PASĂREA RUGÂCIUNE
~*~
Rugăciune-i atunci
Cînd desenezi în genunchi
Figuri pe nisip
Rugăciune-i atunci
Când te căești
De greșeli, de păcate
Tot rugăciune-i când
Îl iubești pe aproape,
Când pe stradă alergi
Să prinzi un tramvai.
Când conduci la mormânt
Îndoliat, cum se spune.
Descărcarea prin bocet
E tot rugăciune.
Și pasărea
când apa o soarbe,
nu uită să-și lase
capul pe spate
cu ochii ațintiți
către-nalt, spre minune,
mulțumindu-i celui
ascuns după nori,
pentru apa ce-o bea,
pentru apa de flori,
pentru apa ce focul îl stinge,
pentru stropii căzuți,
lacrimi de sfânt.
Pentru hrana ce crește
din bogatul pământ.
Și de fiecare dată când bea,
mica ființă se-nchină
cu privirea la cer
și-n taină își spune
o rugăciune...
~*~
VASILE MENZEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu