Romania, o colonie la periferia Europei

Analistul Ilie Şerbănescu

O carte de căpătâi: “Romania, o colonie la periferia Europei” de Ilie Şerbănescu

Şedinţa de miercuri  25 iunie a Grupului pentru România a avut la ordinea de zi, printre altele, prezentarea volumului “România, o colonie la periferia Europei” ieşit recent de sub tipar la Editura Roza Vânturilor, sub semnătura prestigiosului analist politico-economic Ilie Şerbănescu. Am urmărit cu atenţie prezentarea cărţii şi am luat parte la vii discuţii, tema abordată şi mai ales verdictul dat de autor, aşa cum este el comprimat în titlul lucrării, fiind de natură să stârnească interesul până şi al celor mai  optimişti dintre români.

Am citit şi recitesc volumul, încercând să extrag din el câteva idei prin care să-l pot recomanda prietenilor şi cunoscuţilor, dar mi-e aproape imposibil; de la prima până la ultima pagină cartea este de-a dreptul captivantă, aproape fiecare paragraf constitutindu-se în câte o probă întru suţinerea sentinţei finale. Inutil să insist asupra faptului că avem de a face cu o lucrare minuţios redactată, bazată pe fapte şi cifre statistice de netăgăduit, pe care autorul nu face decât să le interpreteze prin prisma teoriilor economice la zi, realităţilor istorice deja trăite de Omenire  şi, bineînţeles, a îndelungatei domniei sale experienţe /expertize în materie.

Fără îndoială, este o lucrare de căpătâi, un fel de tratat de inginerie economică, bazat pe o analiză detaliată şi pertinentă a îndelungatei tranziţii a României de la socialism la capitalismul acesta sălbatic, în care toată agoniseala celor cinci decenii de socialism a poporului român s-a risipit inutil, sub privirile îngăduitoare, năucite şi încă nedumerite ale celor ce au trudit - cu atâtea sacrificii - să o creeze. Atât de simplu, în derularea sa, fenomenul a fost favorizat pe de o parte de aspiraţiile românilor spre bunăstarea, democraţia şi libertăţile de tip occidental, pe de altă parte de “concursul trădător al clasi politice româneşti” sub sloganul “statul este un prost administrator” - după ce, prin 

Legea 15/1990, toată avuţia “întregului popor” fusese trecută în “proprietatea privată a statului” (poate singurul detaliu semnificativ omis de autor, dar subînţeles ca implicit).

Volumul este captivant nu numai prin conţinutul său, ci şi prin contextura stilistică, binecunoscutul stil oratoric al D-lui Ilie Şerbănescu şi mai ales plasticitatea limbajului folosit dând lucrării o noă de originalitate şi atractivitate de care un limbaj sec, pur academic, ar fi privat-o. Cred că e suficientă, spre ilustrare, până şi simpla enumerare a titlurilor capitolelor:

-         Postcomunismul, virajul colonial

-         De ce rezultate maxime în România

-         Bilanţul dezastrului naţional

-         Colonie?! Da, şi iată de ce!

-         Este capitalism în România?

-         Mai există vreo şansă?

-         Diversiunile

-         Proprietarii străini şi administraţia

-         O etapă nouă

-         Declasarea şi dezarticularea socială

-         Bejenia naţională

-         Eşec istoric al unui proces istoric: intrarea în UE

-         Minciunile privatismului

-         Sluga la doi stăpâni nu sfârşeşte bine

În noianul de apariţii editoriale pe teme social-economice din ultimii ani volumul “România, o colonie la periferia Europei” reprezintă o lucrare de referinţă, în plan economic, alături de “Constituţia Cetăţenilor  comentată şi explicată  pe înţelesul tuturor” a D-lui Constantin Cojocaru , în planul dreptului  constituţional, date fiind în primul rând realismul şi pragmatismul abordărilor, dar şi acuitatea problematicilor abordate.

Fără îndoială, România este un membru de rangul doi, deci periferic, al Uniunii Europene, dar este şi o colonie – cu  economia aflată discreţionar sub controlul capitalului străin (carburaţti -70%, electricitate - 80%, bănci - 90%, gaze, industrii, telefonie, asigurări etc - 100%), cu doar 31% din PIB revenind muncii şi 55% profit revenind proprietarilor majoritar străini, cu aproape jumătate din PIB “ocolind” impozitarea şi scurs în afara ţării, cu scutiri şi facilitaţi pentru capitalul străin de care nici în ţările de origine acesta nu se poate bucura şi cu sarcini tot mai impovărătoare pentru cetăţeanul contribuabil şi întreprinderile mici şi mijlocii, cu atâtea şi atâtea alte apsecte pe care autorul le tratează fără menajamente.

Singura soluţie pentru aproape imposibila revenire la normal, în opinia D-lui Şerbănescu, ar fi o nouă mişcare de eliberare naţională. Ei bine, iată-ne ajunşi la punctul de confluenţă cu lucrarea mai sus citată a D-lui Cojocaru – proiectul de mare anvergură al Constituţiei Cetăţenilor vizând tocmai o schimbare de sistem pe cale paşnică, definit fiind deseori drept “revoluţie prin Constituţie”. Proiectul impune coagularea tuturor forţelor patriotice într-un bloc sau alianţă care să convingă electoratul şi, ajunsă în Parlament, să adopte modelul de Constituţie elaborat cu larga participare a societăţii civile şi expertiza grupului de specialişti pe domenii din Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor  - o constitutie  inspirată din modelul de stat organic al lui Mihai Eminescu. 

Grupul pentru Romania şi-a asumat sarcina coagulării fortelor de orientare naţională şi este decis să riposteze tuturor atacurilor acelei părţi din presa aservită intereselor capitalului străin transnaţional care se zbate să inoculeze publicului larg idea că “patriotismul este iubirea propriului popor, în timp ce naționalismul este ura sau disprețuirea celorlalte popoare." (Vintilă Mihaiescu, în Dilema Veche)”. 

Nu, niciodată în lunga lor istorie riomânii n-au urât celelalte popoare, n-au tânjit dupa pământurile şi bogăţiile altora, şi s-au zbătut să şi le apere pe ale lor. 

Pană şi  imperiile vecine nouă a trebuit , în semn de respect, să accepte dreptul celor trei principate române la autodeterminare. Iată, de-abia acum, după 26 de ani de tranziţie năroadă, după 560 de ani de la prima Capitulaţie semnată la Adrianopole de Vlad Ţepeş cu Mahomed Cuceritorul, România pare a-şi fi abandonat acest drept, ajungând în stadiul de colonie, cucerită – cum afirma Dl. Şerbănescu – nici măcar  cu forţa armelor, ci pur şi simplu prin capitularea necondiţionată în faţa “colonialismului postcomunist”, cu “concursul trădător al clasei politice româneşti”.

Marian Ilie