MNILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - Slava Tie, Celui Care m-ai chemat la viata;

PARINTI SI COPII

Arhiepiscopul Iustinian Chira

             Dumnezeu a pregatit o lume în care copiii sa se poata simti bine, dar asta depinde de noi, de cei maturi. Depinde de noi cum se simt. Ce facem în familie, în lume, ca acesti copii sa nu se simta într-un mediu ostil? „Nu-i întarâtati la mânie pe fiii vostri” (Efeseni 6, 4) însemneaza: nu-i deceptionati, nu-i smintiti, nu-i tulburati, nu le stricati sufletele prin faptele voastre, prin vorbele voastre, prin gândurile voastre. Stati de vorba mai mult cu copiii vostri. Priviti-i mai atent. Ascultati suspinul ce-l scot uneori, copiii, si în somn. Fiti mai întelegatori fata de ei. Acordati-le mai multa grija. Cautati sa întelegeti mai adânc viata lor. Priviti mai des si mai profund în ochii lor. Uitati-va la fata lor, care nu e întotdeauna senina. Coborâti mai adânc în viata lor, în sufletul lor, în inima lor. Sa nu va închipuiti ca v-ati facut datoria daca le-ati asigurat hrana si haina. Gânditi-va ca fiii vostri nu au numai stomac si trup. Aduceti-va aminte ca fiii vostri au si inima, si suflet.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 95.

VIATA LA TARA

Sfantul Teofan Zavoratul

         Viata la tara are mult adevar. Viata oraselor, si mai ales a capitalelor, este departe de adevar: toti fac pe comediantii.

Sfantul Teofan Zavoratul, Ce este viata duhovniceasca si cum sa te apropii de ea?, traducere de Elena Dulgheru, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, p. 314-315.

STRAJUITORUL SUFLETULUI

Fericitul Trifon Turkestanov

Prunc slab si neajutorat nascutu-m-am în lume, dar Îngerul Tau si-a întins aripile pline de lumina, strajuitor facându-se al leaganului meu. De-atunci dragostea Ta în toate caile îmi straluceste si minunat ma-ndruma spre lumina vesniciei. Din cea dintâi zi pâna acum slavite s-au vadit a fi îmbelsugatele daruri ale Proniei Tale. Cu toti care-au ajuns a Te cunoaste, strig catre Tine, aducându-Ti multumire:

Slava Tie, Celui Care m-ai chemat la viata;

Slava Tie, Celui Ce mi-ai aratat frumusetea a toate de sub soare.

Slava Tie, Celui Ce ai deschis înaintea-mi cerul si pamântul ca pe o carte vesnica de înteleptire;

Slava aducem vesniciei Tale în mijlocul lumii celei trecatoare.

Slava Tie pentru milele Tale cele tainuite si cele vadite;

Slava Tie pentru fiece suspin al întristarii mele.

Slava Tie pentru fiece pas al vietii, pentru fiece clipa de bucurie;

Slava Tie, Dumnezeule, întru vecie!

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate”, p. 123-124

Crucea - poezie din 1924

Mai sfântă mângâiere nu-i

Pe acest pământ de suferință

Pentru creștin, ca sfânta cruce

Slăvitul semn de biruință

„Să-și ieie fiecare crucea”

Așa-i poronca lui Isus.

Dacă voiește ca s’ajungă

În sânul raiului de sus.

Când seara mergem la culcare

Cu crucea sfântă ne-nsemnăm.

Și tot cu ea începem ziua,

Când dimineața ne sculăm.

Când lângă sânul mamelor

Copiii dorm, ele’i așează,

În leagăn și cu crucea sfântă,

Cu dragoste îi însemnează.

În ori și ce călătorie

De vrem cumva ca să plecăm

Plini de nadejde’n Dumnezeu

Noi tot cu crucea ne’nsemnăm.

La masă când ne așezăm

Prin cruce mulțumim mereu

Pentru belșugurile toate

Trimise de la Dumnezeu.

În toiul luptelor grozave

Când crunta moarte stăpânește,

Pe câte suflete viteze

Slăvita cruce nu’ntărește.

Și dacă Ea’i nădejdea noastră,

Și ajutorul cel mai sfânt,

De ce se mai găsesc ființe,

Creștine pe acest pământ?

Care-o insultă’ mii de feluri

Cu vorbe batjocoritoare?

Au nu se tem ei de mânia

Lui Dumnezeu răzbunătoare?

Nu se gândește-această lume

Că prea de tot păcătuiește,

Când ori cu fapta ori cu vorba,

Puterea crucii o hulește?

Nu se gândește că viața

Nu ține-o’ntreagă veșnicie?

Azi ești voinic și mâne moartea

Te-apucă cu a ei tărie.

Te duci în lumea ceialaltă,

Nepocăit pe veci pierdut.

Primind răsplata cea amară

La care atâta ai ținut.

Creștine, mă întorc spre tine:

Fii om cu înțeleaptă minte,

Respectă crucea cea Divină,

Cu dragostea cea mai fierbinte.

Învață și pe alții care

Azi, nu cunosc a ei putere,

Căci ea va fi în veșnicie

Oricui o dulce mângâiere.

(Poezie culeasă dintr-o carte apărută în 1924 la Iași, sub egida Mitropoliei Moldovei și Bucovinei

Postul înseamnă comuniune cu oamenii și cu Dumnezeu

Pr. Nicolae Tănase

Dumneavoastră ştiţi că la Botez ne botezăm în apă. Dar mai ştiţi că ne ungem cu Sfântul Mir, şi ne ungem în unire cu toţii. Mai e, însă, încă o unire, încă o rânduială. Acum, când noi ţinem post, cu noi mai ţin post sute de mii, milioane, zeci de milioane.

Suntem 226 de milioane de ortodocşi în lume. Nu suntem aşa mulţi, pentru că Ortodoxia este calea strâmtă şi la Ortodoxie nu vine oricine. Nu putem şti câţi ţin post, dar cel puţin zeci de milioane deodată ținem post. Deodată. De aceea, nu trebuie să stricăm postul, nu trebuie să stricăm rânduiala.

Nu pentru că a mânca este păcat, ci pentru că noi ne caracterizăm prin rânduială. E important dacă este sau nu este rânduială, pentru că Dumnezeul nostru este Dumnezeul rânduielii, Dumnezeul nostru este Dumnezeul ordinii, nu al indisciplinei.

(Preot Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 116)

Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA