marți, 2 octombrie 2018

V. Ispir - Se fură ... + Dor de vară + Din tainele naturii




Se fură ...



~*~

 Se fură mult în astă țară
Se face neamul de ocară ...
Se fură multe din prostie
Dar cel mai mult din lăcomie,
Unii mai fură din capriciu
Dar furtul repetat e viciu.

Toți cei ajunși azi, la putere,
Au doar un ideal: AVERE!
Prin mită și șantaj, fac pacte
Cu cei ce le procură acte,
Cu cei ce fac legi noi, schimbate
Ca hoțul să aibă dreptate ...

Și te întrebi, ce este statul,
Când sprijină prin legi, furatul?
Pe cei cu-averea ilicită,
Pe cei ce mint și primesc mită?
Iar cei sărmani, puțin contează
Doar în ziua când votează? ...

Ticăloșia și prostia
Conduc perfid, azi, România
Democrația-i încălcată
Iar țara zilnic, e furată
Rămâne dura întrebare:
Românul, viitor mai are? ...

~*~
Prof. V. Ispir  20 septembrie 2017
Vaslui





Dor de vară

  
~*~

Vară, vară, dragă fată,
Ești frumoasă și bogată!
Pletele-ți, raze de soare,
Cad pe munți, cad peste mare ...

Ochii tăi, de zări senine,
Cheamă strările de bine
Și-ți alintă obrăjorii
Macii roșii și bujori.

Porți strai verde-n falduri, trene,
Și cununi de sânziene,
Când din ceruri te cobori,
Cresc în urma ta, doar flori.

Risipești, parfum cât vrei,
De salcâm, de flori, de tei,
Mergi desculță pe ogoare,
Să simți iarba, sub picioare.

Iar în coșurile pline,
Pui și mierea de albine
Și cireșe, mere coapte,
Spălate-n roua de noapte.

În seri calde și cu lună,
Chemi iubirea cea nebună,
Să cutreiere pământul,
Nevăzută ca și vântul.

Pe la revărsat de zori,
Tu asculți privighetori
Și vrăjită, precum ești,
Nicăieri nu te oprești!

Tuturor tu dai de știre:
Viața naște din iubire!
Vii și pleci mereu, ușor,
Iar în urma ta lași dor ...

 ~*~
24 septembrie 2018, Prof. V. Ispir





Din tainele naturii


~*~

Trecut-a vara în alai,
Cu dor de ducă, veselie,
Cu unicatul verde, strai
Și flori frumoase-n pălărie.

Azi e venită sora mare:
O opulentă, mare doamnă,
Se apără cu nori de soare,
Iar noapte-i rece că e TOAMNĂ!

Ziua, lumina-i aurie,
O simți ca blândă mângâiere,
S-au copt de mult, struguri în vie,
Toamna își coace-a ei avere.

Treptat se schimbă și decorul,
Natura-i galben-arămie,
Pe jos, se-ngroașă-ncet covorul
De frunza, până mai ieri, vie.

Când toamna plânge supărată
Cad ploi mărunte-n văl de ceață
Vânturi nervoase, nemiloase,
Ți-aruncă frunza moartă-n față.

Întrega viața vegetală
Își strânge sevele-n pământ
Se-așterne pacea mormântală
Când nu e fluierat de vânt.

Veni-va somnul iernii reci,
Mama Pământ se odihnește ...
Tu omule, prin toate treci!
Natura-n taină, odrășlește.

~*~
28 septembrie 2018, Prof. V. Ispir









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu