"Istoria se repeta prin ea insasi - intai ca tragedie, a doua oara ca farsa" (Karl Marx)

K. Marx: "Insemnari despre romani "

In 1964, cand insemnarile inedite ale lui  Karl Marx despre romani apareau intr-un volum editat de Academia Republicii Populare Romane, eram medic in Maramures.

In fiecare inceput de luna, mergeam la Sectia Sanatatii Raionale din Viseul de Sus pentru sedinta de analiza muncii si trasarea sarcinilor pentru urmatoarea luna. Dupa sedinta trecem prin magazine si prin unica librarie, raionala, care era ticsita de opere marxist - leniniste, literatura sovietica si cate-o noutate romaneasca sau de peste cortina de fier. Nimeni din cati intrau in librarie, in acele luni ale lui 1964, nu a dat vreo atentie volumului maroniu, cu o banda aurie lucioasa, pe care scria: K. MARX - INSEMNARI DESPRE ROMANI. Atat eram de indopati de marxism incat nu mai vroiam sa auzim nimic de Marx! Nici macar nu ne-am pus intrebarea: oare ce insemnari putea sa faca Marx despre romani, stiind ca a trait asa de departe de ei si a murit in 1883?

Aparitia volumului K. MARX - INSEMNARI DESPRE ROMANI in librariile din Romania a fost inca un semn ca incepuse, de sus, desprinderea "de fratii nostri de la rasarit", de "eliberatorii poporului roman". Prin tiparirea insemnarilor inedite ale lui Karl Marx despre romani, care se aflau in Arhiva Marx - Engels a Institutului International de Istorie Sociala din Amsterdam, romanilor li se oferea, prin  dascalul marxismului, o lectie de istorie romaneasca ce le-a fost interzisa din 1944, aceea a cotropirilor si exploatarilor Principatelor Romane de catre rusi, cuprinsa in perioada dintre Ocuparea Crimeii (1787) si pina la Razboiul din Crimea (1856).

Pentru inceput as fi dorit sa scriu citeva randuri despe Karl Marx. Despre fiul unor evrei, care s-au convertit la luteranism, despre studiile sale universitare de drept, istorie, filosofie (teza cu care si-a luat doctoratul a fost despre filosofii greci, nu rusi), despre ostilitatea si critica sa la adresa religiilor care i-au inchis toate portile academice germane, despre suspendarea ziarului editat de el si parasirea Germaniei. Si despre expulzarea din Franta (in 1845, din cauza ideilor sale), urmata de expulzarea din Belgia (in 1848, dupa publicarea Manifestului Comunist) si chiar despre viata lui din Anglia, dar m-am razgandit, las cititorul sa se convinga singur ca unul a fost marxismul cu care au fost indoctrinati romanii de catre dictatura stalinista si altul a fost Karl Marx pe care, in mod ciudat, l-a interesat sincer soarta si viitorul romanilor.

Inainte de-a intra in lectura propriu-zisa a volumului, este de precizat ca manuscrisele autografe sunt urmarea lecturii  "Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes" a lui Elias Regnault care a aparut la Paris in 1855.

Autorul istoriei politice si sociale a Principatelor Dunarene, un valoros publicist si istoric al secolului XIX-lea, a mai scris o istorie despre Napoleon, despre Franta, Anglia si Irlanda. Din 1848, a inceput sa stranga material istoric despre Principatele Romane, scrise de diferiti publicisti francezi, dar folosind si lucrarile lui Nicolae Balcescu, Ion Eliade Radulescu, Ion Ghica si Aurel Papiu Ilarian, scotand un volum istoric de peste cinci sute de pagini in 1855, pe care l-a pus la dispozitia francezilor, dar si a romanilor francofili. Elias Regnault a fost un sustinator ardent al formarii unui stat unitar roman in paginile publicatiei sale pariziene "L'Avenir national". A fost un prieten sincer al poporului roman, tot asa si Karl Marx, dupa cum reiese din insemnarile sale despre romani.

Elias Regnault 

Iata acum ce a extras si cum a comentat Marx istoria romanilor.

Precizare: Toate citatele cu litera groasa, care urmeaza de acum in text, sunt din  K.Marx - Insemnari despre romani (Manuscrise inedite - publicate de Acad. Prof A. Otetea si Prof. S.Schwanin) aparut in Editura Academiei Republicii Populare Romane in anul 1964.

Manuscrisul inregistrat cu B 85 este cel mai amplu si incepe cu uciderea lui Grigore Ghica de catre turci si-i trimite capul imbalsamat la Constantinopol: acolo e infipt intr-un cui pe zidurile Seraiului (1777) pentru ca a protestat impotriva cedarii Bucovinei in favoarea Austriei

Grigore Ghica

Daca pina la aceasta data, doar turcii si habsburgii dominau principatele romanesti, odata cu ocuparea Crimeei de catre Ecaterina a Rusilor, in 1787, vecinatatea rusa devine un nou pericol pentru principate. Iar dupa Pacea de la Sistov din 1781, Karl Marx noteaza: Abia au plecat austriecii din Tara Romaneasca si rusii, sub Suvorov, au intrat. Tara este data prada focului si jafului de catre acesta.

Dupa zece ani, Rusia obtine un hatiserif de la sultan, prin care se poate amesteca in treburile principatelor, iar amestecul lor vine intotdeauna cu armata multa si jefuitoare. Cand pe firmamentul istoriei apare Napoleon si se imprieteneste cu Alexandru, tarul Rusiei, acesta se grabeste sa-i ceara anexarea principatelor. Napoleon isi da consimtamintul la anexarea celor doua principate, noteaza Karl Marx. Spre norocul romanilor, prietenia celor doi nu a durat mult si a inceput razboiul intre ei. Daca incepea cu cateva luni mai devreme, Basarabia nu ar mai fi fost cedata rusilor de catre turci.

Karl Marx noteaza: Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i apartinea, pentru ca Poarta otomana n-a fost niciodata suverana asupra tarilor romane. Ca sa nu mai vorbim de Rusia care nu avea nici un drept sa ia ce nu-i apartinea, dar o asemenea Rusie nu a existat niciodata si nu va exista vreodata!

Dupa victoria asupra lui Napoleon, Alexandru avea cuvantul hotarator in Congresul de la Viena la care Karl Marx adauga:  ...rusii s-au aratat asa cum sunt: jaful si ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile si Taranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupatiei n-avea pentru muscal (moscovit) decat cuvinte de ura.

Din tot cuprinsul manuscrisului reiese cat de sensibil a fost Karl Marx la suferintele taranilor romani, atat de napastuiti de boierii lor, dar si cat de jefuiti au fost de rusi.

Despre Tudor Vladimirescu are numai cuvinte de lauda:

Vladimirescu era patriot roman, pentru el, Rusul si fanariotii sunt dusmanii, Tudor respinge alianta rusa ... Apoi, in detaliu, scrie despre tradarea si uciderea eroului nostru pe care o califica Asasinat marsav. Totusi, ceva se schimba dupa 1821 in Principatele Romane, turcii accepta din nou numirea de domni pamanteni, care au pus la locul de cinste limba romaneasca dispretuita de retorii Fanarului.

Karl Marx scrie pe larg despre ocupatia rusa din timpul razboiului ruso-turc din 1828 - 1829, cand 150.000 de rusi au gasit de cuviinta sa invadeze, ca lacustele, Moldo-Valahia.

Au avut loc excese groaznice. Contributii de tot felul in produse, furaje, vite, corvezi, hotii, omoruri etc. Barbati si femei au fost inhamati la care cu vizitii cazaci care nu-si crutau nici bata, nici varful lancii lor. Peste 30.000 de romani fura smulsi de la munca campului pentru a servi ca animale de munca.

Ocupatia asta de jaf si haos a tinut pina in 1835, inca sase ani dupa terminarea razboiului si-a Pacii de la Adrianopol in care rusii, ca invingatori, au dispus cum au dorit de Principatele Romane. S-a mers atat de departe incat: Orloff, in numele tarului, propune sultanului sa cumpere cele doua provincii, oferindu-i 36.000.000 fr. Din care reiese ca, sub dominatia "curtii otomane" si a "curtii protectoare", principatele ajunsesera marfa de targ.

Alexey Fyodorovich Orlov

Intre 1829 si 1834, Kiselev a fost guvernatorul general al Principatelor Romane, care isi pierdusera orice urma de libertate si independenta, pentru ca guvernatorul rus, prin forta si dictat, a inlaturat, prin alungare, inchisoare sau moarte, pe toti romanii care protestau impotriva lui sau al Regulamentului Organic pe care l-a introdus in 1831.

Andrei Petrovich Kiselev

Marx exemplifica cum I. Vacarescu a protestat impotriva puterilor nelimitate ale lui Kiselev si a fost dat pe mana judecatorilor militari rusi care l-au surghiunit din Bucuresti si faptul ca alti patru boieri romani care au protestat toti murira din intamplare" in aceiasi saptamana (vezi pag.119). Kiselev a adus niste modificari Regulamentului Organic care puneau sub control si supunere totala Principatele "curtii protectoare" de la Petersburg.

In octombrie 1834, Rusia evacua, in sfirsit, Principatele. Inainte de plecarea sa, Kiselev incredinta toate posturile parte fanariotilor, parte altor levantini ... si ca ofiteri subalterni, rusi sau creaturi rusesti!

Aici ar trebui sa ne oprim un moment si sa comparam ocupatia rusa si schimbarile impuse de ea din perioada 1829 - 1834 cu una recenta, cea din 1944 - 1958, pentru ca seamana intre ele ca doua picaturi de apa.

"Vremea trece,vremea vine. / Toate-s vechi si noua toate" sau in 1829 "curtea protectoare" cica vroia sa ne scape de "semiluna" care ne ameninta crestinismul nostru, iar ei, "fratii nostri pravoslavnici, s-au jerfit pentru noi". Ce farsa inaltatoare la cerul tuturor religiilor! In 1944, "glorioasa armata rosie ne-a eliberat" de exploatatorii nostri si de crestinismul nostru". Alta farsa! Dar vorba lui Marx, intai trebuie sa traim tragedia istorica pentru ca abia apoi sa ne dam seama de farsele ei! De invatat, oricum, nu invatam aproape nimic, pentru ca noi suntem un neam prea destept sa avem nevoie de istorie. In schimb invata ceva "conducatorii nostri", ei care au fost "liberi cugetatori" inainte, acum practica pravoslavismul supramistic!

Sa ne intoarcem la Marx care isi noteaza in manuscrisul sau, pas cu pas, momentele importante ale istoriei principatelor si iata-l ajuns la alegerea de domn, conform Regulamentului Organic, dar vointei rusesti:

Alegerea are loc la 1 ianuarie 1843. Bibescu este ales.

Ca un veritabil parvenit, el incepe prin jaf si agiotaj. Bibescu devenea din ce in ce mai slugarnic fata de Rusia. Un rus - Trandafirov - venise in Tara Romaneasca sub pretextul de a infiinta o mare exploatare minera. Obtinu concesii enorme ... opinia publica si Adunarea protesteaza si toata istoria devine asemanatoare cu cea din zilele lui Adrian Nastase, pentru ca Bibescu, printr-un fel de "ordonanta de urgenta" a timpului sau, ordona prorogarea Adunarii ... Rusia ii veni in ajutor. 

Daca mai adaugam si: Bibescu - un tigan infumurat - era acum stapan absolut (vezi pag.128) avem un exemplu concret cum se repeta istoria noastra in anul 2002.

Sa nu ne indepartam prea mult de Marx, tocmai cind enunta un adevar istoric pe care istoricii romani din 1944 si pana astazi, in 2002, il ascund, iata-l: Ideea politica fundamentala a revolutiei din 1848 de la Bucuresti a fost o miscare impotriva protectoratului rus (vezi pag.130).

Mai cititi odata si pe urma faceti rost de volum sa aflati si argumentele lui Marx. Pentru ca Marx studia mult, nu era gurist ca Dinescu sau pseudo-moralist ca Paler. Iata un argument: Orice ofiter sau slujitor devotat Rusiei putea fi numit boier. Si sub sovietici a fost la fel si sub paleocomunistii ce conduc Romania astazi e tot asa, numai ca nu le mai zicem boieri.

Urmeaza cateva pagini magistrale de analiza sociala si economica a Principatelor din preajma revolutiei de la 1848, pe care "iubitii nostri" istorici de azi si "crema" mass-mediei bucurestene ar trebui sa le ia de exemplu de profesionalitate si sa-l reflecte pe Marx in scrierile lor asa cum merita, sa afle si tanara generatie romana adevarul despre el.

Desteptarea suna si pentru romanii ardeleni, care intre timp s-au bucurestenizat, mai precis s-au fanarizat, pentru ca Marx scrie si despre romanii din Transilvania: Romanii sunt opriti sa poarte haine si pantaloni de postav, cisme, palarie mai scumpa de un florin si camasa de panza fina. Ei erau numiti "plebea vagabonda", desi formau 2/3 din populatie, in timp ce ungurii, sasii, secuii, grecii, armenii formeaza numai cealalta treime. Principiul fundamental al legii maghiare: Nobilitas Hungarica est  ... In Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispret fata de slavi si de romani: a topi toate nationalitatile in nationalitatea maghiara ...

Iar despre Kossuth, si Marx stia ca nu era ungur, ci slovac, fiul unui plugar sarac ... casatorit cu fiica unui magnat ...   datorita acestei protectii a ajuns in Dieta.

Kossuth Lajos Prinzhofer

In Martie 1848, Kossuth a trimis o delegatie de trei sute de magnati, imbracati in tunica nationala la Viena, la imparat, cu o constitutie prin care cerea incorporarea Transilvaniei la Ungaria. Si imparatul le-a dat semnatura ... si asa au inceput adunarile de la Blaj ale romanilor, iar Marx scrie admirativ despre Iancu, Barnutiu, Laurian, Baritiu, pe care azi romanii ardeleni ii pomenesc din nou in soapta. Patru ani de inchisoare pentru toti aceia care ar indrazni sa vorbeasca impotriva perfectei unitati a natiunii maghiare, asa suna articolul 18-lea al constitutiei dietei unguresti din 1848!

Avram Iancu

Simion Bărnuțiu

August Treboniu Laurian

George Barițiu

Marx isi noteaza toate amanuntele evenimentelor din Transilvania anilor 1848 -1849, chiar si evenimentul necinstei unguresti prin care intalnirea de pace este folosita: ...ca o cursa, Iancu, Buteanu, Dobra sunt surprinsi de catre maiorul Hatvany; primul reusi sa scape; Dobra fu masacrat pe loc. Buteanu, in ziua urmatoare, fu spanzurat. Tradare lasa, noteaza Marx (paginile 158 - 159). In concluzia manuscrisului sau despre revolutia din Transilvania, afirma: ... ca fara romanii din Transilvania, comandati de Iancu, rusii nu ar fi fost in stare sa se masoare cu Bem. Kossuth respinse cu dispret propunerile romanilor. Iancu batu zdravan pe unguri. Asa fura paralizate victoriile lui Bem. Austria n-a rasplatit cu nimic pe romani.  

Ba da, cu o decoratie, pe care Avram Iancu, cu demnitate, a refuzat-o: "Io m-am luptat pentru libertate, nu pentru o cruce, de-astea avem destule". Imparatul s-a simtit profund jignit si l-a obligat sa paraseasca Viena. 

Dar era sa uit ca rusii, vreo zece mii, intrasera in Transilvania in februarie 1849. Nu puteau sa piarda o ocazie de-a invada, de-a lupta lenes si-a jefui virtos! La fel au intrat si in Moldova si Tara Romaneasca in 1848. Nu mai puteau sa stee in stepele lor de grija romanilor...

La 29 sept. 48, rusii intrara in Tara Romaneasca, ca "liberatori".

Manuscrisul autograf a lui Marx despre romani, inregistrat ca B 85, are in volumul Academiei Romane saizeci de pagini despre care istoricul A. Otetea crede ca Marx ar fi adunat acest material documentar pentru tezele sale despre politica de expansiune si cotropire a marilor puteri, in special politica externa a tarismului ... Atat a scris istoricul roman despre tarism, si mai putin altii, desi stiau totul, comparau in mintea lor expansiunea tarismului si al comunismului rus din 1917, dar nu au avut curajul sa scrie ca sa informeze corect istoric poporul roman, generatia tanara.

Andrei Oțetea

Pe vremea aceea, ei aratau numai fata marxista a lui Marx. Ei o scoteau in relief, iar tovarasii cu propaganda ne indoctrinau prin toate mijloacele, tot timpul cu marxism-leninismul si cu "eliberatorii" care ne-au eliberat de tot ce am avut mai bun in Tara si specific ca Natiune.

Cele douasprezece "eliberari rusesti" - din 1711 pina in 1944 - sunt mai dezastroase decat toate invaziile care s-au abatut asupra noastra in doua mii de ani!

Exagerari? Nicidecum! Puneti in balanta tot, tot: tara si averea romaneasca, munca si cultura noastra, plus anihilarea libertatii, credintei, aspiratiilor neamului.

Karl Marx a citit si studiat cu asiduitate nenumarate volume pentru cele citeva sute de articole si carti pe care le-a scris. A citit si "Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes" a lui Elias Regnault, a fost contrariat de invaziile si oprimarea ruseasca in Principatele Romane. A realizat marea tragedie a Poporului Roman, a scris despre ea!

Si acesta este motivul de azi pentru care romanilor nu li se mai vorbeste si scrie despre el !!!

        

Corneliu Florea,  Wiinipeg - Canada, februarie 2002

       

P.S.  Multumesc Domnului Dr. Stefan Constantin din Viseul de Sus, pentru bunavointa de a-mi darui valorosul volum: K. Marx - Insemnari despre Romani .

o vizită a tovarăşului nicolae ceauşescu în sicilia

Cătălin Afrasinei

timpul meu a fost

nu-mi mai venea să trăiesc nici măcar în vis

foarte mulţi dintre cei cunoscuţi de mine

au murit cu mult înainte

zeci de mii de localnici se adunaseră

pentru a-l întâmpina pe tovarăşul

când are să fie ovaţionat de întreaga sicilie

o mie de copii dispăruseră

printre cioburile unui destin

căruia zadarnic m-am străduit a-i face faţă

printre cioburile de la ultimul geam spart

de la şcoala fantomelor verzi

înţepenite pe holuri spre dincolo

aud vocea recunoştinţei

,, ai rămas singurul profesor din lume

care colecţionează cioburi silindu-se

să le aşeze  într-un destin

semeni cu ceauşescu în sicilia’’

nu-ţi fă prea multe mustrări de conştiinţă

ceauşescu a fost un om bun

& regele a fost şi chiar mai  trăieşte observând 

cu duioşie şi candoare cele trei-patru generaţii

sacrificate fără nici un ideal poate doar acela

de a zice mersi că mai suntem în viaţă

zi mersi că eşti unicul om din lume

care merge singur pe străzi

când străzile se mută nu se ştie unde

oraşele dispar nu se ştie cum

judecătorii nu mai judecă

lumea nu se ştie de ce mai există

nu mai am somn fără memoria lucrurilor

care urmează să se-ntâmple pe drumul

fără început şi fără sfârşit

Roma și destinul ei - R.Bloch şi J.Cousin

Când mai am nevoie de puţină relaxare, caut câte o carte mai veche, din care să prind un antidot, cu care sa-mi mai liniştesc psihicul încărcat de evenimentele zilei.

Caut de fapt taina modalitaţii în care anticii reuşeau să-şi ducă crucea vieţii vremilor lor, cu luptele şi suferinţele lor, cu fericirile şi bogăţiile lor, care, niciodate încheate deplin, rămân de fapt a le duce mai departe generaţiile ce vin, inclusiv noi, progeniturile de azi.

Asa luând din raftul bibliotecii cartea Roma şi destinul ei, o lucrare impozantă, realizată de R.Bloch (fost membru al Scolii francize la Roma) şi J.Cousin (professor de Faculte des Lettres des Sciences Humaines din Besancon), doi dintre cei mai de seamă specialisti în materie din veacul nostru, care reuşesc să-i înfăţişeze cititorului o armonioasă “sinteză între prezentarea economico-istorică şi fresca vieţii cultural-spirituale, dintr-o perspectivă care atrage, convinge şi cucereşte” (din Cuvant la carte, de Barbu şi Dan Slusanschi)

Eu m-am oprit la “invenţia lui Apicius” şi mai apoi la bogaţii Romei antice, la mărimea bogăţiilor lor, judecand dupa puterea mea rosturile lumii şi vieţii vesnic trecătoare!

Pe acea vreme de înflorire a vieţii romane, comerţul cu carne de pasăre era foarte profitabil.

Fiind căutată era şi normal ca preţul acesteia să crească uimitor.

Apicius

Astfel, acel Apicius, un oarecare fermier roman, avu idea unei invenţii, anume, să-si îngraşe gâştele cu smochine (ficus), adică aşa cum femeile noastre romance de la sate, îndopându-şi gâştele cu porumb, urmăresc îngraşarea forţată, pentru a prinde rapid preţ mai bun sau pentru o zi de sărbătoare apropiată.

Numai că această inventie – spun autorii cărţii – “a făcut să dispară din limbile romanice numele latin al ficatului ( iecur) şi care a fost înlocuit cu “ficatum”. Latinescul “ficus” ajunge în limba engleză “fig”, deci de origine latină. Denumirea de “smochină” însă, din limba română, este un împrumut de origine bulgărească(!) Iată dar, cum tehnologiile noi înnoiesc sau înmulţesc vocabularul, îmbogăţindu-l; deci nu e de mirare că, cercetătorii lingvişti pot, după un cuvânt analizat, identifica o anumită epocă istorică sau trecerea la o alta, după cum şi mişcarea în geografie a oamenilor. Extinderea agriculturii sau a industriei, s.a.m.d.

Apoi un alt aspect interesant, de fapt deloc necunoscut, era că şi după lungi războaie şi frământări sociale, bogătiile curg înspre unele persoane ale vremii, din belşug; astfel – spun autorii cărţii – “cresterea animalelor nu pare sa fi suferit de pe urma dezordinelor italice, ale războaielor civile de la sfârsitul Republicii”. Fiindcă, un anume roman, C. Caecillius Isidorus (8 î.d.H) avea 7.200 de vite mari şi 257.000 alte animale. Exemplul nu este fără sens, dacă vom observa că, în 1953, toata Valea Aosta şi a Liguriei nu atingea mărimea turmelor lui Isidoris.

Avem aci mai jos şi o anume concluzie a autorilor Bloch-Cousin: “Aceste consideraţii nu dau, totuşi, decât o vedere partială a problemei bunurilor în vremea imperiului: nu se pot separa bunurile de consum, nici de cei care le consumă, nici de mijloacele de plată. Care este situaţia averilor? Cum se comporta moneda? Ce se întâmpla, în aceasta societate întemeiată pe sclavie, cu aristocraţia, cu lucrătorii şi cu lumea sclavilor?”

Suntem mereu urmăriţi de fraza lui Pliniu: “marile domenii au pierdut Italia”(…). Cezar proconsul şi dictator cheltuise sume considerabile; Labienus, Mamurra, Balbus acumulaseră bogăţii peste bogăţii; prietenii lui Augustus “moşteniseră” bunurile proscrişilor şi ale învinşilor; Mecena şi Sallustius Crispus cumpăraseră grădini magnifice, presărate cu opera de artă.

Agripa poseda cea mai mare parte a Peninsulei Gallipoli; Statilius Taurus întreţinea immense domenii în Istria; L.Tarius Rufus irosea o avere făcând pe marele proprietar in Picenum; Rubellius Blandus avea bunuri întinse în Africa şi în Asia şi mai erau pomeniţi şi oameni ca Volusius Saturninus, Cn Cornelius Lentulus, Quirinius, Lollius – a cărui noră purta într-o zi o toaleta de 40 de milioane de sesterţi. Bunurile lui Seneca erau evaluate la 300 de milioane; vilele lui Pliniu cel Tânăr şi proprietăţile sale presupun capitaluri îinsemnate; săpăturile de la Pompei scot la lumină un ansamblu urban, care nu evocă în nici un fel mizeria generalizată.

“ Dar, orice medalie are şi un revers” (Roma şi destinul ei, autori R.Bloch-J.Cousin, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985, pag.70-72) Găsim noi, cei de azi, vreo învăţătură din istoria lumii?

Cine-i Proprietarul cel mare? Unde-s averile si unde-s oamenii? Pământurile si apele sunt la locurile lor; doar oamenii vin şi merg; relaţiile dintre ei doar, prin sistemele lor sociale aduc ceea ce numim fericiri sau suferinte! Dar cum ar arata oare Intelepciunea?

Au căzut comunistii? Am prăpădit totul? Nici tractor, nici căruţă! Am uitat de ce ne spunea Petre Ispirescu in povestea aia, cum, “Cu vitele se scoate sărăcia din casă”. Sau vorba bihoreanului Traian Stef cu povestea “drobului de sare” din povestea lui Ion Creanga, “a fugi de prostie” si a da de altele mai mari prin lume!

Să asiguram satelor si comunelor noastre acele păşuni comunale din vechimi avute! Astea nu se vând nici nu se cumpără! Vacile si oile nu se mulg la oraş! „La sat s-a născut vesnicia” zicea si Lucian Blaga la vremea sa”. Iata deci valorile cărţilor ce nu trebuiesc distruse! In ele se afla înţelepciunile vremilor si oamenilor, precum margelele pe firul Istoriei!

Ioan Miclău “Gepianul”