A fost odată...
Redactia ART-EMIS
Până în 1990
am fost o Ţară suverană. Acum suntem o colonie sub ocupaţie militară străină, o
tarabă unde multinaţionalele vând „mărgele" românilor şi îşi însuşesc
bogăţiile Neamului Românesc. România de astăzi este plină de ruinele industriei
ceauşiste, pustiită şi cu bătrâni însinguraţi, abandonaţi de statul român în
locuri unde altădată erau localităţi. Reportajul pe care vi-l prezentăm merită
toată atenţia, concluziile fiind lăsate la alegerea Măriei Sale cititorul. (Ion
Măldărescu)
Industria secretă a lui Ceauşescu,
adusă în paragină
Rachete care
ajung în spaţiu, avioane supersonice, reactoare nucleare sau baterii pentru
telefoanele mobile. Pe scurt, tot ce înseamnă tehnologie de ultimă generaţie se
fabrică, în prezent, cu metale rare. Asta pentru că titanul, zirconiul,
telurul, germaniul, litiul şi molibdenul sunt mai rezistente decât metalele
clasice şi transportă mai rapid căldură şi electricitate. România este una
dintre puţinele ţări din Europa care deţine resurse naturale de titan şi de
zirconiu. Nivelul rezervelor a fost şi este secret de stat. Reporterii
emisiunii „Din interior" au aflat că numai în judeţul Argeş rezervele de
aluviuni care conţin titan şi zirconiu însumează 370 de milioane de metri cubi.
România a
avut, în timpul regimului comunist, o industrie secretă, am extras şi am
prelucrat titan şi zirconiu în scop militar şi nuclear. Minereul a fost scos
din nisipul litoral de la Grindu Chituc şi din carierele Merisani şi Glogova.
Titanul era folosit în industria aviatică. Din zirconiu s-au fabricat capsulele
în care se depozitează uraniu radioactiv, adică combustibilul nuclear pentru
centrală de la Cernavodă. România era a şasea ţară din lume, după S.U.A,
U.R.S.S, China, Japonia şi Franţa, capabilă să producă zirconiu pentru
centralele nucleare.
Se lucra
greu, era o muncă titanică, se făcea cu mari sacrificii. Se întâmplau
accidente.După 90, din cauza dezinteresului autorităţilor, industria metalelor
grele a decăzut. Guvernanţii care s-au perindat pe la Palatul Victoria au oprit
producţia de avioane şi au amânat construcţia reactoarelor de la Cernavodă.
Aceste decizii au îngropat mineritul şi metalurgia în domeniul titanului şi
zirconiului. Aşa se face că, în prezent, România importă titan şi zirconiu în
valoare de milioane de euro, iar Guvernul, paradoxal, alocă sute de mii de euro
ca să închidă carierele bogate în minereu. Am rămas doar cu ruinele fostelor
exploatări şi cu destule probleme de mediu despre care autorităţile refuză să
vorbească.
Programul Nuclear Naţional. Ceauşescu
îşi dorea o ţară înarmată
În anii '60,
comuniştii au elaborat cel mai ambiţios proiect al lor, Programul Nuclear
Naţional. Proiectul a prevăzut, în prima fază, construcţia unei centrale
nuclear-electrice la Cernavodă, cu tehnologie importată din Canada. Florea Dumitrescu
a fost ministru de Finanţe în anii '70 şi a negociat atunci cu guvernul
canadian. Ambiţiile ţinteau departe. România trebuia să devină o mare putere
nucleară. După ce au intrat în posesia licenţei de construcţie a centralei
nucleare, autorităţile au decis să fabrice reactoare în ţară. Planul era ca
inginerii români să câştige destulă experienţă ca să poată construi centrale
nucleare în ţările din lumea arabă bogate în petrol. Obiectivul final al
Programului Nuclear era, de fapt, unul militar. În plin război rece, deşi
aparent milita pentru pace şi prietenie între popoare Ceauşescu îşi dorea o
ţară înarmată. Programului Nuclear avea însă nevoie de resurse uriaşe. Ca să
funcţioneze, reactoarele de la Cernavodă necesită combustibil, adică uraniu, şi
zirconiu. Din zirconiu se fabrică capsulele în care este introdus uraniul
radioactiv. În '73 comuniştii au înfiinţat Întreprinderea de Metale Rare, o
structură condusă direct de Securitate. Scopul era să descopere zăcămintele de
metale rare.
Uzina de la Vadu. Nisipurile din
Delta Dunării, bogate în minereu de titan şi zirconiu
Satul Vadu,
judeţul Constanţa. În apropierea plajei, un colos de beton domină peisajul.
Este tot ce-a mai rămas din uzina de metale rare. În anul 1984 însă aici se
extrăgea titan şi zirconiu din nisipurile din Grindu Chituc, o limba de pământ
de la malul mării. Uzina a fost construită la Vadu după ce geologii au
descoperit că nisipurile din Delta Dunării sunt bogate în minereu de titan şi
zirconiu. Mineralele au fost aduse, de-a lungul vremii, de curenţii litorali,
şi cu timpul au format grinduri. Descoperirea a fost pur întâmplătoare.
Geologii căutau apă potabilă pentru oamenii Deltei. Nicolae Panin este
consilier în cadrul Institutului de Cercetare pentru Geologie Marină. În anii '70
a lucrat, ca geolog, la proiectele de foraj din Deltă. „S-a făcut un program
întreg de foraje şi s-a constatat, în anumite locuri, că există aceste minerale
grele. Primul loc descoperit a fost Sărăturile şi al doilea loc a fost
Chitucul", povesteşte acesta.
Întreprinderea
a fost dotată cu tehnologie unicat, din Australia, şi putea să prelucreze până
la 2,5 milioane de tone de nisip. Nisipul din Grindul Chituc a fost extras de o
dragă, adusă la faţă locului pe mare. Şanţul săpat, lung de 8 kilometri, este vizibil
şi astăzi. Nicolae Tomuş, directorul tehnic al Institutului de Cercetare pentru
Metale Rare, a fost implicat în proiect. Proiectul de la Vadu a rămas secret.
Nicolae Galbinasu, primarul comunei Corbu de care aparţine satul Vadu, îşi
aminteşte cum satul sau a devenit, peste noapte, un obiectiv de interes
naţional. Zona era împânzită de ofiţeri de Securitate.
Reporterii
emisiunii „Din Interior" i-au găsit pe foştii angajaţi ai uzinei.
Surprinzător, aceştia nu ştiu la ce au lucrat de fapt nici în ziua de azi. După
1990, de uzina s-a ales praful. Întreprinderea de Metale Rare a fost
reorganizată de trei ori. Mai întâi a deveni Centrală Industrială, apoi Regie
Autonomă, iar în anul 1997 s-a tranformat în actuala Companie Naţională a
Uraniului. În acelaşi an, Guvernul a tăiat subvenţiile pentru minerit, iar
uzina de la Vadu a fost separată şi trecută pe linie moartă. Consecinţele
abandonului se văd la tot pasul. Conductele care transportau nisipul de la
malul mării, spre uzină, au fost demontate bucată cu bucată pentru fier. Hoţii
au furat până şi firele din cupru de pe stâlpii de înaltă tensiune.
În anul
2000, o firmă din Constanţa a cumpărat uzina cu aproape două milioane de euro.
Prosidex Rom Srl. a preluat clădirile şi o parte din utilaje. Acum, fabrică
materiale pentru construcţii. În anul 2012, firma a dat faliment dar, în mod
ciudat, în planul de reorganizare, susţine că are contracte pentru minereu
titanifer. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, instituţia de stat
responsabilă cu gestiunea resurselor naturale, crede că acest lucru nu este
posibil. Administratorul firmei, Ştefan Crăciunescu este de negăsit.
În urma
exploatării miniere au rămas patru lacuri de steril, iar autorităţile au dispus
ca Grindul Chituc să intre în reconstrucţie ecologică. Grindu aparţine de
judeţul Constanţa, dar este administrat de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
Reporterii emisiunii Din Interior au întrebat Agenţia pentru Protecţia Mediul
Constanţa, Garda de Mediu Constanţa şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării dacă au verificat nivelul radioactivităţii în zonă. În timpul sezonului
estival, la Vadu se face plajă chiar lângă lacurile de steril. Până acum,
autorităţile nu au făcut niciun control şi îşi pasează răspunderea de la una la
alta.
Nisipul de la Glogova conţine cele
mai mari concentraţii din ţară
Comuna
Glogova, judeţul Gorj. Un sat sărac în Oltenia care stă de fapt pe o comoară.
Înainte de 1989, Întreprinderea de Metale Rare a construit o staţie pilot de
extragere a minereului de titan. Nisipul de la Glogova conţine cele mai mari
concentraţii din ţară. Astăzi instalaţiile ruginesc. Cariera de la Glogova a
fost abandonată, în anul 2000, pe motiv că era nerentabilă. În prezent,
Conversmin, compania de stat responsabilă cu închiderea minelor, are în plan să
aloce peste 100.000 de euro ca să închidă cariera şi să ecologizeze zona.
Termenul de finalizare al lucrărilor este anul 2018. În timp ce Conversmin vrea
să închidă cariera, Agenţia pentru Resurse Minerale vrea să o redeschidă.
Instituţia caută investitori interesaţi de începerea mineritului. Nici la
Glogova autorităţile nu au verificat nivelul radioactivităţii.
Capsulele cu uraniu pentru
funcţionarea centralei de la Cernavodă, produse în Crangași
Cartierul
Crângaşi, zona de nord a Bucureştiului. Un colos de beton zace abandonat lângă
lacul Morii. Sunt ruinele combinatului Granmetal. Uzina a fost concepută să
fabrice capsulele din zirconiu pentru uraniul radioactiv. Capsulele cu uraniu
sunt în fapt combustibilul nuclear pentru funcţionarea centralei de la
Cernavodă. Anul 1989 l-a prins ridicat pe jumătate şi aşa a rămas până în
zilele noastre. Acum, este abandonat, iar o parte a curţii sale a devenit
herghelie.
Petru Ianc a
condus departamentul de Metalurgie al Ministerului Economiei din anul 1993 până
în 2010. Acesta recunoaşte că Ministerul Economiei nu a făcut nimic pentru
salvarea combinatului. Oficialul susţine că investiţiile au fost abandonate
deoarece construcţia reactoarelor de la Cernavodă intrase în impas. Grantmetal
a fost demontat de hoţii de fier vechi, banii investiţi s-au dus pe apa
sâmbetei. Nuclearelectrica, compania de stat care gestionează centrala de la
Cernavodă, este nevoită să importe capsule din zirconiu de peste 10 milioane de
euro. Fără produsele din zirconiu, reactoarele care asigură 20% din producţia
de energie electrică a ţării nu funcţionează.
Singurul
combinat care a supravieţuit tranziţiei este Zirom Giurgiu. Întreprinderea este
unicat în ţară şi chiar şi în Europa. Zirom produce şi astăzi lingouri de titan
şi de zirconiu pe care le exportă în Suedia şi Germania. În România nu are
piaţă de desfacere. Combinatul a reuşit să îşi continue activitatea în
condiţiile austere. Furnizorul său de materie primă, uzina de la Vadu, s-a
închis. Grantmetal, combinatul căruia trebuia să îi livreze lingourile, nu a
funcţionat niciodată. Guvernul a investit 2 miliarde de lei vechi în
tehnologie, dar în anul 2005, a abandonat proiectul. Cu liniile de producţie
incomplete, specialiştii de la Giurgiu nu au cedat. Au importat minereu ieftin
din Ucraina şi au vândut produse scumpe, de calitate, în străinătate. Recent,
Zircom a obţinut finanţare din fonduri europene de şapte milioane de euro, iar
anul viitor, combinatul îşi va deschide o secţie pentru realizarea produselor
finite din titan. Industrie nu mai avem, dar am rămas cu specialiştii. Unii
dintre ei sunt astăzi cercetători la Institutului Naţional pentru Metale
Neferoase şi Rare şi se pot lăuda cu realizări importante. Inginerii au pus la
punct tehnologia necesară fabricării bateriilor ultramoderne pe bază de litiu,
un metal rar, indispesanbil industriei telefoniei mobile şi industriei auto.
Dar statul român nu este interesat să dezvolte proiectele lor.
Directorul
institutului, Teodor Velea, a propus Ministerului Economiei, să înceapă, în
parteneriat public-privat, construcţia unei fabrici de baterii pe bază de litiu
pentru uzineleDacia şi Ford. Concret, nu s-a construit nimic. Inginerii au mai
realizat, în premieră naţională, implanturi dentare făcute din titan. Zeci de
români poartă deja implanturi fabricate din acest metal foarte rezistent. În
timp ce România ignoră realizările specialiştilor săi şi îşi închide industria
minieră, statele din Occident se străduiesc să se aprovizioneze cu metale rare.
Japonia a descoperit un zăcământ pe fundul Oceanului Pacific, iar Rusia vrea să
deschidă o carieră, în valoare de un miliard de dolari, în apropierea Oceanului
Arctic. China, ţară care deţine 97% din rezervele mondiale, ameninţă că va
interzice exporturile. Specialiştii Institutului de Cercetări pentru Metale
Rare susţin că România ar putea să devină un furnizor important de resurse la
nivel european.
În 2013, din
grandiosul Program Nuclear al României au rămas doar ruine, utilaje ruginite şi
probleme de mediu ignorate. În loc să încaseze miliarde de euro, Guvernul
cheltuieşte sute de mii de euro ca să închidă cariere cu zăcăminte preţioase.
Dacă înainte ţara noastră a concurat cu marile puteri ale lumii la prelucrarea
metalelor rare în scop nuclear, acum, în domeniul tehnologiei de vârf, nu mai
contăm[1].
-------------------------------------------
[1] Sursa
https://www.digi24.ro/embed/special/reportaje/reportaj/dininterior-metale-rare-industria-secreta-a-lui-ceausescu-adusa-in-paragina-149499?video=0&width=570&height=320
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu