Sub raza unei clipe
Nu e uşor să laşi
totul să treacă!
Când erai mic aveai
copacul tău,
cu înălţimea lui îţi
măsurai anii copilăriei,
pentru el trăiai,
creşteai, te bucurai,
cu el plângeai, cu
el râdeai.
Ţi s-a spus
că toate cele bune şi
rele
acolo se vedeau, în
copacul tău!
Aşa creştea sau se
usca,
aşa înflorea sau nu
înflorea,
aşa se legăna sau se
scutura,
iar tu îl îngrijeai
cu sufletul.
În fiecare din noi
e un Iov, cădem ca
să ne ridicăm,
în spaţiul dintre
cuvinte vei regăsi esenţa.
Niciun gând nu este
mai uşor decât altul,
niciun cuvânt nu
este mai înalt decât altul,
nicio privire nu
este mai clară decât alta,
niciun om nu este
mai presus decât altul.
În spatele nostru
există mereu cineva,
ne-mpinge,
ne-ncurajează,
ştii că poţi şi-ţi
continui calea.
Asemeni soarelui,
asemeni izvorului,
asemeni florilor,
asemeni păsării,
venim să dăruim
lumina, viaţa,
culoarea şi cântul.
Pe cerul tău, aduşi
de o briză,
norii apar, stau şi
se duc.
În tine e taina,
aerul, mişcarea, lumina,
acolo palpită
liniile calde
ce dau viaţă pânzei
lăuntrice.
Alergi, sari,
strigi, cânţi,
te-arunci în iarbă,
pluteşti şi zbori.
De departe simţi
apropierea persoanei
iubite,
din câteva mişcări,
fără compas,
fără cumpănă, fără
să ştergi,
inima ta conturează,
prin vibraţia ce
trece prin suflet,
culori, tonuri,
nuanţe,
lumini, umbre,
sub raza unei clipe
de bucurie.
Irina Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu