Mircea Dorin Istrate - Istoria ne-nvață-ntotdeauna

 

Istoria ne-nvață-ntotdeauna

 

 

~*~

 

S-a dus timpul cel de aur al istoriei române,

Când strămoșii ’noști jertfelnici, trăitori în vremi bătrâne,

Își iubeau cu-mpătimire neamul și-ncă vechea vatră,

Țara de la larga mare, până-n munții cei de piatră.

 

Dacii ’noști, nemuritorii, ce râdeau în fața morți,

Își trăiau în demnitate viața lor, și-n fața sorții,

Știind bine că în ceruri se-ntâlnesc cu a lor zeu

Ce le-o fi Ocrotitorul, neînvinsul, Ghebeleu.

 

De-asta au stat în fața Romei netemuți și în credință,

Că deși puțin la număr noi murit-am în biruință,

Fie pentru veșnicie pilde bune de urmat,

Că a patriei trăire, e mereu de apărat.

*

Până ieri așa făcut-am, toți câți fost-am, neam de neam,

Și-am ținut această vatră să ne fie de liman,

Dar de-o bună vreme-ncoace, neamul ăsta și-astă țară,

Lepădatu-le-an din suflet, chiar de-o fi cumva să piară.

 

Chiar de-ajungem robi la alții, chiar de-om fi nimicul lumii,

Nimeni nu-și mai dă viața pentru veșnicirea humii,

Unde dorm străbunii noștri, moșii și ai ’nosti părinți,

Ce ne-au fost în lunga vreme pe altarul nostru, sfinți.

 

De așa încă vom face, fără nici o supărare,

Merităm ne șteargă timpul pe întinsa lui cărare,

Că nu-i vrednic aiv-o țară, cela care n-o păzește

Și cu viața lui măruntă, zi de zi, n-o ocrotește.

 

Nu-i mai dor și drag de țară, de istoria străbună,

Ce ne-a pus în braț putere și pe frunți cîte-o cunună,

Să fim vremilor aminte, c-am fost clipe-nlăurate

Când avut-am drag de țară, de cel neam, de libertate.

 

~*~

16.06.2026

Mircea Dorin Istrate

 

***