- May 29, 2016
Nu-ți
recomand să te rogi în pat! Dacă însă nu se poate nicidecum să te rogi altfel,
atunci să nu-ți încetezi obișnuința ta. Cred însă că nici tu nu consideri atât
de corect să vorbești împreună cu Domnul Dumnezeul tău și să stai întins în
pat. Las deoparte ceea ce mulți tineri o pățesc, adică să nu apuce să-și
termine rugăciunea și să-i ia…somnul.
Așadar, ca
un tânăr înțelept, fă rugăciunea ta de dimineață după ce te îmbraci și pe cea
de seară înainte de a-ți scoate hainele. Apoi, când te întinzi în pat, urmează,
dacă vrei, cugetările tale pline de evlavie; vei dormi astfel mai liniștit.
Știi acel
proverb înțelept care spune: „Nimic nu poate reuși, dacă nu binecuvintează
Dumnezeu”? Așadar, dacă zilele tale nu le începi cerând ajutorul lui Dumnezeu,
cum de aștepți fericire?
Privește,
fiul meu, în jurul tău! Toate zidirile se roagă în felul lor și Îl laudă pe
Preaînțeleptul Creator. Plantele își deschid florile și trimit mireasma
lor cea de viață dătătoare la Tronul Creatorului. Păsările cu glasurile lor
dulci, pe cine altcineva laudă decât pe Cel Atotputernic? Pentru Acesta zumzăie
albina. Pentru El zboară bucuros fluturele. Pe Acesta Îl slăvesc stelele cu
strălucirea lor. Pe Acesta Îl laudă tunetele cu toată măreția lor cea
înfricoșătoare.
Da, toată
firea se roagă fierbinte Acestuia, deși nu are simțirea a ceea ce face. Iar tu,
fiul meu, om cu voință liberă, te vei lepăda de ceea ce firea cea
necuvântătoare cu râvnă îndeplinește?
„Cel mai
frumos lucru pe care poți să-l vezi în lume este omul care se roagă”.
Cel care se
roagă trăiește într-o altă lume. Respiră din belșug Harul lui Dumnezeu și se
adapă din apa cea preadulce a prezenței dumnezeiești.
Ți-am spus,
fiul meu, mai sus că toată firea se roagă. Am vrut să-ți fac un symbolism,
fiindcă rugăciunea cea adevărată este un privilegiu pentru om. Numai acesta
poate în mod conștient să-și înalțe sufletul său la Dumnezeu și să vorbească
împreună cu El.
Cu adevărat,
rugăciunea este o mare cinste pentru om; și acesta este încă un element care îl
deosebește pe om de celelalte zidiri.
Când mă rog,
sufletul meu se umple de desfătare dumnezeiască. Trăiri cerești mă inundă.
Bucurie, recunoștință, dragoste. Pe toate le simt într-o măsură foarte mare.
Cum, așadar, să nu slăvesc pe Dumnezeul meu pentru acest dar atât de mare?
Cu aripile
rugăciunii putem să urcăm la înălțimi greu de închipuit. Putem să zburăm până
la Tronul lui Dumnezeu, departe de această lume cu micimile ei.
Rugăciunea
este izvor de putere pentru lupta cea grea din fiecare zi. Zici că se schimbă
sufletul tău atunci când zbori cu aripile rugăciunii.
Vino,
așadar, fiul meu! Când necazurile vin și te lovesc ca niște furtuni, cazi în
genunchi și deschide-ți inima ta inaintea Părintelui tău.
După
rugăciune vei vedea cât de schimbat vei fi! Senin va fi cerul pentru tine și
marea se va liniști. De aceea ai mare nevoie de Harul lui Dumnezeu, iar
acesta se câștigă numai prin…rugăciune.
- May 31, 2016
Iată un subiect sensibil care, la prima vedere, nu ar
putea să-și găsească o analiză pertinentă în Muntele Athos pentru că, nu-i așa,
părinții athoniți nu cunosc femeia în sensul lumesc. De altfel, traiul în
Sfântul Munte, pământ unde au voie să calce doar bărbații, presupune ruperea
totală de ceea ce este lumesc și, deci, părinţii de aici nu cunosc traiul
alături de o femeie. În ciuda acestei situaţii, părinții athoniți înțeleg la
nivel profund problemele familiale şi mai ales unde greșește bărbatul într-o
relație care, dacă se destramă, în viziunea lor, poartă cea mai mare vină.
Deși pare ieșit din tipare să primești sfaturi de la
oameni care nu au cunoscut vreodată femeia, concluziile pe care le-am tras,
după discuția cu aceștia, au fost dureroase pentru mine, dar revelatoare. Deși
am o oarecare experiență de viață, am înțeles că nu m-a interesat cu adevărat
persoana de lângă mine, cea cu care împart viața, tovarășa mea de drum. Pot
afirma că nu am știut să o cunosc, iar lipsa de cunoaștere mi-a fost relevată
pe dată, precum și motivele unor discuții cărora acum nu le mai vedem nici
sensul și nici motivul începerii lor.
De cele mai multe ori avem discuții în contradictoriu,
considerăm că dreptatea ne aparține sau că ceea ce ni se întâmplă este nedrept
și nejustificat, iar de aici până la răbufnire nu mai este decât un pas.
– Părinte, am vorbit recent cu doi ofițeri de stare
civilă. Primul îmi spunea că, procentual vorbind, în cursul anului 2014, 80%
dintre cei căsătoriți s-au despărțit. Cel de-al doilea mi-a zis că până
în luna iunie a anului trecut, s-au înregistrat mai multe divorțuri decât
căsătorii. Iar peste 60% dintre solicitările de divorț au aparținut
femeilor. Ce credeți despre acest fenomen? Ce se întâmplă cu noi? De ce atât de
multe femei decid să divorțeze?
– Ce să cred din ce-mi spui? Vrei să cred că femeile sunt
de vină? Nicidecum. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, vina aparține
bărbaților, doar că aceștia nu conștientizează acest fapt. Dacă ar
asculta și alții sfaturile pe care ți le voi da, lucrurile se vor îndrepta în
multe familii.
– O să încerc, părine, după puterile mele, să le fac
cunoscute.
– Bărbatul trebuie să conștientizeze următoarele: soția
este un vas de iubire și are nevoie încontinuu de iubire. Fără iubire moare, nu
poate supraviețui. Trăiește din și cu iubire. Din această cauză, bărbatul
trebuie să fie atent permanent, să îi spună și să îi arate în mod practic
această iubire, zi de zi. Și pentru că femeia este dependentă de dragoste, dacă
nu îi este oferită de bărbatul de lângă ea, o va căuta în altă parte.
– Să înțeleg că dacă nu îi arăți permanent partenerei de
viață că o iubești, poate fi un motiv de discuții și chiar de divorț?
– Da, poate fi un motiv de discuții alături de multe
altele. Să îți mai spun un motiv: nu vom face niciodată observații
soției în public. Dacă este ceva de îndreptat, seara, într-un moment de
intimitate, i se va spune cu multă galanterie ceea ce ar fi putut să facă mai
bine. Observația în public este dezastrul relației. Se traduce printr-o mare
lipsă de respect față de partenera de viață, care nu va rămâne netaxată.
– Nici măcar în privat? Nu de alta, dar poate trebuie
îndreptate, pe moment, niște lucruri.
– Mai bine acasă, altfel o faci pe riscul tău. Mai mult,
a nu se lăuda nici o persoană în fața soției. O greșeală mare este să lauzi o
femeie pentru frumusețe, de exemplu, în fața partenerei de viață. Soția este
unică și cea mai frumoasă femeie.
– Nu am căzut încă în astfel de greșeli.
– Nici să nu cazi. Soția este cea
care va afla prima intențiile tale înainte de a lua decizii. Totodată, este singura
cu care se va discuta orice decizie importantă legată de viață. Dacă discuți cu
altcineva și va afla de la terți cele discutate, se va simți foarte rănită.
– Să sperăm că nu se va ajunge acolo.
– Mai mult, în clipa în care suntem mânioși, să nu
deschidem gura. Mânia să se oprească în gât. Lăsăm valul mâniei să treacă și,
după ce ne calmăm, încercăm o explicație, doar dacă mai este nevoie. Vom vedea
însă că în 95% din cazuri, nici măcar de explicații nu mai este nevoie.
– Aici, recunosc, mai am de muncit.
– Ar mai fi ceva. După cum se știe, femeile vorbesc mult
mai mult decât bărbații. Dacă nu faci un efort să vorbești cu soția ta tot ceea
ce pare a fi important pentru ea, își va găsi alt partener de discuții, ceea ce
nu pare a fi în regulă pentru psihicul niciunui bărbat. Dacă femeia se va
despărți de soțul cu care s-a căsătorit în Biserică pentru un alt bărbat,
încalcă Sfânta Taină a Cununiei, harul o părăsește, iar viața sa devine
incontrolabilă. Evident că excepție fac soții bețivi, brutali, desfrânați, în
care separarea se face cu binecuvantare de la duhovnic.
– Cam multe părinte, pentru mine, din prima. Mă voi
strădui să respect sfaturile primite. Vorba nașului meu, un mare pilot pe
avioane de luptă, și care este cât se poate de adevărată: femeia este precum
avionul – dacă îl bruschezi, îți răspunde cu aceeași monedă.
– Să sperăm că nu vei ajunge aici vreodată. Și ți-aș mai
spune ceva. Excesul de dragoste al femeii este dat ca bărbații să se poată
umaniza, să poată exersa dragostea lor. Privește spre țările în care femeia
este sub bocancul bărbatului, în care nu are autoritate. Bărbații din acele
zone sunt precum stâncile, se dezumanizează încă de tineri și pot lua viața
semenilor fără mustrări de conștiință, și asta pentru că nu mai au pe cine
să-și exerseze smerenia și dragostea. Mare rol are femeia! Atâta timp căt Maica
Domnului a ajuns nu doar mai mare decât toți Sfinții, dintre care cel dintâi
este Sfântul Ioan Botezătorul, ci deasupra Heruvimilor și a Serafimilor, până
lângă Tronul Sfintei Treimi, și asta nu oricum, ci prin propriul efort, putem
afirma cu certitudine că femeia nu poate fi egală cu bărbatul, pentru că dacă
ar fi așa, femeia și-ar pierde superioritatea.
– Nici nu aș putea considera altfel, gândindu-mă la mama
mea pământească. Deși nu mai este printre noi, consider că eu sunt dovada vie a
existenței sale pe acest pământ și nu invers. Părinte, în toate pelerinajele
mele în Sfântul Munte, toate dorințele ascunse mi s-au îndeplinit. De ce aici
primesc răspuns atât de grabnic, iar în altă parte mai puțin?
– În Sfântul Munte Athos, cunoscut ca și Grădina Maicii
Domnului, adică locul Ei personal, fiecare pelerin va primi ce va dori,
excepție făcând lucrurile necuviincioase ori răzbunătoare. Ține minte, Maica
Domnului este gazdă bună și Femeie Serioasă. Se ține întotdeauna de cuvânt, își
respectă musafirii și le dă tot ce au de trebuință.
– Lacrimile sunt bune, părinte?
– Lacrimile sunt foarte bune, dar în cazul părerii de rău
spre îndreptare, dar dacă lacrimile sunt pentru neajunsuri, atunci ele sunt
expresia necredinței ori a lipsei de ascultare.
Fragment din
cartea Cu picioarele pe pământ, ediție extinsă,
autor Ionuț RITEȘ, care va fi lansată în curând cu binecuvântarea
părinților de la Chilia Buna Vestire din Sfântul Munte Athos.
scrisoarepastorala@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu