BALADA VIEŢII TRECĂTOARE

BALADA VIEŢII TRECĂTOARE

        Rabindranath Thakur (în stranscrierea mai veche din bengaleză: Rabindranath Tagore) a fost poet, filozof, componist, muzician şi adept al mișcării Brahmo-Samai, care printre altele a forțat interzicerea arderii văduvelor în India. 1913 a primit Premiul Nobel în literatură, devenind primul laureat Nobel din Asia.

       Cum o fi ajuns această frumoasă poezie a lui la intrarea bisericii din Sădinca ?

Această poezie stă scrisă la intrarea în biserica de la Sădinca, jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici mănăstiri, condusă de părintele-călugăr David. 

Un lung tren ne pare viata.

Ne trezim in el mergand,

Fara sa ne dam noi seama,

Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte,

Unde stam cate-un minut,

Pana bine ne dam seama,

Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii!

Lungi, de nu se mai sfarsesc

Si in ciuda noastra parca,

Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare,

Inainte tot privim,

Sa ajungem mai degraba

La vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,

Clipe scumpe si dureri,

Noi traim hraniti de visuri

Si-nsetati dupa placeri!

Multi copii voiosi se urca.

Cati in drum n-am intilnit,

Iar cate-un batran coboara,

Trist si frant, sau istovit.

Vine-odata insa vremea,

Sa ne coboram si noi.

Ce n-am da atunci o clipa,

Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,

Plangem timpul ce-a trecut,

Suna goarna VESNICIEI:

Am trăit şi n-am ştiut.

                     

             Rabindranath Tagore