FERGHETE - CA SĂ FIU CELA CE SUNT

CA SĂ FIU CELA CE SUNT

~*~

Nu era un melaj de culturi, ci o chestie de curaj

la un fiu de sălaj

şi faptul că Dumnezeu mi-a a lăsat propiul eu,

ca negru pe alb, în larg să fiu cu morală Harap Alb

cu aură şi nimb nabab,

în mai mult decât atât cu propriu cult

şi chiar mai mult să ştiu cine sunt,

că sunt cela ce sunt

în drag şi sfânt,

stare de bine

cu principii de Biblii născute veşnicie, din mine,

o dilematică de biserică pe Arcă, un bine,

că-n inedit sunt cela ce sunt bazată pe cuvânt,

pe Dumnezeu,

ca pământean în pretutindeni iubit, în frumos simțind lumina de bine

izvorâtă din mine năstăcătoare cu suflet şi trupul curat-creer aur cenuşiu, dispus Iisus să înveți să fii promotor de bine,

lumina de grădină, că natura prelucră fotosinteză,

în verde de albastru din frunză,

proces cu trăsături de nobil rod pentru sine şi norod, ca să nu fie un dezastru, în edenică grădină-biserică,

ca să devin ca roadă pentru ceilalți lumină,

ca să fiu cela ce sunt,

în drag şi sfânt,

ca-n apus de soare să moară moartea, nu valoarea,

că Dumnezeu ne oferă viața, conştiința,

dar în plenar să nu ne fie o povară,

ci o împlinire,

un reper, cu caracter,

echilubru, pe pământ sub cer:

fericire pentru omenire.

~*~

PAVEL RATUNDEANU FERGHETE