Dumnezeu,
fiind bun, nu avea cum sa puna in natura omeneasca relele care se vad acum in
ea. „Fiind opera mainilor lui Dumnezeu, Care din bunatatea Sa a adus pe lume
aceasta fiinta, nimeni din cei ce judeca drept n-are sa banuiasca pe Cel ce l-a
creat din dragoste ca El, Creatorul sau, l-ar fi aruncat pe om de la inceput
intr-o lume a rautatilor. Alta e pricina ca acum ne aflam intr-o astfel de
stare si ca suntem despuiati de bunatatile de odinioara.”
A
socoti ca Dumnezeu e izvorul raului inseamna a-I nega bunatatea. „Raul nu vine
de la Dumnezeu – spune Dionisie Areopagitul -, caci atunci El nu este bun, nu
face bine si nu produce lucruri bune.”
Or, a
tagadui bunatatea lui Dumnezeu inseamna a-L tagadui chiar pe Dumnezeu, pentru
ca Dumnezeu este Bunatatea insasi. Sfantul Vasile cel Mare pune in randul
paganilor pe cel care socoteste ca Dumnezeu e creatorul raului: „Cel care spune
ca nu exista Dumnezeu este nebun, lipsit de minte si de ratiune. Asemenea
acestuia si tot atat de nebun este si acela care spune ca Dumnezeu este autorul
relelor. Spun ca amandoi savarsesc un pacat tot atat de mare, pentru ca amandoi
tagaduiesc pe Cel Bun, unul spunand ca nu exista Dumnezeu, iar celalalt
hotarand ca Dumnezeu nu este bun. Pentru ca daca Dumnezeu este cauza relelor,
atunci fireste ca nu este bun si deci si o afirmatie, si alta duc tot la
tagaduirea lui Dumnezeu”.
JEAN-CLAUDE
LARCHET
Sursa: ganduridinierusalim.com
scrisoarepastorala@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu