PARINTI SI COPII
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Dumnezeu a pregatit o lume în care
copiii sa se poata simti bine, dar asta depinde de noi, de cei maturi. Depinde
de noi cum se simt. Ce facem în familie, în lume, ca acesti copii sa nu se
simta într-un mediu ostil? „Nu-i întarâtati la mânie pe fiii vostri” (Efeseni
6, 4) însemneaza: nu-i deceptionati, nu-i smintiti, nu-i tulburati, nu le
stricati sufletele prin faptele voastre, prin vorbele voastre, prin gândurile
voastre. Stati de vorba mai mult cu copiii vostri. Priviti-i mai atent. Ascultati
suspinul ce-l scot uneori, copiii, si în somn. Fiti mai întelegatori fata de
ei. Acordati-le mai multa grija. Cautati sa întelegeti mai adânc viata lor.
Priviti mai des si mai profund în ochii lor. Uitati-va la fata lor, care nu e
întotdeauna senina. Coborâti mai adânc în viata lor, în sufletul lor, în inima
lor. Sa nu va închipuiti ca v-ati facut datoria daca le-ati asigurat hrana si
haina. Gânditi-va ca fiii vostri nu au numai stomac si trup. Aduceti-va aminte
ca fiii vostri au si inima, si suflet.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 95.
VIATA LA TARA
Sfantul Teofan Zavoratul
Viata la tara are mult adevar. Viata
oraselor, si mai ales a capitalelor, este departe de adevar: toti fac pe
comediantii.
Sfantul Teofan Zavoratul, Ce este
viata duhovniceasca si cum sa te apropii de ea?, traducere de Elena Dulgheru,
Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, p. 314-315.
STRAJUITORUL SUFLETULUI
Fericitul Trifon Turkestanov
Prunc slab
si neajutorat nascutu-m-am în lume, dar Îngerul Tau si-a întins aripile pline
de lumina, strajuitor facându-se al leaganului meu. De-atunci dragostea Ta în
toate caile îmi straluceste si minunat ma-ndruma spre lumina vesniciei. Din cea
dintâi zi pâna acum slavite s-au vadit a fi îmbelsugatele daruri ale Proniei
Tale. Cu toti care-au ajuns a Te cunoaste, strig catre Tine, aducându-Ti
multumire:
Slava Tie, Celui Care m-ai chemat la
viata;
Slava Tie, Celui Ce mi-ai aratat
frumusetea a toate de sub soare.
Slava Tie, Celui Ce ai deschis
înaintea-mi cerul si pamântul ca pe o carte vesnica de înteleptire;
Slava aducem vesniciei Tale în
mijlocul lumii celei trecatoare.
Slava Tie pentru milele Tale cele
tainuite si cele vadite;
Slava Tie pentru fiece suspin al
întristarii mele.
Slava Tie pentru fiece pas al vietii,
pentru fiece clipa de bucurie;
Slava Tie, Dumnezeule, întru vecie!
Fericitul Trifon Turkestanov,
Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui
Dumnezeu pentru toate”, p. 123-124
Crucea - poezie din 1924
Mai sfântă mângâiere nu-i
Pe acest pământ de suferință
Pentru creștin, ca sfânta cruce
Slăvitul semn de biruință
„Să-și ieie fiecare crucea”
Așa-i poronca lui Isus.
Dacă voiește ca s’ajungă
În sânul raiului de sus.
Când seara mergem la culcare
Cu crucea sfântă ne-nsemnăm.
Și tot cu ea începem ziua,
Când dimineața ne sculăm.
Când lângă sânul mamelor
Copiii dorm, ele’i așează,
În leagăn și cu crucea sfântă,
Cu dragoste îi însemnează.
În ori și ce călătorie
De vrem cumva ca să plecăm
Plini de nadejde’n Dumnezeu
Noi tot cu crucea ne’nsemnăm.
La masă când ne așezăm
Prin cruce mulțumim mereu
Pentru belșugurile toate
Trimise de la Dumnezeu.
În toiul luptelor grozave
Când crunta moarte stăpânește,
Pe câte suflete viteze
Slăvita cruce nu’ntărește.
Și dacă Ea’i nădejdea noastră,
Și ajutorul cel mai sfânt,
De ce se mai găsesc ființe,
Creștine pe acest pământ?
Care-o insultă’ mii de feluri
Cu vorbe batjocoritoare?
Au nu se tem ei de mânia
Lui Dumnezeu răzbunătoare?
Nu se gândește-această lume
Că prea de tot păcătuiește,
Când ori cu fapta ori cu vorba,
Puterea crucii o hulește?
Nu se gândește că viața
Nu ține-o’ntreagă veșnicie?
Azi ești voinic și mâne moartea
Te-apucă cu a ei tărie.
Te duci în lumea ceialaltă,
Nepocăit pe veci pierdut.
Primind răsplata cea amară
La care atâta ai ținut.
Creștine, mă întorc spre tine:
Fii om cu înțeleaptă minte,
Respectă crucea cea Divină,
Cu dragostea cea mai fierbinte.
Învață și pe alții care
Azi, nu cunosc a ei putere,
Căci ea va fi în veșnicie
Oricui o dulce mângâiere.
(Poezie culeasă dintr-o carte apărută
în 1924 la Iași, sub egida Mitropoliei Moldovei și Bucovinei
Postul înseamnă comuniune cu oamenii
și cu Dumnezeu
Pr. Nicolae Tănase
Dumneavoastră
ştiţi că la Botez ne botezăm în apă. Dar mai ştiţi că ne ungem cu Sfântul Mir,
şi ne ungem în unire cu toţii. Mai e, însă, încă o unire, încă o rânduială.
Acum, când noi ţinem post, cu noi mai ţin post sute de mii, milioane, zeci de
milioane.
Suntem 226
de milioane de ortodocşi în lume. Nu suntem aşa mulţi, pentru că Ortodoxia este
calea strâmtă şi la Ortodoxie nu vine oricine. Nu putem şti câţi ţin post, dar
cel puţin zeci de milioane deodată ținem post. Deodată. De aceea, nu trebuie să
stricăm postul, nu trebuie să stricăm rânduiala.
Nu pentru că
a mânca este păcat, ci pentru că noi ne caracterizăm prin rânduială. E
important dacă este sau nu este rânduială, pentru că Dumnezeul nostru este
Dumnezeul rânduielii, Dumnezeul nostru este Dumnezeul ordinii, nu al
indisciplinei.
(Preot Nicolae Tănase, Să nu-L
răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 116)
Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu