Melania Rusu - Scrisoare cu RUGA de FLORII

Mult Iubite și Mărite Maestre, Adrian Botez,

Vă mulțumesc din suflet și mă bucur să mă găsesc între cei care primesc cărți și grupaje de poezii și file de proză de la Dumneavoastră.Pentru mine este o răsplată a trudei mele pe care numai eu o știu, este un îndemn de a persevera în a scrie și este o frumoasa sugestie prin care eu, dacă sunt capabilă, ar trebui să învăț a scrie și mai bine.

Eu cred că fiecăruia îi este un dat.  Din câte îmi spun eu, mi se pare că deschiderea mea mentală este  inferioară elenului inimii mele, așa cum clasifică psichologii, deci creația mea literară nu se bucură de tot harul, fiindcă partea mea este doar atâta. Aș fi nerecunoscătoare dacă aș uita să spun că îi mulțumesc și-L slăvesc pe Dumnezeu, care a răspuns mereu rugăciunilor mele pentru mine și pentru cei pentru care i-am cerut ajutor, eu locuind în perioada războiului și a bombardamentelor, la Deva (lângă punctul feroviar important Simeria) și  la Arad.

 Revenind la creația Dumneavoastră din  cartea de față sunt copleșită de bogăția de subiecte și de ușurința prin care le duceți la bun sfârșit și sunt înțelese de către noi, cei ce le citim. Îmi place tot ce scrieți,  dar  mă opresc uneori mai  mult asupra unora. Acum găsesc poemul ,,La judecată”. Aveți multă dreptate, dar de la biserică am înțeles că rugăciunea și postul  ne dă putere să-i scăpăm din gheară demonului - aceasta referitor la a doua latură a mea, credința ortodoxpă din bătrâni învățată  întâi de la străbunicul meu, cantor bisericesc (încă înainte de 19oo).  Această poezie ,,La Judecată”, o minunată alegorie, știu, învinuiește indirect pe cei care nu urmează căile cerute de Domnul și pe care El în îndurarea sa Sa îi mai lasă  nepedepsiți, sau poate sunt prea acaparați și  fără scăpare  de demon. Aceiași impresie mi-a creat-o, mai demult, și poezia. ,,Satira duhului meu” de Grigore Alexandrescu. din care citez:

,,Vino acum de față și stai la judecată,

,,Tu care la faci astea, duh, ființă ciudată,”

Pe lângă frumoasa realizare artistcă, întotdeauna atractivă și deosebită, poeziile din acest volum sunt adevărate lecții civice și tare mi-ar place să aud că   există, undeva, un cenaclu pentru tineret în care să se dezbată inopinat,  la citire, chiar pe sărite, teme sugerate în aceste versuri  pline de inspirație poetică, dar cu foarte multă substanță spre vindecarea racilelor societății și înfrumusețării sufletului.

Mult impresionată de aceste poeme și minuțioase sonete, vă mulțumesc mult și am căutat printre poeziile mele una  de răspuns, care se referă la mai multe aspecte, de care bine ar fi să se dezbare omenirea. Aveam și un sonet, dar nu îl găsesc acuma și de aceea am ales acest poem religios spre a arăta ce - mi doresc și eu pentru mine și alții în momentul de față.

Cu deosebită stimă, mulțumiri și  multă prețuire,

Melania Rusu Caragioiu

FLORII FERICITE !

R U G Ă

~*~

Părinte-al nostru, Cel din cer,

Umil te rog, fă-n lume pace,

Căci nici pe-arşiţă, nici pe ger,

Dreptate nu se poate face...

Copiii Tăi se-afundă-n glod,

Păcatul urcă pân-la nori,

Şi feţe pale din norod,

Te amintesc...arareori!

Dezleagă Tu, cu Harul Tău

Povara ce îi ţine strâns,

Şi şterge tot ce este rău.

De pe al lumilor cuprins !

Dă alinare celui viu

Şi ocrotire celui trist,

Vindecă sufletul pustiu,

Cu duh, sfinţeşte-ne, prin Christ !

Rătăcitori, fără credinţă,

Păşim prin lumea fără rost,

Dă-ne putere, biruinţă,

Şi sfintele vremi, ce au fost...

Și creşte azi, în noi, tărie,

Îndemn să te chemăm într-una,

Să Te-nchinăm cu bucurie,

Să te urmăm întotdeauna...

~*~

MELANIA RUSU CARAGIOIU