miercuri, 15 iunie 2016

Ceasornicarul






Ceasornicarul timpului

Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea
la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.
Purta o pancartă – Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor,
drept plată ultimele nouă secunde  -
(pe masă, diverse obiecte împrăştiate străluceau în raza oglinzii)

Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii
schiţează un mic zâmbet: Hmm, ciudat reparator, insolit afiş!

În drum spre şcoală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,
întinzând ceasul primit cadou, cu o zi înainte:
- Pentru o zi, ce timp îmi puteţi repara?
- Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp îngheţat, un timp diferit,
un timp atârnat înainte, un timp înapoi, un timp paralel, o buclă de timp,
jumătăţi sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat?
- Un timp în avans cu 10 ani! şi, astfel, prin timp, o zi, dispăruse...

Cu părul în vânt, o tânără suplă a trecut înainte. Citind, se-ntoarse: De ce nu?!
- Aş vrea să primesc un timp diferit!, întinde ceasul-braţară şi-n alt timp intră...

A trecut şi-un bătrân ce greu îşi târşi anii mulţi,
privind aşeză pe tarabă vechiul ceas şi-n jumătăţi de timp, pentru o zi, elfugi...

Întâmplarea făcu, ca pe lângă pancarta postată, să treacă şi-un om singur,
cu privirea rătăcită. Vag gândul îi încolţi: - Un timp, un timp paralel să primesc!
Ceasornicaru-i zâmbi, tăcut îi luă ceasul şi, astfel,
între tristeţe şi soare, prin ritmuri mareice, omul trecuse...

.... spre seară îşi strânse afişul, taraba cu piesele timpului, ştia sigur,
a doua zi, de la fiecare, în dar va primi nouă preţioase secunde,
cadrane de vise, imagini, cu migală fixate prin timp...

Irina Lucia Mihalca









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu