COPILARIE SI SFINTENIE
Parintele Arsenie Boca
Lui Iisus lucrurile, întâmplarile,
oamenii de tot felul, pâna si copiii Îi prilejuiau motive de revelatie. De la
toate lucrurile lumii Iisus ridica oamenii la ratiunile supranaturale ale
Providentei. Pe copii, de pilda, Iisus i-a gasit modelul sufletului deschis
spre Dumnezeu. Ei, desi nu înteleg nimic si nu schiteaza nici o împotrivire
dialectica, cred totul si pun întrebari uimitoare de credinta. Pentru ei
existenta lui Dumnezeu si prezenta divina este un lucru de la sine înteles. Nu
în zadar s-au alaturat aceste doua cuvinte: copilarie si sfintenie. De fapt,
omul începe viata cu sfintenie, apoi o pierde: devine pacatos, devine
„întrebatorul complicat al veacului acestuia”.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 71
FIREA NECUVANTATOARE
Sfantul Nectarie al Eghinei
Cât de lamurit se arata
întelepciunea lui Dumnezeu în conservarea firii necuvântatoare! Cât de întelept
le-a rânduit pe toate si le-a asigurat
perpetuarea! Care dintre animale ar putea sa-si asigure perpetuarea în
conditiile în care nu ar avea un instinct înnascut, care sa se manifeste de-a
lungul etapelor vietii sale? Nici unul, desigur, pentru ca ar fi nimicite odata
cu aparitia lor, întrucât nu au capacitatea de a învata si de a se educa unele
pe altele din cauza ca le lipsesc ratiunea si timpul necesar si din cauza ca
organele corpului lor sunt incapabile de a face asa ceva si, totodata, din
cauza lipsei mijloacelor de educare. Prin urmare, animalele aveau nevoie de o
întelepciune înnascuta si Dumnezeu le-a daruit-o. În consecinta, animalele sunt
irationale si nu sunt înzestrate cu o putere intelectuala care sa le dicteze
actele lor pline de întelepciune. Asadar, numai omul este fiinta rationala,
pentru ca întelepciunea sa este nelimitata si are întregul univers ca obiect de
studiu, dezvoltându-se si progresând prin puterea si activitatea sa.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 60-61.
IZVORUL NESECAT
Sfantul Teofan Zavoratul
Izvorul plin
de apa care se revarsa neîncetat, adapându-i cu îmbelsugare pe toti cei ce vin
la el, închipuie îmbelsugarea si nesecarea îndurarilor Tale, Doamne.
Tu esti Cela
ce hranesti puterile ceresti si toata suflarea de pe pamânt. Dorind mântuirea
noastra, iubirea Ta se pleaca singura catre noi, ca sa-i atraga si sa-i
mântuiasca pe cei care vin la ea.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 116.
CÂNTECUL COPIILOR
Compozitorul Arvo Part
Ce face un copil când se joaca
singur? Cânta. De ce cânta? Se bucura de ceva frumos. Se entuziasmează. E
firesc. La adulți, aceasta stare e mai complicata pentru ca aceasta armonie
dintâi s-a distrus si s-a pierdut.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 67.
SALASUL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Omul îsi face rost de o casa si
traieste în ea; animalul, de un culcus sau de o vizuina si se adaposteste
acolo; pasarea de un cuib, în care scoate pui si îi creste; albina de un stup
cu faguri, unde traieste si face miere; paianjenul îsi tese pânza, traieste în
ea si tot cu ea îsi obtine hrana. Creatorul sa nu-Si faca si El o casa,
nezidita de mâna – Trupul Sau –, asa cum si-a mai facut una în pântecele
Nascatoarei de Dumnezeu si cum îsi face si acum temple ale Trupului Sau prin
datatoarele-de-viata Taine?
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 180-181.
Propun ca pensionarii
sa fie urgent reincadrati.
Creierul omului bătrân – studiile
doctorului american nu pot să nu ne şocheze!
Pe baza
ultimelor cercetări în domeniul neurologiei, gerontologul american Gene Cohen,
directorul Centrului de cercetări în domeniul Îmbătrînirii şi Sănătăţii din
cadrul Universităţii George Washington, susţine că creierul unei persoane în
etate este mult mai elastic decât se consideră a fi.
Pe parcursul
întregii vieţi creierul nostru codează gândurile şi amintirile, formând astfel
noi legături neuronale. Mai mult ca atât, interacțiunea dintre emisfera dreaptă
şi stângă ale creierului devine mai integrată, ceea ce duce la îmbunătățirea
posibilităților noastre creative.
Creierul
unei persoane sănătoase înaintate în vârstă nu mai este atât de rapid ca în
tinereţe, dar în schimb este foarte elastic. S-ar putea ca aceasta să fie una
din cauzele pentru care la bătrâneţe oamenii trag concluzii mai precise şi iau
decizii înţelepte. În afară de aceasta s-a dovedit că odată cu înaintarea în
vârstă creierul reacţionează mai calm la emoţiile negative. De fapt el începe
să funcţioneze la capacitate maximă la vârsta de 60-80 de ani. Apogeul
activităţii intelectuale a omului are loc în jurul vârstei de 70 de ani. Cu
timpul în creierul uman creşte cantitatea de mielină – substanţă datorită
căreia semnalul neuronal se transmite mai rapid. Din această cauză capacitatea
intelectuală generală a creierului creşte cu până la 3000% în comparaţie cu
valoarea medie în categoriile de vârstă inferioare. Apogeul producţiei de
mielină are loc în acelaşi interval de vârstă: 60-80 de ani.
Dacă până la
60 de ani între cele două emisfere cerebrale există o separare strictă a
funcţiilor, după această vârstă omul poate folosi ambele emisfere concomitent,
reglând activarea lor prin înclinări uşoare ale capului într-o parte sau alta.
În acest fel se pot rezolva probleme mult mai complexe.
Cercetătorii
au selectat voluntari din diferite categorii de vârstă şi i-au rugat să
răspundă la un şir de teste de diferite grade de dificultate. S-a dovedit că
oamenii din categoria de vârstă 60-75 de ani rezolvă mult mai simplu şi mai
rapid cele mai dificile probleme. Participanţii mai tineri în situaţii critice,
când aveau de rezolvat probleme dificile, mergeau pe calea calculului tuturor
variantelor posibile, ceea ce, într-un final, crea o mare confuzie. Întretimp
oamenii trecuţi de 60 de ani alegeau cu o exactitate uimitoare 2-3 variante
alternative, cu ajutorul cărora găseau uşor soluţia corectă.
Profesorul
Monchi Oury din Universitatea din Montreal afirmă: “Creierul unui om în etate
alege calea cea mai ergonomică, excluzând variantele inutile şi luând în calcul
doar variantele corecte ale rezolvării problemei”. În afară de aceasta îşi
spune cuvântul şi experienţa de viaţă pe care au acumulat-o oamenii în vârstă
de-a lungul anilor. Ei sunt expuşi într-o măsură mult mai mică decât tinerii la
confuzii şi tulburări datorate unor informaţii cu încărcătură emoţională.
Profesorul
Dilip Jeste de la Universitatea din California afirmă: “Creierul uman, în
spatele căruia se află zeci de ani de viaţă, este mult mai puţin impulsiv şi
mult mai raţional”. Anume asta numim noi “înţelepciune”: un amestec de
cunoştinţe şi de experienţă, care permit luarea rapidă a unor decizii corecte.
Particularităţile
funcţionării creierului la 60-70 de ani
· Neuronii cerebrali nu mor, ci pot
dispărea conexiunile dintre ei atunci când omul nu practică o muncă
intelectuală serioasă.
· Odată cu înaintarea în vârstă creşte
cantitatea de mielină în creier, apogeul acestei creşteri fiind după 60 de ani.
În acest fel are loc accelerarea trecerii semnalelor de la un neuron la altul,
iar capacitatea intelectuală creşte de 30 de ori.
· Lipsa de concentrare şi memoria slabă
sunt datorate excesului de informaţie în “memoria operativă”.
· La această vârstă omul devine mult mai
rezistent la stres şi poate lucra mult mai eficient în condiţii de solicitare
emoţională.
· Începând cu vârsta de 60 de ani omul
începe să utilizeze concomitent ambele emisfere cerebrale.
· În această perioadă a vieţii creşte
considerabil ceea ce numim noi “intuiţie”.
· Apogeul funcţiilor cognitive are loc în
intervalul de vârstă 60-70 de ani.
· Dacă se respectă un mod de viaţă
sănătos, capacitatea intelectuală nu numai că nu scade odată cu vârsta, ci,
dimpotrivă, chiar este în creştere şi poate atinge apogeul la 80 sau chiar la
90 de ani.
FIREA NECUVANTATOARE
Sfantul Nectarie al Eghinei
Cât de lamurit se arata
întelepciunea lui Dumnezeu în conservarea firii necuvântatoare! Cât de întelept
le-a rânduit pe toate si le-a asigurat perpetuarea! Care dintre animale ar
putea sa-si asigure perpetuarea în conditiile în care nu ar avea un instinct
înnascut, care sa se manifeste de-a lungul etapelor vietii sale? Nici unul,
desigur, pentru ca ar fi nimicite odata cu aparitia lor, întrucât nu au
capacitatea de a învata si de a se educa unele pe altele din cauza ca le
lipsesc ratiunea si timpul necesar si din cauza ca organele corpului lor sunt
incapabile de a face asa ceva si, totodata, din cauza lipsei mijloacelor de
educare. Prin urmare, animalele aveau nevoie de o întelepciune înnascuta si
Dumnezeu le-a daruit-o. În consecinta, animalele sunt irationale si nu sunt
înzestrate cu o putere intelectuala care sa le dicteze actele lor pline de
întelepciune. Asadar, numai omul este fiinta rationala, pentru ca întelepciunea
sa este nelimitata si are întregul univers ca obiect de studiu, dezvoltându-se
si progresând prin puterea si activitatea sa.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 60-61
Doar cinci minute!
Cu mulți ani în urmă am citit într-o
cărticică o povestioară, care m-a impresionat foarte mult: Un om era păzitorul
și coordonatorul unui pod, sub care trecea un mare râu pe care pluteau vapoare.
Podul se deschidea, când trebuia să treacă un vapor și se închidea din nou, ca
să treacă trenul. Toate erau rânduite la minut. Un căpitan venea cu vaporul său
și avea mare nevoie să treacă mai repede. De aceea îi spune prietenului său,
paznicul podului: – Prietene, deschide-mi podul să trec, deoarece mă grăbesc
foarte tare. Te rog, fă-mi această favoare! – Peste puțin va trece trenul și nu
pot să-ți deschid. – Dar eu voi trece mai repede. Voi regla în așa fel motorul,
încât voi apuca să trec, ca să închizi tu podul și să treacă trenul. – Dar nu
se poate! Nu cred că vei apuca. – Te rog, fă-mi această favoare. Va trece
vaporul și nu se întâmpla nimic. Și păzitorul podului, ca să nu-i strice
hatârul, a acceptat și a deschis podul. Vaporul nu a apucat să treacă în timpul
prevăzut de căpitan și astfel, când a ajuns trenul, podul nu era închis și de
aceea a căzut în râu. Oamenii s-au înecat și s-a făcut o mare pagubă. Atunci
păzitorul, de frică și de mustrarea conștiinței, și-a pierdut mințile și
cutreierând străzile orașului, striga: – Pentru cinci minute! Pentru cinci
minute! Pentru cinci minute! Spunea în continuu aceasta, deoarece doar cinci
minute mai trebuiau, ca să se închidă podul și să nu se întâmple acea mare
nenorocire. În doar cinci minute s-a făcut o pagubă atât de mare! Tot astfel și
atunci când cineva își va pierde mântuirea, va striga: „De ce nu am luat
aminte? De ce nu m-am silit? De ce nu am ascultat? De ce m-a înșelat
diavolul?”. Însă toate aceste strigăte disperate nu vor avea niciun rezultat,
căci nu vor mai putea să îndrepte eșecul. Cu Harul lui Dumnezeu, omul trebuie
să pună început bun, să pună lucrurile jos, să le întindă pe masă și să înceapă
să studieze planul. Cum au trecut atâția ani? Unde am luat aminte? Unde nu am
luat aminte? Unde am înaintat în viața duhovnicească? Unde am dat înapoi? Care
patimă mă biruiește? Care mă înșeală? Și făcând toată această cercetare, cu
ajutorul lui Dumnezeu, va găsi punctele slabe și va adăuga puteri duhovnicești,
ca să facă față greutăților. De asemenea, va adăuga râvnă la punctele bune,
astfel încât să aibă sporire în noul an. Iar dacă moartea îl întâlnește, îl va
găsi nevoindu-se. Desigur, nu așteptăm nepătimirea. Nu așteptăm multe lucruri,
precum cele izbândite de Sfinții noștri Părinți, dar cel puțin să ne afle
moartea în nevoință, în îndreptare, în îngrijirea rănilor, în strigătul
rugăciunii, cerând milă și iertare de la Dumnezeu. Mângâierea este că Dumnezeu
este Părintele nostru. Este Cel Care cunoaște totul. Nimic din ce se întâmplă
în noi nu-I vine greu să cunoască. Ce osteneală face soarele ca să lumineze
toată lumea? Când razele găsesc intrarea, înaintează și luminează și cele mai
întunecată locuri. Dacă un soare creat de Dumnezeu luminează atât de mult
pământul, cu atât mai ușor, fără osteneală, într-o clipită și fără strădanie,
Soarele dreptății, Soarele dumnezeieștii Lumini, Părintele și Creatorul nostru
cunoaște toate mișcările și ale minții, și ale inimii, și ale sentimentelor
noastre și ale tuturor celor care se petrec în viața noastră. Și de vreme ce
toate Îi sunt cunoscute, când vede că există într-un om și intenție bună, că se
silește, că-l doare pentru sufletul său, că plânge pentru păcatele sale, că
cugetă la viața viitoare și la Judecată și că strigă neîncetat, cerând milă și
iertare, Dumnezeu nu este nedrept. Va ajuta pe acest suflet, îi va oferi
prilejuri bune, ca să se pregătească în cel mai bun chip. Chiar și oameni care
nu se gândeau la Dumnezeu și la mântuirea lor, dar aveau intenție bună,
Dumnezeu câte nu a făcut din multa Sa dragoste, astfel încât să-i aducă într-o
stare bună înaintea morții și ca să-i ia în pocăință și spovediți! Tâlhari,
păcătoși mari, i-a luminat în ultimile clipe și i-a luat în viața cea veșnică.
Este de ajuns ca omul să nu se împotrivească în chip egoist lui Dumnezeu, să nu
vină în conflict frontal cu Dumnezeu din mândrie luciferică. Tâlharul, care era
de-a dreapta lui Hristos, câte fărădelegi nu făcuse! Și totuși Dumnezeu știa
inima lui, adâncurile sufletului său, a îngăduit să fie arestat de autorități
și stăpânitorii acelei vremi, ca să-l închidă, să-l condamne împreună cu
Hristos, astfel încât să ajungă la acea clipă mântuitoare, să primească
luminarea și să strige acele cuvinte ce l-au învrednicit să se afle astăzi în
Rai. Așadar, dacă pe tâlhar nu l-a lăsat Dumnezeu să se piardă, fiindcă a văzut
că avea în sufletul lui intenție bună, cu atât mai mult va milui și va ajuta pe
aceia care strigă și cer mila, iertarea și vindecarea lor!
MOARTEA ȘI VIAȚA
Moartea a
întrebat viata:
-De ce pe
tine toata lumea te iubeste iar pe mine ma uraste?
Viata i-a
răspuns:
-Pentru ca
eu sunt o frumoasa minciuna iar tu esti un crunt adevar.
Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU
BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu