PRIMA REGULĂ ÎN RUGĂCIUNEA LUI IISUS
- DIALOG ÎNTRE DOI PUSTINICI -
Sfaturi despre Rugăciune și
împlinirea Poruncilor
A doua zi după întâlnirea cu
starețul, însoțit de ucenicul meu, mă adresai din nou, în ciuda nevredniciei
mele și i-am cerut să-mi explice în amănunt despre Rugăciunea lui Iisus,
rugăciunea minții și a inimii; și ceea ce ar fi mai bine, să o facă plecând de
la experiența personală, ceea ce precum se știe e întotdeauna mai de folos, mai
izbitor și mai convingător decât cititul cărților.
Auzind aceasta, starețul răspândi
din nou o lumină spirituală, provenind din râvna inimii sale, căci nu putea
rămâne liniștit, gândind la măreția Numelui lui Iisus Hristos și la ceea ce
săvârșește în omul care-l poartă în adâncul inimii. Starețul știa aceasta din
experiență și se bucură cu duhul de prilejul de-a împărtăși altora din comoara
cerească pe care-o avea, pentru că avea o mare iubire către aproapele.
Frații mei, spuse el, laud
dorința voastră sfântă și-L rog pe Dumnezeu să vă dea, din prisosul slavei
Sale, să fiți întăriți de Duhul Său înlăuntrul vostru și ca Hristos să
locuiască prin credință în inimile voastre.
Înainte de toate, trebuie să
spunem că, singură Rugăciunea lui Iisus nu poate să sălășluiască în noi, dacă
nu ne silim, în același timp, să împlinim toate poruncile lui Dumnezeu, pe
măsura puterilor noastre. A împlini poruncile lui Dumnezeu este de fapt,
rădăcina pe care acest copac mântuitor al Rugăciunii lui Iisus poate să
crească. În caz contrar, dacă se încalcă în mod voit legea lui Dumnezeu, se va
întâmpla ceea ce spune Sfânta Scriptură: „Când unul zidește și altul strică, ce
folos au fără numai că se ostenesc?” (Ecclesiastul, Înțelepciunea lui Isus
Sirah, cap. 34, 35).
Nu întrista pe aproapele tău!
Prima regulă!
Mai ales, continuă starețul,
precum fiecare dintre noi, măcar o dată, aproape zilnic, am avut câte o
experiență de-a lungul vieții, e important să păstrezi încontinuu o iubire
sinceră față de aproapele.
Când se începe inițierea în
această rugăciune, trebuie să te-nconjori precum un zid de piatră, de
prevederi, de eforturi și de atenție pentru a nu întrista cu nimic pe aproapele
tău: nici prin cuvânt, nici prin vreun gest, nici cu privirea, nici cu gândul
și fără să ții seama de smerenia condiției sale, de starea sa chiar dacă ar fi
ultimul în ce privește educația. Dimpotrivă, unuia ca acesta trebuie să-i arăți
o iubire mai mare.
Atunci se poate mărturisi o
iubire adevărată și sinceră. Prin urmare, putem să-i iubim pe mai-marii acestei
lumi, bogați și importanți, datorită situației lor, dar nu avem în vedere decât
propriul nostru avantaj; în caz contrar, iubirea noastră va fi adevărată,
sfântă și desăvârșită.
Dacă din slăbiciune, ori din
reaua obișnuință a păcatului, sau ceea ce e mai grav, din lipsa de atenție, se
întâmplă să necăjim pe unul din frații noștri, trebuie cu tot ce ne stă în
putință, să ne împăcăm cu el fără întârziere, să-i cerem iertare și să-i
înapoiem liniștea și pacea. Iată ce e cel mai important în rugăciune, remarcă
starețul. Cine nu va ține cont de acest lucru nu va face niciun progres în
rugăciune, chiar dacă ar practica-o zi și noapte, ani în șir.
„Nu răni conștiința altuia!”
Aceasta e din propria noastră
experiență, adaugă starețul, de-a lungul întregii noastre vieți și plecând de
la aceasta, a rezultat această poruncă. Trebuie să ne impunem nu cu ușurătate,
ci într-un mod radical și esențial, să nu facem rău niciodată nimănui, prin
orice fel de faptă. Scrierile Sfinților Părinți abundă de exemple.
Sf. Ioan Scărarul, în descrierea
mănăstirii din Alexandria și a egumenului său remarcabil, afirmă că frații
învățau acolo, înainte de orice altceva, a nu răni conștiința celorlalți. Puțin
mai departe, el precizează că ei stabileau anumite secrete prin care povesteau
unii altora lucrarea spirituală chiar în timpul meselor. Sf. Isaac Sirul spune
în același sens că trebuie înainte de toate să ai o inimă plină de milostenie
dacă vrei să intri în comuniune cu Dumnezeu pentru că astfel, mai mult decât
prin oricare alt mijloc, ne putem asemăna Tatălui ceresc, cum însuși Iisus a
spus: „Fiți milostivi precum Tatăl nostru cel ceresc milostiv este” (Luca 3:
36).
[1] Traducere de
monahia Dometiana după ediția în limba franceză, intitulată Sur les monts du
Caucase, des Syrtes de Ierom. Ilarion Domratchev, 2016.
NEMURIREA SUFLETULUI
- Sfantul Nectarie al Eghinei -
Nemurirea sufletului este piatra de temelie pe care se zidesc conservarea,
dezvoltarea si propasirea omului; este legatura ce uneste societatile,
instrumentul care stimuleaza dezvoltarea, mijlocul prin care omul progreseaza
si se desavârseste; suprimarea ideii de nemurire a omului ar însemna
distrugerea tuturor si nimicirea umanitatii. Daca umanitatea exista, exista si
progreseaza prin nemurirea sufletului; anularea nemuririi omului ar desfiinta
perfectiunea dreptatii dumnezeiesti, fiindca acest lucru ar însemna ca omul a
fost plasmuit spre nimicire, ceea ce ar fi contrar trasaturilor idiomatice
dumnezeiesti. Dumnezeu, ca un Atotbun, l-a creat pe om ca sa-l faca partas
bunatatii si fericirii Sale, fapt pentru care l-a creat dupa chipul si asemanarea
Sa si l-a înzestrat cu suflet rational si nemuritor.
Sfantul Nectarie al
Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel
Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 213
CASA DE VACANTA
- Sfantul Ioan din Kronstadt -
Doamne, fac marturie înaintea Ta ca energia si sanatatea, vigoarea fizica si
spirituala nu pot fi obtinute traind tot timpul într-o casa de vacanta sau în
padure, ci la Tine, în biserica si mai cu seama în timpul Liturghiei si prin
datatoarele-de-viata Tale Taine! O, suprema fericire a Sfintelor Taine! O,
viata izvorâta din Sfintele Taine! O, negraita dragoste a dumnezeiestilor
Taine! O, minunata si vesnica pronie dumnezeiasca, cea care dai mântuire si
îndumnezeire prin Sfintele Taine! O, preînchipuire a vietii vesnice prin
Sfintele Taine!
Sfantul Ioan din
Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2005, p. 260
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu