FERGHETE - CHIAR DACĂ EŞTI LUMEA REA-INIMA REA DIN CALEA MEA

CHIAR DACĂ EŞTI LUMEA REA-INIMA REA DIN CALEA MEA

~*~

Cine ce şti, cine crezi că şti ce are omul anțe-panțe,

în mațe, pe mațe pestrițe,

care mai bine sparte, decât bucate sticate,

că nu-i omul prost destul,

cum vezi, dacă nu-i şi fudul,

fiecare naş avându-şi aparte, parte de nănaş şi ac pentru cojocul lui

pe altarul soarelui-grădină a Maicii Domnului,

că suntem ceea ce suntem, neam a raiului ce-l am conştiință,

în diferență, nu-n indiferență, că indolența ne strică la bunețe şi frumudețe

cu palpitant şi tandrețe, ca om încins, aprins, inteligent, de sens,

care curge, ca apa în albie cu primenire, în permanență, pentru a candida, cu drept la înviere, conştiință,

participând dragoste şi dor profund la curți de dragoste şi dor, în spor,

că nu vreau să mor în nepăsarea mării,

nici ca Mesie a iubirii val pe val ca o epavă cu catarg şi pânzele sus, Iisus,

lovită cu răstignire de mal,

pentru'că purta un mare drag cu făinoşag,

ca mireasa trecută peste a casei parag,

că ne doare la fel, ca o glumă proastă

spusă prost, fără artă,

că nu simțim durerea de crudă realitate,

cu aceeaşi intensitate şi artistic pragmatic,

cu aceeaşi forță-potențial național şi responsabilitate,

că totu-i mai aparte în pofta de viață,

pe gustul tău şi a lui Dumnezău cu rost,

că trăiesc firesc, omenesc, artist,

ca să scriu, că nu honăresc,

ci cu mană cerească mă hrănesc, să trăiesc,

ca să vezi, dar să nu crezi,

că şi pe tine vrăşmaş al meu te iubesc,

cum iubesc nelimitat pe Dumnezeu, inedit al meu,

chiar dacă eşti furtuna,

lumea-inima rea, din calea mea.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE