SFÂRŞITUL POEZIEI
Poetul e-un lepros – lepră-are Cartea
azi – buze nu mai vezi în Rugăciune...
Patima Armoniei s-a făcut tăciune
gloata nu vrea-Nviere – Crist : doar Moartea...
e-o lume de gunoi şi-un hău de zarve :
jungla-o străbat ţipete fără noimă
când picură din stele Zâna-Doină...
...nu mai există inimi : numai larve...
se vând credinţi – păduchi cu şa de aur... :
n-a mai rămas – sub Rouă – vreun coclaur...
...Poetu-ncearcă Lira să-şi înstrune :
scuipaţii îl acoperă de spume...
...la ce să mai trăieşti – când eşti lepros ?
ţâşnească Sângele Visării – luminos!
***
...PARIEM PE CAI MORŢI...
...pariem pe cai
morţi :
viaţa e frumoasă – viaţa e
hidoasă – copilăria-i paradisul
vieţii – coplărie – iad al
vieţii : cu mii de
ace de seringă – cu
sângerări şi
lovituri
absurde – vinete de
furie – când îmi zdrobesc inima numai
pe jumătate şi numai
mie...
nu mai e-n grădină
– cu
copilul – decât – „babysitter”
Moartea – în vechi
abisuri să-l
împingă – vechi
abisuri pe
chip să-l
lingă...
...aud coarnele
nevăzute ale
urii – crescând –
turbat – vărsând
flăcări - din
auriculele şi din
ventriculele inimii
– schimonosind
înafară – un chip
scorburos
putregăios
gelatinos şi
greţos...
...pariem pe cai
morţi...
...femeia pe care-o
iubesc e
îngerul care
valsează - desfrânat şi
profund democratic
- cu toţi
diavolii... –
...diavoli pe care mie mi-e frică să-i
ucid – căci mi-aş
zări – lângă
mine – în
pat - noapte de
noapte
propriu-mi
cadavru...
...ca generoasă
răsplată a
îndreptăţitei mele
frici – oamenii
scuipă – metodic şi
conştiincios – în
fiecare buzunar al
hainelor mele – în
fiecare cută a
sufletului
meu...
„dumnezeu
e bun şi
îndurător” – „dumnezeu se
distrează – sadic – numai
privindu-ne
zvârcolul” - mânând peste
mâinile – peste
picioarele – peste
abdomenul şi toracele
meu – munţi – valuri
imense - înspumate
de puroi – înspumate – da - de cât
gunoi a tot zbătut
– propagandistic – pe sub
nasurile noastre –
sub nume de
„iubire”...
„iubire”...
– tăvălugurile
compresoarele –
monstruoasele roţi cu
mii de lame – pentru
bărbierit proştii pe
creier – din zori şi
până-n zori...
...pariem pe cai
morţi...mereu
şi numai pe
cai morţi...
...dar voi scăpa în
somn (îmi fac eu
curaj – de unul
singur) – voi scăpa în
somn şi voi
visa tot ce nu mi-a
fost dat să
trăiesc – voi visa
– da – avid voi
visa - peşteri cu
şerpi-curtezani –
încolăcindu-mă şi
sufocându-mă –
peste măsură de
graţios... - ...voi
visa
diverse sortimente
de
monstruoşi
păianjeni – de
caracatiţe –
care-mi fumează sângele
tot (dar TOT!) – degustându-l
picătură cu
picătură - hidos de
duios - cu
tentaculele-ntinse – strună – peste
ne-fiinţa mea - gata preparată - de la
cap pân' la
buric...
...nu mai am sânge
în creier – deci
am scăpat de
iluzii pierdute...
...dacă vrem să
scăpăm – totuşi - de
monştri - putem să
ne sinucidem – nu-i aşa? : uite
se roagă de noi
toate
frânghiile –
atârnând de toate crăcile
copacilor... -
...dar frânghiile se
rup – numai când ne
apropiem de copaci
- se
scurtcircuitează
toate otrăvurile – numai când
punem buza pe
„supa
morţii” – iar cuţitele şi
frazele de
rămas-bun – se taie
– se-ntretaie
unele pe altele –
uitând de
orice
filantropie... - ...şi curge
curge sânge de
piftie...
...da – mereu –
pariem numai pe
cai morţi...
v-am avertizat - şi
voi tot
continuaţi să
pariaţi pe
cai morţi... -
...iar eu
vestitorul – mă tot
iau după
voi – până-n gaura
dintre
soare şi
lună... – ...aş fi
vrut să vă zic – acum - una
bună – dar mi-am
amintit că
n-am creier – nici
gură n-am – în
general – nu mai am
nimic din ce aveam
: penuria a ajuns
mareşal...
...se lărgeşte –
harnic – gaura
scobită de soartă –
între soare şi
lună - dintre
nervii mei şi
mine – până când –
urlând de
bucurie – voi
da - în sfârşit! - faţă cu
Izbăvitorul Neant...!
***
BLESTEM
blestemat să fii :
toată
viaţa s-o petreci
singur – neînţeles
de
nimeni – indiferent
tuturora
umbră a
umbrei
nici văzduhul nu se
clinteşte – când
treci
tu – apelor li-e
silă să te
oglindească
iar când păşeşti –
iarba nu se
pleacă – ci te
străpunge – până în
piscul cerurilor
blestemat – în veci
– să fii – bocitor al
Soarelui – cioclu
al
Lunii
...o crizantemă
albă a tresărit din
neant : sunt buzele
mele – înflorite de
atâta
tăcere
***
LOVIT DE DORUL DEPĂRTĂRII
lovit de dorul
depărtării
lovit de visul de
corăbii
duhul mi-a-adus
leacul uitării
straşnic vegheat –
stau între săbii
serafii-păsări –
spuma mării
veşnic fior – febra
căutării
mă duc – pe cale
neştiută
la rădăcina lumii –
mută
fulger de val –
sfânt călăuză
rostogoleşte-mă-n
lumină
să-aud cântarea de
ondină
care preschimbă
lumea-n spuză...
...foşnesc oceanele
sub noapte
fiinţa mea e-un foc
de şoapte...
***
EŞTI SINGUR – EŞTI MORT – ŞI NIMENI NU-ŢI BATE LA UŞĂ
eşti singur – eşti
mort – şi nimeni nu-ţi bate la uşă
sterp este Malul : beznele latră – în Zid e-o ţepuşă...
vântu-a-ngheţat –
gâlgâie Apa Uitării
sumbre surori –
umbre scâncesc depărtării
chircite şi galbene
mâini domolesc aşternutul
în piaţa Satanei – Călugărul face pe mutul
totu-i jilàv –
văzduhul camerei pute
vin la ospăţ mii de
cranii – scheletele slute
la praznicul Lunii tocmai eu voi lipsi
în pocalul cu
smoală-orice boli voi topi
sunt Mortul şi Viul – speriind umilita Cărare
spini pocăiţi – la
mine – de-acum – n-au intrare-iertare...
...pe hotar –
aştept cioclii desăvârşirii
trei cruci şi
o
buhă – Cântar Hotărârii...
***
VIAŢĂ-N VIS
viaţă-n vis
paradis
de gunoaie
cu dichis
viaţă-adevărată
masculină – transpirată
balerină - depravată
viaţă cu amici :
muşuroiul de
furnici
viaţă-n vis
plozi am scris :
carte de bucate
bucăţi fără
carte...
escaladăm pradă
munţi plus o şaradă
cavaleri de nea
fără vreme rea
...epopee
pe-o alee
cu copaci de-azur
îngeri rupţi în
tur...
***
NEPUTINŢĂ PRINTANIERĂ
...de acum – ar
părea că liliacul se
pregăteşte – se
străduieşte – să arate a
liliac
deocamdată – însă –
nu-i reuşeşte decât să
sugereze un
arac – în vârf cu o
coadă cufurită – de
drac...
***
CORRECTNESS POLITICAL
...şi cum îi vom
zice – de acum încolo
ciorii ? – „pasăre
de
culoare” ?
...nu – azi nu mai
ai dreptul la opinii
personale : ai
nevoie doar de un
copiator-xerox al
unei voci
impersonale – de
imbecil
mondial...
totul e spus –
totul e numit
acolo – cum se
cuvine (într-o lume
de
hristoase
curviştine) : tu
numai să taci – sau
să
fii papagal
***
DIN CEASLOVUL VIEŢII
supăra-m-aş – n-am
pe cine
răul e înfipt în
mine
ca măseaua-n
alveolă
cântecelul în violă
litere descopăr
alte
decât am visat în
şoapte
mă descopăr şi pe
mine
mort frumos –
printre ruine...
scriu ceva – citesc
pe dos
şi mă doare pân' la
os :
îi fur cina unui
câine
să pot lătra pe oricine...
nu crâcni – că
spargi o stea
nu-nverzi – laşi
tufa grea
da – atâta-s de
legate
toate - -n trista
mea Cetate
nu dori – că
se-mplineşte
când doritul drac
rânjeşte
nu-i măsură – ci o
pândă
să-mi dea cea mai
grea osândă
dumnezeii-s
plictisiţi
vor sânge şi
răstigniţi :
doar spectacolu-i
încântă
când te iei cu ei
la trântă
nu te poţi lăsa de
Carte
nici de tine –
Dalba Moarte !
stihul e pe zidul
meu :
„suferă
în capul tău...”
sau fii liric şi
nebun
în al stelelor
cătun :
vestea se va duce-n
sat
că ai fost – dar ai
uitat...
foaie verde şi-un
tăciune
greu mi-a fost de
urâciune
şi-acum şade lângă
vatră
neagră – bătrână –
uscată...
tare-i bine că-i
frumos
tocmai de la brâu
în jos...
lehamitea urlă-n
vatră
şi-au dat duhul - vânt
şi şatră...
...staulul s-a fost
golit
ieslea-i doar
frumosul mit
focul trage la
măsea :
nu-i viaţă – ci-o
iarnă grea...
***
CRIZĂ
vântu-acoperă
pământu'
luna-n extaze
şterge-orice fraze
iele-n jurământ
ape sub pământ
pun temei la
cânt...
...vuietul de munţi
luminează frunţi
şi traduce punţi...
...doar un biet
scripcar
n-are amânar :
când pogoară cofă
arde înc-o strofă
însuşi se pogoară
la zeii de sfoară
prin fântâni se
scurge
şi izvoare mulge
în zorile murge...
...căpătate straie
se aprind văpaie...
***
PRESCURTARE DE EPOPEE
Cavalerul din
Piscul Muntelui –
pe cal alb
pogoară – de la zei
de
sfoară
pogoară domol – sol
de
prinţi din
stol – ascultând
sfatul brazilor
şi-al
molizilor – zeii
invalizilor
sfatu-i să coboare
pe drum de mioare
spre drumul câmpiei
Regat Ciocârliei...
...ajunge-n câmpie
fără bucurie : ceru-are
zăbrele – la fel : soare
stele...
pământul câmpiei
nu-i şi-al Păpădiei
:
se-nalţă
se-ntunecă
de diavoli pe
mânecă
oşti schimonosite
gânduri ponosite
mii – demoni şi
neguri
mii – demoni şi
friguri
mii – demoni-cârliguri...
Cavaler de Pisc –
Albul Obelisc
Cavalerul-Munte trage scut pe frunte
trage albă spadă
ca să fiarbă-n
sfadă
cu demoni de
pradă...
mii fărâme-i face
pe demoni de troace
:
Sabia-Văpaie
demonii îi taie
la cozi şi la
straie
cenuşă-i preschimbă
fără chip ori
limbă...
hapsâne câmpii
cu demoni-copii -
îşi apără plozii
apără irozii :
demonii cenùşii
dracii vii ai uşii
îl vor tot sorbit
mlaştinii-i-nghiţit
pe Cavaler Alb
Cavaler de Pisc
Albul Obelisc...
...acum Prinţul
ştie :
nu păşi câmpie !
...întoarnă-te-n
Munte :
Cununa-ţi pe Frunte
!
...în Munţi –
unde-izvoarele
sfărâmă zăvoarele
...în Munţi - căci
pâraiele
şi-au albit sfânt
straiele :
flutură maramele
Zânele-Miresele...
...aşa-şi scriu
dramele
zeii şi zeiesele :
luminează epopei
zeii grei şi rotofei
de pe fiecare
stei...
***
CRIMINALI
CUCERNICI AU VOMAT ALTARUL
criminali cucernici
au vomat altarul
iar Tiranul veşnic
nu mai e complice
s-a uscat agheasma
- -icoane pitice
se chircesc cenùşii
: stinsu-s-a tot jarul
e scrumit oceanul –
nevăzut pământul
păsările orei nu
mai au aripe
îmi tai beregata
: tot atâtea clipe
durează şi moartea
– cât al vieţii-avântul
da – minciuna
vieţii – spartele baloane
în cocoaşa
morţii - poltron s-a pitit
vântul sfânt –
Neantul – îmi rupe creioane :
joaca – zăhărelul –
toate s-au sfârşit...
...nu mai am aripe
– mâna-mi se-nchirci :
niciodată – nimeni
– din min' n-a citi...
***
NIMENI SĂ NU ŞTIE
CĂ EŞTI RĂSTIGNIT
nimeni să nu ştie
că eşti răstignit
în văzduh
scufundă-ţi trupul – pân' la gât
doar Cununa Rozei ardă-apoteoze
când se-adun mişeii
ca să-ţi facă poze...
sângele piteşte-n
stufăriş de stele
împleteşte
cu-îngeri vânturile rele
când zâmbeşte
Sfinxul – dezvelind ţestoase
pân' şi
Moartea-arată pedichiuri frumoase
nu vei afla – în
lume – nici „jumătăţi”... – nici „sferturi”... :
limbrici se
scămoşează în lăcomii şi certuri !
...fiinţa ta-i
unìcă ...şi singură... – ...e stânca
lui Lorelei –
bocinda – vrăjind unda – adânca...
...nu eşti din
lumea asta – nu eşti din nicio lume :
eşti
Dumnezeu-Neantul – a' visurilor spume...
***
REFUZ CU ORICE DUMNEZEU SĂ SEAMĂN !
mecanică proprie –
capriciu tiranic
acesta-i Cel în
care laşul crede...
El victimele
pregăteşte – nu le vede
nu-i
dumnezeu-prieten – ci este monstru-uranic !
să ardă-n propriul
foc Îi e menirea
demiurgeşte gratis
– din plictìs
deci nu există iad
ori paradis
ci slăbiciune
criminală : omenirea...
Biserica devine
Tronul lui Satan
nu-nalţă stihuri
Seninei Armonii :
să nu urăşti
demenţa de Titan
doar să surâzi
luminilor târzii...
...nu da slăvire
altui' – căci Lucifer I-e Geamăn :
refuz cu orice
dumnezeu să seamăn !
***
FRUMOSUL E MINUNEA SFINTELOR SMÂRDORI...!
când nu voi semăna
cu dumnezeu ori dracul
extazul meu s-a
risipi-ntre flori
cu păsările se va
ridica-n ne-veacul :
Frumosul e minunea sfintelor smârdori...!
dar nu mă-ntreb cum
s-a-ntocmit Frumosul
căci vor fi
fost - la temelie – crime...
bine-i că este –
din întâmplări şi rime
un sprijin Duhului
– nu tot ponosul...
cât s-au deschis
fântâni în ceruri - om să scrie
veniţi degrab' – şi
adăpaţi icoane
căci cine ştie ce
capricii – rane
curând vor nărui şi
Apa Vie...
...agheasmă peste
Munţi încă pluteşte :
e sufletul frumos : minunea asta-uimeşte...
***
RAIUL MEU
Motto :
îngeri cu tromboane
zei trec prin saloane :
salonaşe mii
şi zeii – făclii...
*
peste mări şi ţări
– dincolo de zări
mă aşteaptă oameni
buni – şi Naiul...
dincolo de jungle –
tainice cărări
mă aduc în Braţe de
Iubiri : e Raiul !
jivine-nţelepte –
valuri făr' prihană
luminează Luna :
Sfintele Săruturi
îmi limpezesc ochii
– îmi vindecă rane...
...acolo nu-s arme
– acolo nu-s scuturi...
nu veniţi cu mine –
nu veniţi cu vini
acolo e bine
pentru-Aezii Mării
pentru Visătorii –
Lumânări de Crini
nu pentru cei
lacomi de folos – Lucrării...
...fericit – cu
mine – Crist nu mai păşeşte :
e-n văpăi Povestea
– ce nu se sfârşeşte...
***
DOINĂ
ce v-oi zice-i
taină mare
numa-n strai de
sărbătoare
veţi primi-n inimi
săgeată
lumină
nevinovată...
numa-o dată
taină-asculţi :
când vin îngerii
desculţi...
...n-am amarul cum
cânta
decât în poală de
stea :
mi-au furat scripca
din mână
orb eram şi într-o
rână...
dar când vrui şi
blestemai
mi-amintii că Tu
erai
de mult răstignit
pe lume
nu de bine – nu de
strune...
răstignit
de-orbirea mea
plânsă în durerea
Ta
vegheată de
cucuvea...
...m-am întors şi
Te-am căutat
în Munţi – la
Izvoare-n sfat...
Ţi-am aflat sânge
şi apă
Ţi-am văzut durerea
stearpă :
mi-am lipit dorul
de Tine
ca faţa de-un
mărăcine...
...nici eu nu-s
de-alin
cât eşti Tu de Crin
dar pe sfoara de
Izvoare
tot va curge ce ne
doare...
şi ne-om 'brăţişa
ca-orfanii
în vecìi de preste
anii
ne-om ţine cântul
de-un Lir
pân' om da de
Trandafir...
...Hristoase – pe
mâna Ta
plânge-oi toată
Doina mea :
răzimat de mâna Ta
ori de-oi vrea –
ori de n-oi vrea
îmi va creşte stea
în frunte :
plânge-voi şi-n Pisc
de Munte...
...amândoi om
bâjbâi
orb păcatul l-om
târî
stelele ne-or
arde - şi
pas cu pas noi vom
plăti
durerea ne-om
înteţi :
vom muri şi vom
trăi
la capătul dinspre
Zi
când păcatul va
lipsi...
...Cântec arde - Lir
din Lir
pân' la Valea de
Safir :
Sânge-Aprins –
Sfânt Trandafir...
***
DURERILE ŞI SÂNGELE SUNT DATINI
am ajuns – vâslind
– la Capăt de Calvar
turmele de monştri
le-am lăsat în urmă
dar piezişă Lance –
mi-a străpuns Pieptar :
dincolo de moarte –
rău-n mine scurmă...
clopote de seară –
stoluri mari de îngeri
vor tămăduirea-mi –
îmi presar lumină
dar tu – oame - -ai
învăţat să sângeri
şi nimic nu te
dezvaţă... - ...flori suspină...
ce folos de raiul
înstelat cu lacrimi ?
ce folos
de-Albine... – ...Crinul arzând ere... ? –
când durerile şi
sângele sunt datini :
nu le schimbă nici
Hristos – cu a Lui vrere...
...purtăm spre rai
lumini şi înjunghiere
fulgeră
Roua-ntr-una : o Rază – o Durere...
***
SĂ NU MĂ VIZITAŢI
ÎN DELTA MEA DE RIMĂ !
odioase - tăcerile crocodilului
diavolul găseşte nod în papură stilului
scandează vântu-n papura din mlaştini
cuvintele se spânzură de visul lor din baştini...
o – Amon Ra – amurgul mă răscoală
niciun fir de rază stele n-au în poală
sunt singur – un felah uitat de piramide
în jurul meu se-nalţă – în spirale - -aspide
din muzică – imagine şi murmur
se ţese Cartea Zeilor Schilozi
eu cu-Armonia n-am venit să tulbur
ci am adus – din Galaxii – Matrozi...
...voi – cataclisme – nenorociri şi crimă
să nu mă vizitaţi în Delta mea de
Rimă !
***
PATRU-ARINII –
PAZNICI DE ADÂNCURI
cântece de păsări nevăzute
îşi erup văpaia din tufişuri
rup paingii lucrături căzute
pipăie – ca orbii – raze-n ascunzişuri
e un teatru prost această primăvară
de aplaudă - -o fac numai păduchii
glasnicele pulberi de pe la hotară
văd o lume învrăjbită-n muchii
e-o salvare – totuşi : Soare smuls din smârcuri
guguştiucii scoate din Fântâna...!
Patru-Arinii – paznici de adâncuri
o durere mare – parc-o iau cu mâna...
...da – acestor Paznici le închin Poemul :
numai ei ştiu lumii dezveli Sfânt Semnul...
***
ADEVĂRATA POEZIE
priveşte – frate – către Munte :
învaţă cum să capeţi Frunte...
boltirea Cerului priveşte
vulcani rebeli – ocean cu creste
şi Candelabrul Stelelor – Altar
Luminii fără calendar...
...ascultă – hai – ascultă-n somn :
la Temelii paşii detună
Dintâiul Zeu şi Cel din Urmă
în propriu-i sânge suie zid
El – Răstignitul Crisalid
şi Zeu şi Om : MANOLE-DOMN...
această Sfântă Frenezie
aceast' Curată Ctitorie
nu-ngăduie-altă Poezie...
...vrei Poezie ? - taci din Rime
taci şi din Milă – şi din Crime !
tăcerea ta – îngeri în stoluri
la Temelie umple goluri !
tăcerea ta preschimbă Haos
în licurindul – mistic Naos :
Nava-mplinirii – falnic Scut
îl face – iarăşi - nevăzut
pe-Amăgitor – pe Cel Nevrut !
...te depărtează de mormânt :
pogoară-se – iar – LOGOS SFÂNT !
***
Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu