RUGĂMINTE
~*~
Lăsați-mi fascinația, conversația,
ca pe facebook să-mi pot păstra
prietenia
arătând omenia
care există în România,
că-i magia de România,
c-aici e sâc, sâc, că n-ai mărgele, c-ale
mele strălucitoare! s-adună binele,
c-ale mele, în
că bonus de viață, cu ştiință şi conştiință
e pâine şi pace de toate zilele
ca e talent mai presus Iisus de
toate, în toate cele
mai la deal cu dealul şi mai la vale
cu valea mai la vale, apa s-adape căprioare, cu apa din izvoare,
pentru fericire cum sunt vorbele mele
trăind prin ele, ca maistru, nea
Caragiale,
cu de-ale carnavalului, pe altarul
soarelui şi incredibil, în parți egale esențiale nobil luând pulsul, schimate
ici pe colo,
pe dincolo pe dincoace
şi pe dincoace pe dincolo, prin
părțile principale,
ca la oconferință de presă cu
excelența şi expresă
prin dizain, că nu-mi permit în
culoare, o splendoare şi o valoare
să
nu traiesc nertistic, în van cu albina biserică pe răzoare,
sinfonic bâzâind şi zburând din floare-n floare
ca să culeagă miere sorbind din
izvoare alimentare
şi să facă polnizare
dând altora din propia fericire
dezinteresat, fără discriminare.
De ce mă tot blocați din
inconştiiență
lipsiți de ştiință şi conştiință? că
nu-i just,
nu-i corect, că exagerați neapropiind
infinitul de obiect şi nu-i artist,
şi de ce m-ați enerva să-mi mai bat
un cui în scriu, pe cont propriu,
că din cauza voastră nu pot să
scriu,că îmi stă mintea-facebook blocat aberant,
nesavant şi neinteligent, şi în loc
să stau în banca mea blând "păstor blând"-dragoste cu profund
şi-mi vine național să sudui de mamă,
să vă sudui, că eu sfidând foarte înteresant
mă rog la Dumnezeu cu tupeu nelepădat
de eu,
în speranță în facebook să-mi păstrez
iubirea mea, conversația,
cu fascinția, dar imaginația voastră
îşi are îngustimea: imaginația şi prostia, domnia,
că temelia din democrația care
complică lucrurile nerealist, neartist, că sunt blocat nepăsându-vă, iertați-mă
de auru-mi cenuşiu strecurat, nepăstrându-se tradiția folcloică de România,
în administrația facebook, ne ținând
cont de armonia din România,
deşi eu lupt darnic, pragmatic
salvându-mi şi iubindu-mi neamul şi țara-România,
prin conversația ce o port
păstrându-mi la suprem prin ce am rai răruț, dar drăguț, în crud de iarbă,
după ce mi-a murit Vica, soția, şi a
pierit miracolul, spectacolul şi melancolicul, sensibilul, simbolicul senin, nobil,
extraordinarul sublim efectiv şi
afectiv creativul poetic perspectiv: Bacovia de România
că iar ni se arată soarele
ca să-l pască pe răzoare mioarele
prinzând putere prin încreştinare
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu