DEŞI LUMEA REA DE-A MEA
~*~
Sictir! În tot şi peste tot îndoială-
spini şi flori de trandafir, fără
şcoală de iubire
de pe orizontală pe verticală- comori
sângerând iubiri pe fruntea fiului lui Dragomir:
o reacție în chimia de
ecuație de omenie
şi simetrie, în alchimie legantă şi
savantă, în artă de România,
că dreptatea e de partea mea,
deşi lumea rea, chiar şi a mea,
defăimează pe Vica şi pe țara mea,
o țară în spor a păcii şi muncii,
țară cu trecut mare şi mare
conştiință şi viitor
cu impact la stres infinit, absolut a
iubirii celui mai iubit între oameni ca om potrivit sfințit,
infinit apropiat cu subiect şi
predicat de obiect,
sub surâsul soarelui, maximă şi inimă
română
cu îndemână,
dar în cult mai mult suferință luminoasă, cu mai multe ponoasă
decât foloase, în măsură a lucrurilor laborioase.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu