Mitul este însărcinat cu adevăruri.

MITOLOGIILE lui IOAN MICLĂU

Foarte rar o naţiune îşi recunoaşte istoria în mitologie. Privind spre miturile ori spre poveştile  tradiţionale, oamenii merg mai în profunzime, spre evenimentele prin care s-a format şi evoluat poporul respectiv. Astfel, nu mai cred în mitologie ca fiind o forţă viabilă.

Ce este mitul? Grecescul  „Mythos” tradus în română devine poveste/povestire şi nu ne confirmă dacă este sau nu adevărată. Miturile sunt o categorie care există numai în cazul în care cultura ţării este privită din afara graniţelor ei, pentru că din interior ele sunt reale. Doar când plecăm peste hotarele sale, precum emigrantul, stabilit peste ţări şi mări privim înspre interior şi putem zice că multe din întâmplările prin care a trecut naţiunea noastră sunt mituri. Din această perspectivă, putem vedea cartea poetului Ioan Miclău, ca fiind plină de ele.

De ce le numim mituri? Pentru că miturile au multe funcţiuni într-o societate, printre care, cele mai importante sunt: ele explică, justifică, atenţionează sau învaţă/instruiesc. Ele explică de ce lucrurile sunt în lume aşa cum sunt. Ioan Miclău ne explică de ce noi, cei din diaspora suntem aşa cum suntem, el ne argumentează de ce am rămas români, în ciuda distanţei şi a lungimii vieţii petrecute în Australia. Ne atenţionează şi ne arată ce pierdem dacă renunţăm la comoara moştenită de la strămoşi şi părinţi şi ne instruieşte cum să rămânem ancoraţi în fibra românului  sănătos, frumos şi demn, cum să funcţionăm şi să ne comportăm cu mândrie în noua lume. Noi continuăm să trăim portul şi tradiţia românească nu numai de sărbători, ci motivul popular şi obiceiul îl trăim zilnic. În casele noastre suntem înconjuraţi de obiecte şi podoabe din folclorul românesc, din literatura, din muzica, credinţa şi gastronomia românească.

De ce e important mitul? Suntem înconjuraţi şi bombardaţi continuu de lucruri şi evenimente. Ceea ce suntem capabili să înţelegem prin logica umană se cheamă realitate, iar ceea ce  e de neînţeles este considerat mit. În drumul nostru spre aflare, mitologia devine sursă de inspiraţie şi ea contribuie astfel la evoluţia noastră. Mitul joacă un rol important în dezvoltarea minţii, iar el poate fi adevărat sau poate fi fals. Societatea a creat şi crează mituri pentru a se ajuta să se dezvolte, Noi, ca indivizi creăm mit pentru a ne apăra de lucrurile rele şi neplăcute, de proasta funcţionare,  pentru a ne scutura de vinovaţie, pentru a ne justifica lipsurile, pierderile etc.

Când studiem mitul societăţii în care trăim o facem cu scopul de a o înţelege; când vrem să explicăm acţiunile strămoşilor noştri, îi filtrăm prin mitologia prezentului, şi astfel îi înţelegem mai bine.  Ca să fim înţeleşi ca refugiaţi în noua ţară,va trebui să folosim mitologia ţării şi o învăţăm doar prin citirea poveştilor lor. În miturile şi în poveştile populare sunt întâlniţi eroi locali sau monştrii imaginari.

Mitul este şi artă, arta povestirii, este proiecţia conştinţei colective, este starea de spirit a societăţii şi societăţile fie ele avansate sau primitive sunt dependente de mitologie. Cunoştinţele despre viaţă sunt inventate, nu există adevăruri, ci doar interpretări. Mitul este rezultatul minţii naive, a celui care nu înţelege un eveniment străin, care, apoi evoluează, se perfecţionează şi continuă spre infinit, din mână în mână, odată cu societatea. Daca vrei să înţelegi societatea ştinţifico-tehnologică de azi, trebuie să-i studiezi mitologia. De asemenea, mitul este folosit ca să dirijeze literatura şi arta societăţii, vezi cartea de faţă. În Biblie, de exemplu sunt multe pasaje care sunt greu de înţeles sau nu le înţelegem încă sensul, dar asta nu înseamnă că nu va sosi vremea când vom evolua şi vom ajunge să le înţelegem.

Mitul face parte din literatură, îi aparţine de fapt. Claude Levi-Straus susţine că mitul e o modalitate de comunicare. În muzică sunt sunete care, singure nu reprezintă interes, însă în combinaţie devin piese de artă; de asemenea o structură muzicală cântată pe diferite corzi, poate fi percepută diferit. Deci, mitul poate fi şi el interpretat diferit. Ceea ce îi spun eu altei persoane, poate fi perceput de ea în mod diferit de intenţia mea, pentru că avem experienţe de viaţă diferite. Dar, la capăt, toate percepţiile sunt adevărate.

Mitul, în final este un mod de comunicare şi legătură,  atât la nivel individual,  cât şi la nivel colectiv, al societăţilor, popoarelor, prin care încercăm să ne rezolvăm neînţelegerile, să armonizăm, pe cât posibil deosebirile de opinii. Nu oricine poate crea mituri. Mitul este produsul minţii omului. Mintea omului este influenţată de comportamentul lui, iar structura comportamentului rămâne universală.

Omul a avut întotdeauna nevoie de mit, de poveste. Unii istorici, sociologi, spun  că  avem vevoie de mit ca de aer. De îndată ce un mit se spulberă, altul îi ia locul Astfel, el va exista atât timp cât va trăi specia umană. Azi, privind din afară realizez mai mult ca niciodată că, Mitul este însărcinat cu adevăruri.

Ben Todică