sâmbătă, 25 iunie 2016

ADEVARUL DESPRE “UE”





1. PREMISE: ADEVARUL DESPRE “UE”
Democraţia europeana se transforma in dictatura
Cum este controlată Uniunea Europeană de către interesele corporatiste
„Bruxelles UE” se prezintă lumii ca un exemplu strălucit al democraţiei secolului 21. în realitate însă, nimic nu este mai departe de adevăr.
Într-o democraţie, toată puterea aparţine poporului. Principiul „separaţiei puterilor” între cele trei nivele de guvernare – executiv, legislativ şi juridic – stabileşte verificări şi echilibrări pentru a proteja împotriva abuzurilor. Acest principiu a fost universal acceptat după ce omenirea a luptat pentru el timp de mii de ani.
Dictatura „Bruxelles UE”
Prin contrast, „Bruxelles UE” este lipsit de acest principiu fundamental al „separaţiei puterilor”. Mai mult, populaţia Europei nu are nici control asupra nivelului executiv nici asupra procesului legislativ. Chiar mai rău, nici măcar parlamentul pe care oamenii îl aleg nu are nici un mijloc de a controla efectiv aceste ramuri. Pentru a-şi ascunde incapacitatea, în „Tratatul de la Lisabona” s-a introdus articolul 225 – aşa numitul Articol al Frunzei de Smochin. Această clauză oferă parlamentului european o posibilitate de a „solicita Comisiei să facă o propunere” pentru legislaţie. Comisia, desigur, poate să refuze.
(vezi http://europa.eu/lisbon_treaty/index_en.html).
Acţionând contrar principiilor fundamentale ale democraţiei, „Bruxelles EU” – prin definiţie – este o dictatura. Puterea poporului de a-şi determina forma de guvernământ a fost aservita intereselor corporaţiei.
NCum Cartelul Petrolului şi Medicamentelor încearcă să controleze Europa
UE se prezintă lumii ca o democraţie parlamentară în care parlamentul UE joacă rolul decisiv. Totuşi, deciziile executive şi proiectarea întregii legislaţii sunt făcute de Comisia UE şi echipa sa de peste 54.000 oameni.
Din birourile lor de la sediul Comisiei – clădirea Berlaymont – şi alte locaţii, această armată de birocraţi de carieră bine plătiţi fabrică legile Europei în numele intereselor corporatiste. Prin contrast, Parlamentul UE format din 754 membri este format
din politicieni din 27 naţiuni care nu au putere de control asupra acestei armate de birocraţi. Parlamentul UE funcţionează ca un fel de fereastră împodobită prin care Bruxelles UE este prezentat populaţiei Europei ca o „democraţie parlamentara”
Angajaţii Comisiei operează dincolo de orice control democratic şi implementează legile Europei în numele intereselor corporatiste.
Membrii aleşi ai parlamentului UE nu au dreptul să emită legi în mod independent!
Comisia Europeană şi Acţionarii Cartelului Petrolului şi Medicamentelor:
Deci puterea care determină guvernarea Europei a trecut de la populaţie la interesele corporatiste, mai exact la cartelul petrolului şi medicamentelor. Acest cartel este bine caracterizat. El cuprinde interesele de investiţii de multe miliarde de dolari, ale industriei chimice, petrochimice şi farmaceutice.
Acest cartel este de departe cel mai mare grup corporatist de investiţii din întreaga lume. În timpul secolului 20 acest cartel a devenit nu numai forţa economică dominantă, dar şi-a pus şi acţionarii politici în guvernele naţiunilor industriale lideri mondiali. Liderii reprezentanţi din cercurile financiare ce controlează cartelul sunt:
Grupul Rockefeller, care reprezintă interesele SUA pe bază de petrol şi medicamente. Acesta este cel mai mare grup de interese financiare. Construit din monopolul din secolul 19 asupra corporaţiei STANDARD OIL controlează duzini de companii multinaţionale chimice, farmaceutice şi petroliere din întreaga lume.Unul din cei mai proeminenţi ambasadori ai săi în ultimele
decenii a fost Henry Kissinger.
Germania şi Franţa, naţiunile lider în exportul de produse chimice şi farmaceutice în Europa. Acest grup îşi are rădăcinile la sfârşitul secolului 19 şi a cuprins Bayer, Hoechst, BASF şi mai târziu infamul cartel IG Farben. Companiile succesoare ale acestuia în zilele noastre sunt liderii afacerilor de investiţii în Europa de astăzi şi au instrumentat construcţia „Bruxelles UE”.
Aşa cum a fost pe larg prezentat în presă la momentul respectiv, cu câteva zile înainte de numirea sa, actualul preşedinte Rompuy a fost invitat pentru „interviul de serviciu” prezidenţial, de către grupul masonic BILDERBERG un cerc de elită al intereselor corporatiste SUA/Europa sub controlul lui David Rockefeller şi prezidat de fostul comisar UE şi apărător al medicamentelor, Etienne Davignon.

Sfârşitul democraţiei şi întoarcerea la timpurile medievalerocraţia sa enormă

biPentru cititorul neîncrezător, ar fi util în acest punct să recapitulăm procesul de alegere al primului Preşedinte şi Ministru de Externe al „Bruxelles UE”.
1. Populaţia Europei a fost exclusă de la procesul de luare a deciziei.
2. Noii „regi” ai Europei au fost selectaţi dintr-un cerc al elitei intereselor corporatiste.
3. Ceremonia de alegere a avut loc într-un cadru aristocratic generos la Palace of The Valley of The Duchesse, la periferia oraşului
Bruxelles.
4. Preşedintele francez Sarkozy (Nicolas Paul Stéphane Sarkozy de Nagy-Bocsa) descendentul unui aristocrat mărunt, a fost „maestrul de ceremonii”.
5. Coroana de „regină” a fost acordată baronesei Catherine Ashton.
6. „Coroana regelui” a ajuns la altă persoană al cărei nume reflectă originea aristocratică, Herman van Rompuy. Van Rompuy
va acţiona ca un „monarh” interimar până când –eveniment probabil declanşat de criza internaţională – micul aristocrat îşi va asuma el însuşi tronul.
De fapt, sistemul de guvernare UE răstoarnă toate realizările democratice ale civilizaţiei europene în timpul ultimului mileniu şi
aruncă întregul continent înapoi în timpurile medievale când monarhi autocratici conduceau Europa în afara oricărui control democratic.
suntPentru Cartelul Petrolului şi Medicamentelor, „Bruxelles UE” este o simplă bază operativă, de la care intenţionează să cucerească lumea folosind forţa politică, economică şi – la nevoie – militară. În vederea atingerii acestui scop, Cartelul încearcă să exporte structura nedemocratică a Bruxelles UE în alte zone ale lumii. Uniunea Africană se modelează deja după „Bruxelles UE” inclusiv o „Comisie UA”! Acţionarii politici ai Cartelului prezintă în mod înşelător „Bruxelles UE” ca fiind un model al democraţiei secolului 21 şi păcii. Din simpla dimensiune a acestei campanii globale, popoarele lumii vor avea impresia că „Bruxelles UE” a fost aprobat în alegeri democratice de către popoarele Europei şi că acest organism politic reflectă voinţa acestora.
Dar nimic nu este mai departe de adevăr. Faptele reale pun o lumină caracteristică asupra naturii nedemocratice a „Bruxelles UE”
– un semnal de alarmă adresat lumii:
Singura ţară în care i s-a permis poporului să voteze pentru „Tratatul de la Lisabona” – actul care a stat la baza constituirii „Bruxelles UE” – a fost Irlanda, a cărei populaţie reprezintă mai puţin de 1% (!) din întreaga populaţie a Europei. Şi chiar şi acest vot a fost rezultatul batjocoririi democraţiei: în iunie 2008 populaţia Irlandei a respins structura „Bruxelles UE” printr-un ăsunător
„NU”. Dar acţionarii politici ai Cartelului de la Bruxelles au decis să ignore acest vot. Ei au mituit guvernul irlandez cu scopul de
a organiza un al doilea referendum şi l-au constrâns să voteze „DA” cu o ameţitoare sumă de bani canalizată de la acţionarii
Cartelului, către Dublin. Peste 99% din populaţia Europei – care numără peste 500 milioane oameni – nu a avut dreptul de a vota democratic într-un  referendum pentru „Tratatul de la Lisabona”.co
Această violare a tuturor principiilor democraţiei de către Cartel nu este o coincidenţă. Sondajele care au avut loc în toată Europa au demonstrat o respingere a structurii „Bruxelles UE” de către marea majoritate a votanţilor. Natura înşelătoare a „Bruxelles UE” este cel mai bine caracterizată de faptul că, în timp ce este aclamată de acţionarii Cartelului ca marcă a democraţiei, cele mai elementare drepturi democratice sunt negate – de teama populaţiei.
InGrupurile financiare din spatele cartelului petrolului şi medicamentelor sunt interesate să controleze pieţe globale gigantice care afectează literalmente fiecare viaţă umană. Exemple proeminente ale acestora sunt zonele de alimentaţie, sănătate şi energie.
În timpul ultimului secol, cartelul petrolului şi medicamentelor şi-a extins pieţele în aceste trei domenii la afaceri de investiţii de multe miliarde de dolari. Construcţia acestor pieţe globale gigantice se bazează pe două unelte strategice: în primul rând, utilizarea patentelor ca unelte pentru monopolizarea pieţelor. În al doilea rând, dezinformarea publică cu scopul de a menţine oamenii în ignoranţă în ceea ce priveşte alternativele. Ca rezultat, fiecare persoană din zonele industrializate de
astăzi plăteşte cam o treime din venitul net ca „tribut” acestui cartel. La începutul secolului 21, Cartelul se confruntă cu o nouă provocare. Toate pieţele sale cheie – petrol, medicamente, produse chimice agricole şi OMG (organisme modificate genetic) – sunt ameninţate de noi tehnologii care vor înlocui în cele din urmă pieţele globale monopoliste şi patentate existente.
În această situaţie, interesele financiare din spatele cartelului ştiu că afacerile lor de multe miliarde de dolari nu pot supravieţui într-o democraţie. Astfel, structura nedemocratică a Bruxelles UE este un pas strategic către stabilirea unei dictaturi globale în numele acestor interese corporatiste. La începutul secolului 21 omenirea se află la o răscruce. Trebuie să decidem dacă dorim să permitem intereselor cartelului petrolului şi medicamentelor să continue dominaţia asupra vieţilor noastre –prin impunerea unor tehnologii foarte vechi – sau dacă suntem gata să ne eliberăm din acest jug profitând de tehnologii noi, durabile şi independente cum ar fi energia regenerabilă, sănătatea naturală cu baze ştiinţifice şi agricultura organică.fo
Din punct de vedere istoric, războaiele mondiale s-au dus cu arme şi bombe, în scopul cuceririi şi obţinerii controlului asupra altor ţări. Astăzi totuşi, instrumentele cheie pentru a obţine controlul global sunt instrumente economice şi legale care sunt utilizate ca mijloc de cucerire nu numai a guvernelor şi economiilor, dar şi în ultimă instanţă a societăţilor şi oamenilor.
Uneltele economice cheie ale Bruxelles UE sunt patentele; în special patentele de produse chimice, medicamente farmaceutice, seminţe modificate genetic şi alte produse de înaltă tehnologie. Dintre acestea, cele mai lucrative sunt patentele asupra
medicamentelor. În 2008 de exemplu, vânzările farmaceutice globale s-au ridicat la 770 miliarde dolari – o sumă care a depăşit
produsul intern brut (PIB) al celor mai sărace 100 de ţări ale lumii. Astfel, este evident că, atunci când şi-a ales primul ministru de afaceri externe, Cartelul a ales pe cineva cu experienţă în domeniu. Catherine Ashton, în rolul precedent de comisar comercial al UE, a jucat un rol central în confiscarea, în porturile europene, a produselor farmaceutice trimise din India în ţările africane şi latino-americane*.
Singurul motiv al acestor confiscări a fost acela că medicamentele erau produse în firme din India specializate pe medicamente
generice (nepatentate). Aceste medicamente generice – singurele pe care oamenii din ţările în curs de dezvoltare şi le pot
permite – ameninţă profiturile companiilor europene de produse farmaceutice patentate.
*Economic Times, India. 6 septembrie, 2009.r
C
CONCLUZII
CONCLUZII PRIVIND CONTROLUL NATIUNILOR
1.Puterea a trecut în alte mâini
Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic,  în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei.

Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor.
La dimensiune transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezintând principalele surse de finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaţii se situează de fapt mai presus de legi şi de puterea politică, mai presus de democraţie.

Iată lista cifrelor de afaceri ale unor organizaţii multinaţionale, comparate cu PIB-ul statelor. Ea spune multe despre puterea planetară pe care aceste societăţi sunt în curs s-o capete. O putere tot mai mare, datorată accelerării fuziunii între organizaţiile multinaţionale.
Cifre de afaceri sau PIB, în miliarde de dolari

General Motors
178,2

Singapore
96,3
Danemarca
161,1

Toyota
95,2
Tailanda
157,3

Israel
92
Ford
153,5

General Electric
90,8
Norvegia
153,4

Filipine
83,1
Mitsui & Co
142,8

IBM
78,5
Polonia
135,7

NTT
77
Africa de Sud
129,1

Axa - UAP
76,9
Mitsubishi
129

Egipt
75,2
Royal Dutch Shell
128,1

Chile
74,3
Itoshu
126,7

Irlanda
72
Arabia Saudita
125,3

Daimler-Benz
71,5
Exxon (Esso)
122,4

British Petroleum
71,2
Wall Mart
119,3

Venezuela
67,3
Ford
100,1

Groupe Volkswagen
65,3
Grecia
119,1

Noua Zeelanda
65
Finlanda
116,2

Unilever
43,7
Marubeni
11,2

Pachistan
41,9
Sumimoto
109,3

Nestle
38,4
Malaezia
97,5

Sony
34,4
Portugalia
97,4

Egipt
33,5
Singapore
96,3

Nigeria
29,6

Ansamblul celor mai mari 5 firme din lume
526,1
Orientul Apropiat si Africa de Nord
454,5
Asia de Sud
297,4
Africa Sub-Sahariana
269,9
Cifrele datează din 1999, în afară de cele scrise cu italice care datează din 1992.
Surse: Banca Mondială (World Development Rapport 1998-1999), Forbes, The Nation, Institutul de Cercetare al Naţiunilor Unite pentru dezvoltare socială (Statele Disarray, Geneva, 1995), Le Courier National, Le Monde Diplomatique.
Corporaţiile multi-naţionale deţin controlul asupra a tot ce există, cred tot mai mulţi oameni, ipoteza fiind verificată şi de un studiu al cercetătorilor elveţieni. Din analiza informaţiilor referitoare la 43.000 de corporaţii şi a conexiunilor existente între acestea, a rezultat că un grup relativ mic de companii, 147 mai exact, deţine un control "disproporţionat" asupra economiei globale.
O imagine postată pe Reddit şi preluată de Business Insider pare să surprindă aceeaşi idee: deşi în lume există milioane de produse, ele aparţin câtorva companii. Ilustraţia a fost numită "Iluzia alegerii" şi arată că, de fapt, aproape 400 de produse, unele dintre ele prezente şi pe piaţa românească, sunt deţinute de zece mai corporaţii: Coca-Cola, Nestle, Kraft, PepsiCo, Procter&Gamble, Johnson&Johnson, Unilever, Mars, General Mills şi Kellogg's.
Impresionantă este şi gama diversificată de produse deţinută de o companie. Nestle, spre exemplu, are în portofoliu atât băuturi (Nestea, Nescafe), cât şi dulciuri (KitKat, Crunch), cosmetice (L'Oreal, Vichy, Garnier, Maybelline), haine, (Diesel, Ralph Lauren, Giorgio Armani) sau hrană pentru animale (Friskies, Purina). Şi Mars deţine, pe lângă branduri precum Snickers, Twix, Bounty, Mars, Becel, Knorr, Hellmann's, şi mâncare pentru animale: Whiskas, Pedigree sau Royal Canin.
Imaginea a stârnit o mulţime de comentarii, mulţi concluzionând că, unui consumator i-ar fi foarte dificil să nu mai cumpere produse deţinute de o anumită companie, când aceasta controlează branduri din diferite categorii de consum.
Imaginea indică faptul că, de fapt, alegerile cumpărătorilor nu prea influenţează prezenţa pe piaţă a unui produs. "Practic, banii ajung la aceleaşi zece companii, indiferent de produsul pe care-l cumperi.
2.Iluzia democraţiei
Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate.
Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor.
Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora care cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi.
Toate aceste tratate elaborate în ultimii cinci ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaţii non-alese, cu ajutorul unui proces numit “globalizare”.
Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta e motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere.
Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel,  deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” şi de “stânga” au ajuns să se asemene atât de mult în toate ţările occidentale.
Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant - de dreapta – sau dulce acrişor - de stânga.
3. Dispariţia informaţiei 
De la începutul anilor ’90 informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public.
Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut.
Un jurnal televizat conţine maxim 2-3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte “de revistă”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe şi reality-show-uri.
Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate.
Informaţia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane.
Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat deja natura.
4. Strategii şi obiective pentru controlul lumii
Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaşi idei şi aceleaşi interese.
Deci în mod natural ei toţi împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală (pentru ei).
În consecinţă este firesc ca ei să cadă de acord în privinţa unei strategii şi să-şi sincronizeze respectivele acţiuni către obiective comune, inducând situaţii economice favorabile realizării obiectivelor lor. Iată câteva elemente ale strategiei lor:
  • Slăbirea statelor şi a puterii politice. Destabilizare. Privatizarea serviciilor publice.
  • Dezangajarea totală a statelor din economie, incluzând aici sectoarele educaţiei, cercetării, şi la un moment dat al poliţiei şi al armatei, destinate să devină sectoare exploatabile de către întreprinderi private.
  • Îndatorarea statelor cu ajutorul corupţiei, a lucrărilor publice inutile, a subvenţiilor date întreprinderilor fără justificare, sau a dispenselor militare. Când se acumulează un munte de datorii, guvernele sunt constrânse la privatizare şi la desfiinţarea serviciilor publice. Cu cât un guvern este mai mult sub controlul “Stăpânilor lumii”, cu atât mai mult el trebuie să mărească datoria ţării sale.
  • Sărăcirea angajaţilor şi menţinerea unui nivel de şomaj ridicat, întreţinut prin  dislocarea şi mondializarea pieţei muncii. Aceasta măreşte presiunea economică asupra salariaţilor, care sunt atunci gata să accepte orice salariu şi orice condiţii de muncă.
  • Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creşte motivaţia şomerilor de a accepta orice muncă pentru orice salariu. Ajutoare sociale prea ridicate împiedică şomajul să facă presiune în mod efectiv asupra pieţii muncii.
  • Împiedicarea creşterii revendicărilor salariale în Lumea a Treia, menţinând aici regimuri totalitare sau corupte. Dacă lucrătorii din Lumea a Treia ar fi mai bine plătiţi, acest lucru ar contraveni principiului însuşi al dislocării şi al pârghiei  pe care ei îl exercită asupra pieţei muncii  şi al societăţii în Occident. Acesta este deci o cheie strategică esenţială care trebuie păstrată cu orice preţ. Faimoasa “criză asiatică” din 1998 a fost declanşată cu scopul de a păstra această cheie.
5. Artibutele puterii
Organizaţiile multinaţionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate (1), reţele de comunicaţii, satelite (2), servicii de informaţii, fişiere ale indivizilor (3), instituţii judiciare (stabilite de OMC şi AMI, acord conform căruia o astfel de organizaţie multinaţională va putea să târască un stat în faţa unei curţi de justiţie internaţionale speciale).
Etapa următoare – şi ultima – pentru aceste organizaţii ar fi să obţină puterea poliţienească şi militară care corespunde noii lor puteri, creând propriile lor forţe armate, deoarece armatele şi poliţiile naţionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaţii în lume.
La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca şi cu orice alt client privat capabil să le plătească serviciile. Dar, în etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor marilor organizaţii multinaţionale şi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice.
Deocamdată acest rol este asumat de armata Statelor Unite, ţara cea mai bine controlată de societăţile multinaţionale.
Note:
1 – Armate particulare
Armatele particulare există deja în Statele Unite. Este vorba de societăţile DynCorp, CACI şi  MPRI, prototipuri ale viitoarelor armate particulare. DynCorp a acţionat în numeroase regiuni unde Statele Unite doreau să intervină din punct de vedere militar, fără a purta responsabilitatea directă (în America de Sud, în Sudan, în Kuweit, în Kosovo, în Irak…). La sfârşitul anului 2002  DynCorp a fost răscumpărat de către  Computer Sciences Corporation, una dintre cele mai importante societăţi americane de servicii de informatică. În mai 2004, DynCorp şi MPRI au fost implicate în torturarea prizonierilor irakieni. Armatele particulare (numite “antreprenori” de către Pentagon) reprezintă 10% din efectivele americane trimise în Irak.

2 – Sateliţi
Microsoft a renunţat în final la proiectul său  Teledesic, o reţea de 288 sateliţi de comunicaţie care trebuiau să constituie o urzeală în jurul întregii planete. Dar alte companii multinaţionale se pregătesc să creeze reţele similare de sateliţi de comunicaţie. De asemenea, sateliţi de observaţie particulari sunt gata instalaţi. Două societăţi comercializează imagini de rezoluţie mare din orice loc de pe planetă susceptibil de a-i interesa pe cumpărători.
3 – Fişiere individuale
Numeroase societăţi fondate în aceşti ultimi ani (în principal în Statele Unite) sunt specializate în colectarea informaţiilor individuale, oficial cu scopuri comerciale. Dar aceste fişiere private încep să reunească milioane de profile individuale foarte exacte ale consumatorilor repartizaţi în zona ţărilor occidentale. Informaţiile din aceste fişiere sunt vândute oricui doreşte să le cumpere.


6. Adevărata realitate a banilor
Banii sunt astazi în mod esential virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 în computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici si doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în “lumea reala”.

Pietele financiare ele însele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor în computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este însasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrâns de beneficiari.

Daca dorim sa întelegem ce este în mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: “ timpul înseamna bani”.

Banii înseamnă timp.

Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum.
Din punct de vedere tehnic banii reprezinta o unitate de calcul intermediara pentru schimbul timpului contra timp, fara a fi posibila compararea directa a timpului unora cu al altora. Deoarece fiecare conversie între bani si timp se face pe baza unei estimari subiective, care variaza în functie de raportul fortei economice si informationale între cumparator si vânzator.
În practica acest raport de forte este întotdeauna defavorabil consumatorului – salariat.
Când un individ dintr-o categorie medie cumpara un produs el plateste timpul care a fost necesar pentru a fabrica acest produs la un pret mai ridicat decât salariul care îi este lui platit pentru o fractiune echivalenta din propriul lui timp.
De exemplu, daca o masina este produsa în 2 ore de 20 de salariati (întelegându-se aici munca comerciantilor si munca depusa pentru echipamentele de productie folosite), salariul fiecarui salariat pentru aceste doua ore ar trebui sa fie egal cu 1/20 din pretul masinii, adica 500 E daca masina a costat 10000 E. Ceea ce înseamna un salariu orar teoretic de 250 E. Pentru cea mai mare parte a salariatilor, suntem foarte departe de aceasta socoteala.
Când un salariat occidental presteaza 10 ore din timpul lui, el primeste numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a Treia, raportul scade la 1000 contra unu.
Acest sistem este versiunea moderna a sclavagismului.
Beneficiarii timpului furat salariatilor sunt întreprinderile, precum si statele atâta timp cât banii preluati prin impozite si taxe nu sunt utilizati în interesul general.

7. Punctul de non–retur ecologic va fi depăşit
Este evident că începem să ne izbim de limitele ecologice în activitatea economică.
Un sistem economic liberal, al cărui scop este căutarea profitului pe termen scurt pentru interese particulare, nu poate să ia în considerare costurile pe termen lung cum ar fi degradarea mediului.
Modelele economice actuale sunt totodată incapabile să estimeze la justa sa valoare “producţia” naturii, indispensabilă supravieţuirii noastre: producţia de oxigen, fixarea gazului carbonic de către păduri şi ocean, reglarea temperaturii, protecţia împotriva razelor solare, reciclarea chimică, repartiţia ploilor, producerea apei potabile, producerea alimentelor etc.
Dacă modelele economice ar integra costul real al distrugerii naturii, al poluării, al  modificărilor climatice, aceasta ar schimba în mod radical estimarea noastră în legătură cu ceea ce este “rentabil ” şi ce nu.
Producţia naturii a fost evaluată la 55.000 miliarde de dolari pe an de către un grup de oameni de ştiinţă al Institutului pentru Economii Ecologice al Universităţii din Maryland în 1997.
8. Distrugerea naturii se face intenţionat
Dispariţia naturii este inevitabilă, deoarece distrugerea naturii este dorită de noua putere economică. De ce? Din trei motive:
1-     Dispariţia naturii şi creşterea poluării vor face individul încă şi mai dependent de sistemul economic şi va da naştere unor noi profituri (datorită mai ales unui consum în creştere de medicamente şi de prestări medicale…)
2-     De altfel natura reprezintă o referinţă într-o altă ordine, cea a universului. Contemplarea frumuseţii şi a perfecţiunii naturii este subversivă pentru această nouă putere economică: ea o ameninţă prin aceea că individul poate respinge urâţenia medilor urbanizate şi pune la îndoială ordinea socială care în concepţia ei trebuie să rămână singura referinţă. Urbanizarea mediului permite plasarea populaţiei într-un spaţiu totalmente controlat, supravegheat şi în care individul este total scufundat într-o proiecţie a ordinii sociale.
3-     În sfârşit, contemplarea naturii incită la visare şi intensifică viaţa interioară a indivizilor, dezvoltându-le propria sensibilitate şi deci liberul lor arbitru. Ei încetează din acest moment să mai fie fascinaţi de mărfuri, ei refuză programele televizate destinate să-i abrutizeze şi să le controleze spiritele. Eliberaţi de lanţurile lor, ei încep să-şi imagineze o altă societate posibilă, fondată pe alte valori decât profitul material.
Tot ceea ce poate să determine indivizii să gândească şi să trăiască prin ei-înşişi este în mod potenţial subversiv pentru această nouă putere economică. Cel mai mare pericol pentru ordinea socială este spiritualitatea, deoarece ea îi bulversează individului sistemul de valori şi deci comportamentul, în detrimentul valorilor şi comportamentelor precedente induse de condiţionările sociale.
Pentru stabilitatea “noii ordini sociale”, tot ceea ce poate stimula trezirea spiritulală se doreşte a fi eliminat.
9. Alternativele ultimei şanse
Pentru a nu fi total excluse din joc, contra-puterile acestei puteri economice (sindicate, asociaţiile de consumatori, mişcările ecologiste) trebuie să răspundă plasându-se pe acelaşi nivel de organizare, la nivel mondial şi nu naţional ca până acum, unificându-şi şi sincronizându-şi acţiunile, la scara grupurilor de state apăsând o greutate suficientă în fluxurile economice mondiale.
Le rămâne puţin timp pentru a acţiona, deoarece toate mijloacele de control necesare unei viitoare dictaturi mondiale sunt deja instalate.

10. 2000 de ani de istorie
În timpul acestor ultime două milenii, civilizaţia a trecut prin patru epoci succesive marcând patru forme de putere politică:
1 - Epoca triburilor
Puterea exercitată prin forţă (şi mai rar prin înţelepciune sau cunoaştere)
2 - Epoca imperiilor şi a regatelor
Putere ereditară. Naşterea noţiunii de stat.
3 - Epoca statelor-naţiune
Epocă deschisă de monarhia parlamentară în Marea Britanie în 1689, de către revoluţia franceză din 1789 şi prin fondarea Statelor Unite.
Într-un stat-naţiune, puterea nu mai este ereditară ci exercitată de către conducătorii ce se consideră că reprezintă poporul şi desemnaţi prin alegeri (stat-naţiune democratic), sau printr-un sistem de cooptare în sânul unui partid unic (stat-naţiune totalitar).
4 - Epoca conglomeratelor economice
Eră iniţiată începând cu 1954, pusă în practică în cursul anilor 70 şi 80 şi operaţională total începând cu anii 90. Puterea nu mai este de tip reprezentativ sau electiv şi nu mai este nici localizată din punc de vedere geografic (contrar triburilor, regatelor, statelor-naţiune).
Ea este exercitată direct de către cei care controlează sistemul financiar şi producerea mărfurilor. Instrumentele acestei puteri sunt controlul asupra tehnologiei, al energiei, al banilor şi al informaţiei.
Ca orice putere nouă, ea se erijează în a înlocui puterea precedentă, menită dispariţiei.În sfârşit, această nouă putere este globală, planetară. Nu există deci nici alternative, nici supape. Ea constitue un nou nivel de organizare a civilizaţiei, un fel de super-organism.
Rezolvarea marilor probleme ecologice, economice şi sociale par să necesite efectiv instaurarea unei strategii sau a unei forme de putere globale. De asemenea, unificarea lumii prin economie şi declinul statelor-naţiune au fost justificate parţial de o cauză nobilă: a face imposibil un nou război mondial care, în era atomică, ar însemna sfârşitul civilizaţiei.
Dar chestiunea este de a şti în serviciul căror obiective şi a căror interese se pune această nouă putere, prin cine trebuie ea să fie exercitată şi prin ce contra-puteri trebuie să fie echilibrată şi controlată.
Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăşi. În mod potenţial ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile şi a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite şi dacă îşi păstrează orientarea non-liberală actuală, ea nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a fiinţelor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii, forme inedite de robie.

Concluzia finala este ca toata aceasta criza economica a fost pur si simplu inventata si aplicata in zonele controlate de marile grupuri financiare oculte: SUA,EUROPA (de ce nu s-a extins criza si in alte zone, precum Asia de Est (ex: Malaezia, Japonia , unde nu au patruns bancile controlate de aceste grupuri); criza a fost declansata simplu prin retragerea de pe piata a masei monetare (oricum virtuala).
Scopul final este de fapt reducerea drastica a populatie globului pentru a putea fi controlata. Un exemplu concret este CODEX ALIMENTARIUS :
Romania isi ucide cetatenii, conform directivelor "Codex Alimentarius"
Fabrica Titan produce paine conform Codex Alimentarius

Pe pachetele de paine “Titan” scrie deja ca painea este fabricata conform Codex Alimentarius. Se pare ca experimentul “Codex Alimentarius” incepe cu Romania. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat”sa inceapa implementarea “Codexului”, alaturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei)
Din fericire multe state nu au semnat acest acord doar conducatorii romani cumparati sau santajati s-au garbit sa-i dea curs.
Dupa cum s-a mai spus in alte articole care abunda in presa, “Codex Alimentarius” este un pachet de norme dupa care se vor alimenta populatiile tarilor semnatare. Acesta porneste de la principiul ca Terra nu mai poate hrani pe toata lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificiala, din produse chimice, cea modificata genetic etc. Adeptii Teoriei Conspiratiei sustin ca masura nu este altceva decat una de exterminare, care va reduce populatia globului la  doua miliarde, o masa mult mai usor de hranit si de controlat de fortele oculte.
Nu a trecut o luna si iata ca apare stirea ca Romania este prima tara din lume care va folosi in agricultura un compus chimic pe baza de initium, un ingredient activ din noua clasa a substantelor chimice impuse de”Codex Alimentarius”. Produsele vor furnizate de compania germana BASF si vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Pentru publicul larg se spune ca “beneficiile pe care le-ar aduce aceasta substanta sunt legate in primul rand de combaterea daunatorilor, dar, totodata ea micsoreaza si durata in care se obtine recolta.” Dupa ce acest produs va fi experimentat in Romania, urmeaza sa fie omologata utilizarea lui si in Olanda, Germania , Franta, SUA, Canada si Marea Britanie.
Neoficial, conform cercetatorilor care combat “Codex Alimentarius”, folosirea produselor cu initium sporeste cu pana la 65% rata riscului de cancer de colon, substanta care intra rapid in combinatii chimice, devenind reziduala in organism. De pilda, 1 mg de initium intrat in organism o singura data se elimina in aproape un an. Or, daca acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, asa cum initium ajuta la cresterea rapida a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la marirea tumorilor maligne.
INITIUM –otrava impusa in consum !
Din cate tari sunt pe planeta, doar Romania se grabeste sa foloseasca o substanta noua, foarte toxica, pentru culturile de cartofi, rosii, castraveti, ceapa, cat si pentru plantatiile de vita de vie. Aceasta, numita INITIUM, sporeste pana la 65% riscul de cancer de colon. BASF, un consortiu german de produse chimice, a dezvaluit ca Romania este prima tara din intreaga lume care a autorizat produsul sau Initium. Compania sustine ca „produsul fungicid va ajuta viticultorii sa treaca mai repede la o productie de inalta calitate“. Daca inalta calitate inseamna otravirea populatiei,atunci totul devine clar!
De asemenea, purtatorul de cuvant al companiei a afirmat ca in afara de produsul Initium pentru struguri, care va fi disponibil in Romania incepand din 2010, sub numele de Enervin, s-a acordat de asemenea autorizatie pentru Zampro, un produs Initium pe baza de fungicid pentru culturile de cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Adica exact legumele de baza in alimentatie… Compania pretinde ca „ambele produse au fost testate pe larg in teren si au demonstrat selectivitate ridicata si eficacitate impotriva unor daunatori“. Speram ca nu se refera la ceva „daunatori umani“ despre care Noua Ordine Mondiala considera ca suprapopuleaza planeta!
Roland Ringel, sef Proiectului de Dezvoltare al Global Initium, a declarat cu un cinism incredibil: „Din cauza profilului foarte favorabil de mediu al Initium, produsele au fost autorizate intr-un timp record de patru ani. si, de fapt, produsele Initium au nu numai un grad ridicat de compatibilitate cu mediul, dar ele sunt, de asemenea, foarte usor de utilizat – se dizolva rapid si in apa, economisind astfel timp.“
Michael Hess, sef al Crop Protection pentru Europa Centrala, a declarat si el, cu un cinism specific tuturor managerilor de la marile companii transnationale de produse chimice: „fermierii romani doresc sa concureze cu succes pe piata europeana. Din acest motiv, exista un mare interes in domeniul tehnologiilor inovatoare. Produsele noastre foarte eficiente si ecologice de protectie a culturilor vor permite viticultorilor si fermierilor sa produca randamente ridicate si culturi sanatoase cu niveluri de reziduuri minime, in conformitate cu reglementarile UE.“
Produsele Initium vor completa portofoliul alaturi de alti compusi, cum ar fi recent lansatul Cabrio Top, un multi-fungicid anti-imbolnavire pentru struguri. Dupa Enervin, se afirma propagandistic despre Cabrio Top ca este de asteptat sa devina „o forta propulsoare in materie de protectie a plantelor pentru vita de vie in Romania“. Despre ce „propulsie“ si „protectie“ poate fi vorba, daca strugurii vor fi pur si simplu otraviti precum marul din povestea Alba ca Zapada, nu stim. Sa fim, oare, propulsati mai rapid spre lumea de dincolo? Se asteapta ca produsele Initiumsa fie inregistrate in tarile de Jos si in Marea Britanie in prima jumatate a anului 2010, si alte tari europene vor urma.

Incepand cu 31 decembrie 2009, Romania este membra a Comisiei Codex Alimentarius. Acest lucru a starnit multe discutii contradictorii, mai ales din cauza ca in acest an, conform Codexului, tara noastra este obligata sa foloseasca experimental un produs nou al companiei germane BASF, un fungicid care contine o substanta chimica extrem de toxica, numit INITIUM, care va fi utilizat in culturile de vita de vie, cartofi, rosii, castraveti si ceapa.
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare Bucuresti, ne informeaza ca un gram de INITIUM care este introdus in organism are nevoie de un an pentru a fi eliminat. Daca ingurgitarea acestui produs se face zilnic, atunci el nu va mai putea fi eliminat niciodata din organism. Gheorghe Mencinicopschi merge pana acolo incat spune ca pentru a putea sa-ti faci seara un ceai de tei va trebui sa iei reteta de la medicul de familie, deoarece din toate produsele naturiste existente acum pe piata nu vor mai ramane decat foarte putine.
Directivele Codex-ului Alimentarius enuntate de catre Directiva Europeana in ceea ce priveste suplimentele alimentare trebuie aplicate sub amenintarea sanctiunilor financiare.
Iata in ce constau acestea:

• Se intentioneaza eliminarea oricarui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi inlocuite cu 28 de produsi de sinteza farmaceutica (prin urmare toxici), care vor fi dozati si vor fi disponibili numai in farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Magazinele noastre de produse naturiste si suplimente alimentare vor mai avea pe raft numai cu 18 produse, cele care exista pe lista Codex-ului.
Tot ceea ce nu este pe lista (de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc.), vor deveni ilegale. Adica, daca le folosesti, te duci la inchisoare. Medicina naturista (acupunctura, medicina energetica, ayurvedica, tibetana etc.) va fi progresiv si insidios interzisa.
• Agricultura si alimentatia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, care interzic din principiu asa numita agricultura bio. in anul 2001, 12 substante chimice, despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise in mod unanim de 176 de tari, inclusiv de SUA. Codex Alimentarius aduce inapoi 7 dintre aceste substante interzise. Conform regulilor Codexului, aproape toate alimentele trebuie sa fie iradiate. Acum nu avem decat sa mancam rosii cu INITIUM, sa asteptam sa vedem daca murim ca sa stie UE daca fungicidul nemtilor este sau nu toxic.
INITIUM este un produs toxic
Numele provizoriu al produsului INITIUM este ametoctradin. Acesta este un fungicid din clasa Pyrimidylamine.
Triazolopyrimidine extraordinar de puternic, a carui structura chimica o puteti consulta. Produsul este toxic pentru organismul uman, este carcinogen, reproductiv si dezvolta toxicitate, neurotoxicitate, si toxicitate acuta.
Faptul ca nu s-au facut publice date concrete cu privire la efectele acestei substante asupra organismului uman, asa cum ar fi fost normal sa existe in orice raport de cercetare si evaluare, este foarte ingrijorator. Dar in felul acesta nimeni nu poate fi facut responsabil de efectele grave care ar putea sa apara mai tarziu la oameni in urma consumarii alimentelor care au fost injectate cu INITIUM.
Este foarte dubios faptul ca raportul de evaluare pe care se bazeaza concluziile Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentara (EFSA), NU fusese analizat in mod independent si de alti cercetatori – asa cum o cer normele – la momentul la care acestia au tras concluziile si au dat recomandarea. Acest lucru este mentionat chiar in raportul respectiv:
Deoarece raportul de evaluare nu a fost inca analizat si de alti cercetatori, concluziile la care s-a ajuns in urma rezultatelor obtinute trebuie sa fie considerate provizorii si vor putea fi reconsiderate o data cu finalizarea rapoartelor suplimentare, conform Directivei 91/414/EEC.
Deci, din datele oficiale existente la ora actuala nu reiese decat ca exista aceasta substanta si ca ea va fi testata in Romania. in rest, trebuie sa-i credem pe cuvant pe cei de la EFSA ca substanta este inofensiva pentru organismul uman. Dar nu exista dovezi clare pentru aceasta.
Modalitatea extrem de facila si totodata criminala prin care s-au facut aceste recomandari, pentru introducerea acestei substante in circuitul alimentar fara existenta unor studii si evaluari riguroase prealabile, este la fel de „stiintifica“ precum vaccinarea oamenilor cu un vaccin netestat. Un vaccin il mai poti refuza… inca. Dar cum te feresti de astfel de experimente criminale, in conditiile in care legea cu privire la utilizarea acestei substante nu impune avertizarea consumatorilor…
Perspective sumbre
- in 30 de ani ar putea muri trei miliarde de oameni: unul din lipsa hranei, alte doua din cauza bolilor cauzate de substantele toxice introduse in alimentatie
- directive: eliminarea suplimentelor naturale, a mineralelor si a vitaminelor
- animalele vor fi tratate cu hormoni si iradiate, iar plantele vor fi modificate genetic
- cine va folosi produse naturale va face inchisoare
- usturoiul, menta si alte astfel de plante comune vor fi considerate droguri
- medicina naturista si medicinile alternative vor fi eliminate treptat
- produsele alimentare BIO vor fi interzise
De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat sa inceapa implementarea Codexului, alaturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei). Codex Alimentarius este un pachet de norme dupa care se vor alimenta populatiile tarilor semnatare. Acesta porneste de la principiul ca Tera nu mai poate hrani pe toata lumea in mod natural, ca atare se va trece la hrana artificiala, din produse chimice, cea modificata genetic etc. Aceasta masura nu este altceva decat una de exterminare, care va reduce populatia globului la cca doua miliarde, o masa mult mai usor de hranit si de manipulat.
Romania este prima tara din lume care va folosi in agricultura produse pe baza de INITIUM, furnizate de compania germana BASF si care vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Pentru publicul larg se spune ca „beneficiile pe care le-ar aduce aceasta substanta sunt legate in primul rand de combaterea daunatorilor, dar, totodata ea micsoreaza si durata de obtinere a recoltei.“
Conform cercetatorilor care combat Codex Alimentarius, folosirea produselor cu INITIUM sporeste cu pana la 65% rata riscului de cancer de colon, substanta, care intra rapid in combinatii chimice, devenind reziduala in organism. Asa cum INITIUM ajuta la cresterea rapida a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce si la marirea tumorilor maligne.

Dar ce este "Codex Alimentarius"?
Codex Alimentarius este un instrument al fortelor care promoveaza un guvern mondial, controlat de corporatii.
Codex Alimentarius este numele unei comisii a Organizatiei Mondiale a Sanatatii ce a elaborat un asa zis cod universal al alimentelor. In spatele acestei comisii ce pretinde ca se ocupa de sanatatea noastra stau Natiunile Unite, Organizatia Mondiala a Sanatatii si Marile Carteluri Farmaceutice plus Bancile Internationale. O adevarata mixtura care nu poate produce decat ceva letal. In loc sa isi propuna sa monitorizeze starea hranei si modul ei de ai se produce comisia si-au propus sa promoveze scoaterea in afara legii a suplimentelor alimentare si ale vitaminelor limitand drastic dozajul in care pot fi eliberate si disponibilitatea lor. Adevarata menire a acestui Cod este pur si simplu sa scoata in afara legii produsele naturale promovand organismele modificate genetic sau ale caror moduri de preparare sunt practic necunoscute si sa scoata de pe piata sau sa faca inacesibila procurarea vitaminelor cu exceptia cele produse sub stricta lor supraveghere. Practic, un tsunami gigantic ameninta tot ceea ce ar putea fi un potential concurent pentru industria farmaceutica. Boli precum cancerul, SIDA, maladiile cardio-vasculare, care ar putea fi tratate prin metode naturiste, vor fi lasate in seama medicamentelor de sinteza, care si-au dovedit, in majoritatea cazurilor, ineficienta si chiar periculozitatea. Totul, pentru a nu periclita uriasele profituri ale industriei farmaceutice mondiale. Codex Alimentarius este promovat si poate fi aplicat cu forta de catre Organizatia Mondiala a Comertului (WTO-World Trade Organization) care in cazul nefavorabil in care o tara refuza adoptarea noului cod poate forta acceptarea lui prin diferite mijloace de presiune: retragerea diferitelor privilegii in comertul exterior,etc.

Ce aduce Codex Alimentarius?
Suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici in scop preventiv nici terapeutic vor fi necesare retete pentru toate medicamentele peste o doza extrem de mica usturioul sau menta , alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice toate suplimentele alimentare ce vor aparea vor fi interzise pana ce nu vor trece anumite teste prevazute in noul cod produsele modificate genetic vor fi comercializate fara avertizarea consumatorilor niciun fel de eticheta nefiind necesara. Specialistii in nutritie preconizeaza ca aplicarea acestui program va produce peste 3 MILIARDE de victime umane, 1 miliard murind din cauza lipsei de hrana alte 2 miliarde din cauza bolilor generate in organism si cauzate de proasta calitate a alimentelor disponibile. Sunt sanse sa oprim implementarea lui!

SOLUTII ECONOMICE PENTRU STOPAREA CRIZEI !
Internetul abunda in informatii reale si solutii concrete doar ca nu se doreste aplicarea acestora.
Fara a mai intra in detalii sau polemici, lasand aceasta sarcina in seama economistilor dam doar doua exemple de rezolvare si relansare economica: ISLANDA si adevaratul miracol economic din Europa: ALBANIA. O sa va intrebati probabil de ce n-ati auzit pana acum ? Pentru ca toate trusturile media sunt controlate de cei care controleaza economia europeana si mondiala si este normal ca acest subiect sa fie tabu.
ALBANIA- UN MIRACOL SAU O TARA CU CONDUCATORI NORMALI
"Puternicele si capitalistele State Unite ale Americii ar putea lua unele lectii economice de la mica tara balcanica Albania care, timp de decenii, s-a zvarcolit sub cruda dictatura stalinista.Astazi , Albania are cea mai promitatoare economie din Europa.
A fost singura economie din Europa care a crescut realmente”.
Este uluitor, nu? Sa afli asemenea lucruri despre Albania!
Dar nu cumva cel care si-a exprimat opiniile consemnate mai sus este un om dus cu capul? Vreun ziarist din gradina vreunui mogul? Care vrea sa dea bobarnace Americii si Europei Occidentale? Nu! Nu este vorba de un om dus cu capul. Ci de insusi Steve Forbes, editorul sef si proprietarul faimoasei publicatii cu acelasi nume, fondata in 1917 si care are sediul principal la New York .
Este publicatia de referinta pentru analizele economice si politice pe care le avanseaza societatii.
Iar primul ministru al Albaniei, Sali Berisha, a fost invitat in birourile Forbes pentru a prezenta cifre si informatii de alta natura privind miracolul numit Albania .
In 1992, venitul pe cap de locuitor era de doar 200 de dolari. Astazi el depaseste 3.500 de dolari.
Si este in plina ascensiune. Tara se schimba cu repeziciune. Cum Dumnezeu s-a intamplat aceasta minune in Albania ? Si de ce nu se intampla si in Romania ? De ce Albania a decolat si se inalta in ritm ametitor, in timp ce Romania , dupa zece ani de crestere, s-a prabusit? Unde este diferenta? Nu e deloc dificil sa observam diferenta:
In Albania exista o taxa unica de impozitare. De numai 10%. Si, atentie! Aceasta taxa de numai 10 la suta este atat pe veniturile personale, cat si pe cele din afaceri.
Si un singur impozit pe salarii. Care s-a micsorat de la 35 la 15 %
In Romania , pentru un salariu de 1.000 de lei mai platesti, tu salariat si tu intreprindere, statului, inca 680 de lei. In Albania platesti doar 150 de lei.
Asta, evident, contribuie, pe de o parte, la cresterea consumului, pe de alta parte, la dinamizarea activitatilor economice, la largirea bazei de impozitare si, nu in ultimul rand, la eliminarea muncii la negru si la dimininuarea evaziunii fiscale.
In Albania TVA-ul este de 10 %
In Romania TVA-ul este de 24 % unul dintre cele mai mari din Europa. Mai ales daca tinem cont de faptul ca limita maxima admisa in Uniunea Europeana este de 25 la suta.
Statele care se duc cu TVA-ul in sus pierd bani la buget. Statele care se duc cu TVA-ul in jos castiga bani la buget. Pare un paradox. Dar nu e. De fapt, TVA-ul redus, ca si impozitele reduse pentru firme si salarii, largesc baza de impozitare.
Colectezi mai putin de la mai multi si, in final, bugetul de venituri al statului devine mai mare.
In Albania, sistemul judiciar este independent. Independenta este garantata.
In Romania, sistemul judiciar este dependent. Este subordonat presedintelui, primului ministru si ministrului Justitiei.
In Albania a intrat in vigoare o lege, acum patru ani, care obliga toate constructiile noi, inclusiv statiile de benzina, sa aiba incluse echipamente ce folosesc energii regenerabile: panouri solar-termale, panouri fotovoltaice, pompe de caldura, instalatii eoliene etc.
Si mai exista o diferenta. Guvernul, in Albania, a rezolvat definitiv problema proprietatii. Ceea ce a fost de restituit s-a restituit si o lege speciala garanteaza acum toate drepturile derivand din calitatea de proprietar.
 Dar diferenta diferentelor este alta: Albania nu a recurs la sprijinul FMI.
Si nici nu a implementat ideile contabililor acestei banci mondiale.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu