Invazia barbarilor / Franta

Invazia barbarilor / Franta

Cine a dat foc Catedralei Notre Dame din Paris în Saptămâna Mare a catolicilor? Catedrala a fost cuprinsa azi-noapte de un incendiu devastator, acoperisul cladirii vechi de 800 de ani s-a prabusit. A fost deschisa o ancheta pentru distrugere involuntara prin incendiere. Mai multe bisericile catolice au fost incendiate, profanate și vandalizate în ultima lună. Biserici profanate, simboluri relgioase făcute țăndări, cruci desenate pe pereți cu excremente. Dijon, Houilles, Lavaur, Nîmes, in doar o săptămână. In Franța in anul 2017 au loc 878 de fapte anti-creștine. 2018 s-a înregistrat o creștere de fapte anti-creștine cu 13% față de anul anterior.

Invazia barbarilor

in Imperiul Roman, Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana are o traditie bimilenara. Numai Germania asteapta milioane de afro-asiatici din state esuate – failed state -, parasite de administratia crestin-europeana in urma cu jumatate de secol. De atunci ele sunt incapabile sa mentina un minim de conditii de viata civilizate populatiei preponderent musulame si idolatrice, care se refugiaza acum, trecand prin Balcani sau cu ambarcatiuni de unica folosinta Mediterana, in UE.

Pe scurt: daca ne-ati parasit si nu ne mai faceti accesibila civilizatia occidentala si la noi, venim peste voi.

Uniunea Europeana, nu-i Imperiu, n-are Constitutie, iar deficitul de democratie a celor 28 de state suverane paralizeaza luarea de decizii majore, asa ca putem vorbi si de un failed imperium, failed sacerdotium. Daca Imperiu depinde de Papa si Imparat vedem ca ultimul lipseste, iar papa Benedict XVI s-a retras sufocat de relativism, de primatului economiei, de laicizarea chiar si a cleriului si a unor pseudo ceremonii sacre. Daca destinul final al lumii, eshatologia universala se diluiaza, dispare, atunci nu metafizica, ci economia are ultimul cuvant si sensul vietii se degradeaza.

Sa ne reamintim ca democratia a aparut ca urmare a departajarii sferei sacrului de profan in Sfantul Imperiu, a luptei dintre papa si imparat si a revolutiei papale din sec. 11-13. De aceia nu-i de mirare, si dupa filozoful Giorgio Agamben, ca o degradare a bisericii papale atrage dupa sine si pervertirea democratiei, a intregii vietii social-economice. Capitalismul devin peste noapte religie, iar dreptatea divina este inlocuita fara menajamente de liberalism cu economia de piata si competitie.

In statul secularizat a iluministilor, la departajarea politicii de religie, locul credintei l-a luat dupa esecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata si dreptatea divina nu mai joaca nici un rol in statul modern de azi, cu consecinte deprimante si scurile. Scriitorul Michel Houellebecqs descrie in romanul sa de mare succes Supunere lipsa de perspective, pustiul spiritual contemporan din Franta, Europa, in care fiecare persoana este fortata sa lupte si nu mai are nici posibilitatea, putere de a se inpotrivi competitiei pentru un loc cat de cat privilegiat intr-o economie de piata motivata exclusiv de lacomie și setea de bani. Homo homini lupus est bellum omnium contra omnes.

Daca este deja insuportabil ca nu se mai poate vorbi de Europa decat de deficit de democratie, austeritate, economie, euro, va reusi invazia afro-asiatica sa readuca in actualitate valorile culturale, spirituale crestin-europene, la care aspira noii veniti, si pe aceasta cale sa se depaseasca fundamentul eminente economic, secularizat al neoliberalismului?

Viorel Roman, Bremen la 4 septtembrie 2015

www.viorel-roman.bucuresti-nonstop.ro

http://confluente.org/viorel_roman_1446529664.html

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/11/invayia-barbarilor-opinii.html

Opinii

Ce „Plan Kalergi”? Mai curînd un „Plan Rothschild-Soros”. Renaud Camus, rasist și un extremist de dreapta pentru că a denunțat „înlocuirea populației europene”.

Când, într-o frumoasă dimineață, milioane de bărbați din multiple țări din jumătatea nordică a continentului african se trezesc cu un unic gând, acela de a se muta în Europa, sigur-sigur, extrem de sigur, nu poate fi vorba despre ceva pur întâmplător. Iar dacă nu este întâmplător, haideți să credem că este organizat. Atât de organizat încât toți cei porniți înspre Europa au rucsacuri identice, încălțăminte identică, terminale smart identice pe care au ruta pe care trebuie să o parcurgă și, ce să vezi, au și banii necesari. Pe carduri de debit preplătite, de la MasterCard. Întâmplător, desigur. Numai traversarea Mediteranei costă în jur de 11.000 de euro. Cash. Nu, toți acești indivizi nu erau „refugiați”! Între ei se regăseau și refugiați, undeva în jur la 5 la sută din întreaga masă de migranți.

În ceea ce privește integrarea lor în societate, lucrurile sunt extrem de departe de poveștile autorităților. Când cu decenii în urmă deja au început să vină în Europa, ca persoane care își căutau propria fericire, la fel ca belgienii sau italienii stabiliți în Franța, de exemplu, până și cei veniți din țări musulmane căutau să adopte un mod de viață occidental, adaptându-se acelui mod de viață,

culturii, valorilor, încercând să își găsească un loc de muncă, spre deosebire de grupurile masive de migranți, de sute de mii, de milioane, care nu au nici cel mai mic gând să se integreze. Dimpotrivă!

Un studiu, din 2018, al World Health Organization relevă faptul că în unele țări europene numărul migranților este 3-4 ori mai mare decât informează documentele oficiale. Estimarea ponderii totale a migranților arată că ar fi vorba despre cca. 10 % din actuala populație a Europei. Adică în jur de 91 de milioane! Pe țări: Austria – 1,6 milioane (1,8% din populația țării), Belgia – 1,2 milioane (11% din populație), Franța – 7,9 milioane (12,2% din populație), Germania – 12,1 milioane (14,8%), Grecia – 1,2 milioane (11%), Ungaria – 0,5 milioane (5,2%), Italia – 5,9 milioane (10%), Olanda – 2 milioane (12,1%), Spania – 5,9 milioane (12,8%), Suedia – 1,7 milioane (17,6%), Elveția – 2,5 milioane (29,6%), Turcia – 4,8 milioane (6,1%), Anglia – 8,8 milioane (13,4%). România – 370 753 migranți, reprezentând 1,9% din populația țării. Aproximativ cât populația unui oraș de talia Clujului.

Cine a finanțat migrația? Ofițerii de informații austrieci relevau, în 2015, că Guvernul Statelor Unite ar finanța migrația, susține Mondialisation.ca. Epoca Obama!

Am mai scris că Judicial Watch a descoperit că Fundația pentru o Societate Deschisă a lui Soros a utilizat bani publici americani prin intermediul Departamentului de Stat. Austriecii au descoperit că banii americani plăteau transportul naval dinspre Africa înspre Europa.

Un oficial francez, Françoise Olcay, consulul onorific al Franței în Turcia, a fost filmat de France 2 în timp ce vindea refugiaților bărci de salvare.

Firma ORS Services a primit de la Guvernul german 21 milioane de euro pe an ca să gestioneze chestiunea refugiaților. Conducerea ORS este asigurată de Equistone Partners Europe, afiliat Barclays Bank, care aparține familiei Rothschild. Barclays este cel mai important acționar al băncii NM Rothschild, dar și al Lazard Brothers (o firmă de gestionare a activelor). Fostul director al Barclays, Marcus Agius, este căsătorit tocmai cu fiica lui Edmond de Rothschild. Agius a mai fost și director al BBC!

O altă parte a banilor provin de la Ayn Rand Institute, al anarhiștilor sioniști, preocupați să aducă ilegal migranți în Europa – via Fluchlinghelfer.In.

Terminalele smart furnizate migranților provin de la compania de telefonie austriacă A-1, controlată de miliardarul mexican Carlos Slim (Salem) și au fost distribuite prin ONG-urile preocupate de soarta migranților. Aici, însă, intervine George Soros! El a îndemnat UE să sprijine eforturile ONG

urilor, îndemn ce a prins tocmai în Belgia, guvernul finanțând această activitate cu 9,5 miliarde de euro.

Și Germania plătește anual 46 de miliarde de dolari pentru a finanța migrația. Dar, ce surpriză, „Planul Merkel” este opera Fundației Open Society! Planul a fost creat de European Stability Initiative, care îl are ca „chairman” pe Gerald Knaus, senior fellow la Open Society Foundations.

De asemenea, „Ghidul Migrantului” găsit asupra refugiaților din Grecia, scris în arabă, a fost înmânat de reprezentanții grupului „Welcome to the EU”, finanțată de OSF. Tot Soros (OSF) finanțează și Migration Policy Institute și Platform for International Cooperation on Undocumented Migrants, ambele fiind prezente în Europa și ocupându-se de migranți.

Tot George Soros a propus și o schemă de finanțare a refugiaților sosiți în spațiul UE cu 30.000 de euro/refugiat, prin utilizarea de bond-uri, banii urmând să fie împrumutați. Aici revine în schemă Rothschild! În plus, venea Soros cu ideea, cca. 1 miliard de euro să se transfere pentru ajutorarea refugiaților din Turcia, Liban și Iordania.

Legat de MasterCard-urile distribuite refugiaților, trebuie spus că s-a utilizat un program al UNHCR, lansat în Republica Moldova, în 2011, în cu totul alte scopuri. Însă, între 2016-2018, acest scop s-a dovedit a fi cel de a-i finanța pe migranți, iar banca utilizată a fost BCR Chișinău S.A. Sumele aflate pe card-uri, oficial, nu depășeau 600 de lei moldovenești (cca. 36 de euro), dar cardurile se realimentau lunar.

Un alt parteneriat destinat a-i finanța pe migranți a existat între Mercy Corps și Ministerul Muncii din Serbia, care au împărțit card-uri cu 210 euro în cazul familiilor și cu 78 de euro pentru indivizi.

O a treia schemă de finanțare a fost rezultatul colaborării Soros – MasterCard, denumită Humanity Ventures, „filantropul” cheltuind 50 de milioane de dolari și viza ajutorarea migranților să desfășoare „mici proiecte” sau „rezolvarea de probleme sociale”.

Ce a spus Renaud Camus ca să ajungă „extremist”? Ceea ce descoperă Camus este cetățenia și distincția dintre cetățean și ne-cetățean. Pe urmă, referirile lui vin să arate că nu poate exista aceeași situație juridică între cei care acceptă statutul de cetățean – cu toate obligațiile aferente – printre care aceea de a nu dăuna celorlalți, de a nu deranja – și cei care se sustrag acestor minime obligații. În cuvinte mai simple, cetățeanul plătea impozite și taxe statului, iar statul îi asigura cetățeanului câteva lucruri în schimb: organiza învățământul, asigura rețeaua sanitară, veghea la furnizarea utilităților, dar dincolo de astea, îi asigura cetățeanului un set de condiții de trai, ce includeau

protecția în fața hoților, tâlharilor, violatorilor, criminalilor, a celor care, într-o formă sau alta, îi puteau deranja existența. Este vorba, altfel spus, de respectarea „contractului social”. Camus atrage atenția asupra fenomenului „Marii înlocuiri” a populației, descriind și fundalul: o situație catastrofală a educației și „Mare Deculturalizare”. Apoi, nefăcând diferența dintre cetățean (cel care respectă regulile) și individul fără acte, aflat ilegal în țară (și care nu respectă nici o regulă), statul se poziționează fățiș împotriva propriului cetățean! Cum bine remarcă Renaud Camus, însuși actul delict devine izvor de drept, iar asta se face chiar cu complicitatea Justiției!

Ceea ce mai scoate Camus la lumină este și faptul că o dorință de a trăi împreună, francezi și nefrancezi, berberi, magrebieni, africani, pur și simplu, nu există. Cum nu există nici la nivel european. Cât despre faptul că, statistic, strict pe cifre politic corecte, imigrația este de „doar” 18 % din totalul populației, situația de facto contrazice evidențele hârtiilor. Cei aterizați brusc pe pământul Franței sau cel al Europei, probabil, nu reprezintă, în scripte, vreo amenințare la adresa populației autohtone. De ce? Pentru că bună parte a celor veniți primesc acte și, ce să vezi, devin cetățeni, adică francezi, adică europeni. Toți aceștia nu au nici o amintire comună cu băștinașii, nu au stat împreună la cârciumă, nu s-au plimbat vreodată împreună prin cimitir, nu au fost împreună la vreo cununie la biserică. Și, totuși, „sunt la fel de francezi”, „sunt la fel de europeni” ca noi, restul.

În fine, ideologia a înlocuit morala, iar acest lucru a devenit un alt element facilitator al dizlocuirii francezilor de străini. Camus remarcă, cu tristețe, că, odinioară, Parisul reprezenta o capitală a culturii. Franceze. Acum, remarcă el, este un soi de spațiu de întâlnire pentru străinii care devin creatori în numele Franței. Mai mult, vorbind despre valorile franțuzești, despre istoria Franței, despre arta franceză, noii veniți se simt „vexați” sau „ofensați” și cer ca asemenea „discriminări” să înceteze. În numele dogmei antirasiste ce a pus stăpânire pe întreaga societate, prin politicieni, prin servii acestora, așa-zisa presă.

Și, desigur, mai există cenzura și trepădușii etern îngrijorați de soarta evreilor, femeilor, homosexualilor, laiciștilor, sprijinitorilor gândirii libere și a libertății de exprimare. A „diversității”. În treacăt fie zis, Renaud Camus este un homosexual cu această orientare deplin asumată!

Pe partea strict economică, astăzi, nu Franța este cea care profită de imensele resurse lăsate în urmă de migranți în țările lor de baștină. De petrol, de minerale etc. Profitoare sunt corporațiile transnaționale! Astfel că, dispare până și motivația strict economică de a accepta migranții contra diverselor resurse pe care Franța le-ar putea – la fel ca odinioară – transforma în surse de prosperitate pentru societate. Ca atare, apare contra-colonizarea. Justificată și de cincimea sau

sfertul de populație care nu mai este indigenă, autohtonă, ci de import. Populație care are și un ritm de creștere net superior ritmului de creștere a populației albe din Franța sau din Europa. Orice îngrijorare pe această temă te transformă însă în rasist, islamofob, extremist.

Printre puținele voci, venite să îl apere pe Camus, îl avem pe Pierre Cassen, fondatorul publicației Riposte laïque, care susține că scriitorul a devenit nefrecventabil din cauza „crimei abjecte” de a spune lucrurilor pe nume: a fost primul care a utilizat termenul „marea înlocuire”. Numai că, de atunci, demograful Hervé Le Bras a ieșit public afirmând că teoriile lui Camus sunt hazardate și alarmiste, că cifrele și statisticile nu sunt deloc alarmante. Acum, însă, Jérôme Fourquet de la Institut français d’opinion publique (IFOP), vorbește despre o „basculare demografică” de foarte mare amploare, ce presupune o modificare substanțială a populației Franței, specifică „societății multiculturale”, din ce în ce mai eterogenă, și că, în câțiva ani, un sfert din populația țării va deveni arabo-musulmană.

Până la urmă, „Marea înlocuire” înseamnă și o mare temere bazată pe elemente demografice cât se poate de reale. La fel stă treaba și în Statele Unite, unde până în 2060, se estimează că populația albă va scădea către 43 %.

Cum de avem „islamofobie”, dar nu avem creștinofobie, hindustofobie, budistofobie etc.? Autorul masacrului de la moscheea din Christchurch a redactat o lucrare de 74 de pagini: Tarrant Brenton – The Great Replacement! Brenton vorbește aici despre înlocuirea populațională, pe care o vede etnică, rasială și culturală. Scăderea fertilității în societatea occidentală are multiple rădăcini, susține criminalul, identificând aici modul de viață hedonist și nihilist, indus de ideologiile liberale, imposibil de schimbat acum, când invazia islamistă este în plină desfășurare. Brenton își dorește o trezire a rasei albe, amenințată de pericolul dispariției mult înainte ca fertilitatea scăzută să își aducă trista contribuție. Ca atare, dacă nu mai există o cale politică, singura rămasă la îndemână este cea revoluționară, violentă! Brenton spune că este rasist, crede în diferențele dintre rase și în modul în care rasele se raportează în mod diferit la societate. Mai notează că a aștepta ca musulmanii să se lase asimilați de o cultură muribundă și decadentă este ceva hilar. Deci ne-europenii trebuie să dispară din Europa. Albii, să lupte pentru ceea ce le aparține, să nu cedeze fără să tragă măcar un foc.

Deci, cum vă suna asta? Renaud Camus a devenit liderul spiritual al unei mișcări de trezire națională/naționalistă care a decis să-i elimine fizic pe musulmanii din țările occidentale. Este una din declarațiile care a reușit să mă enerveze. Avându-l pe Camus în lista de „prieteni” sau de

„urmăriți” pe Ciripitoare, te transformă automat și pe tine în rasist, după cum m-a informat „o fostă”, actualmente trăitoare la Paris. „Nu-și poate permite să aibă prieteni rasiști”. Bine, nu e mare pierderea, vă imaginați, sper! De unde a apărut inepția asta? În primul rând, din faptul că Brenton descrie situația din Franța, cu localități în care se oprește și se uită în pacrcarea supermarket-urilor cum francezii care fac cumpărături acolo sunt de două ori mai reduși ca număr decât „invadatorii”, și anume, populația chemată să îi dizlocuiască sau să îi înlocuiască pe europeni. Nu în ultimul rând, datorită titlului lucrării lui Renaud Camus, utilizat și de Brenton.

Pentru că lucrurile sunt limpezi ca lumina zilei, până și o persoană neinstruită ca atacatorul de la Christchurch observă că multinaționalele și munca ieftină sunt principalele cauze ale problemelor. Că asta generează migrația în masă. Nu trebuie să fii geniu ca să înțelegi asta. La fel, că ONG-urile susțin migrația în masă. De exemplu, cele ale Societății Deschise.

Și, în timp ce mapamondul deplânge dispariția celor 49+1 musulmani la Christchurch, nimeni nu scoate o vorbă despre sutele de creștini care sunt uciși cu bestialitate. 120 de creștini au fost măcelăriți de islamiștii Fulani din Kaduna. Nu s-au ostenit să scrie vreun manifest, să explice de ce. De-aia! Erau creștini. Cum nimeni nu s-a ostenit să explice de ce astăzi au fost uciși călătorii cu tramvaiul în Utrecht de un migrant musulman. Nimeni nu spune un cuvânt despre lunga listă a atacurilor cu acid, cu explozibil, cu cuțite, nimeni nu vorbește despre violuri, tâlhării… După cum spuneam, „creștinofobia” nu este un termen corect politic.

În România, același laissez-faire ca în Franța. Consecințele vor fi identice?

De fapt, ce vor toți acești atei, putred de bogați, din ONG-uri, bănci, multinaționale, guverne, cu morala lor chestionabilă și cu o lipsă a conștiinței ce nu se regăsesc decât la sociopați? În primul rând, vor să delegitimeze guvernele, indiferent de costuri, de eventualele pierderi de vieți omenești, să dărâme statele naționale, să le aservească Națiunilor Unite, Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional. Anume, organismelor internaționale care au vorbit, în mod deschis, despre Replacement Migration, înlocuirea populației de albi din Europa, Marea Britanie, Statele Unite, Federația Rusă. Adițional, migrația viza Japonia și Coreea. Documentul datează din 2000, dar noțiunea de „înlocuire a populației” este promovată de ONG-urile mondialiste, în prezent, fără nici o perdea.

Pe scurt, dacă nu aveți chef să-l citiți, documentul Națiunilor Unite (ulterior utilizat și în alte documente ale Băncii Mondiale) vorbește despre faptul că este nevoie de o migrație în masă, necesară pentru a înlocui populația care îmbătrânește, asigurând forța de muncă necesară

economiilor europene. Dar asta era în urmă cu două decenii. De atunci, planul a suferit modificări și a fost monetizat, cum se zice. Fiecare vrea să câștige un ban de aici!

Pentru Patrick Buchanan, îndreptarea unei migrații în masă dinspre „lumea a treia” asupra Europei și Statelor Unite, din partea ONU, pentru a dizlocui populația băștinașă, nu reprezintă nici o surpriză, el declarând că este o politică perfect consistentă cu ideologia anti-occidentală promovată de globaliști.

Un studiu semnat D. A. Coleman, de la Oxford, din 2001, relevă însă câteva lucruri extrem de interesante! Anume că, migrația nu va putea schimba structura pe vârste a populației europene, apoi că migrația nu va schimba chestiunea fertilității în țările care primesc migranți, în fine, că Europa a trecut deja printr-un fenomen al migrației în masă și nu s-a modificat cu nimic chestiunea îmbătrnirii populației. Deci, spune Coleman, migrația nu are consecințe favorabile nici pentru imigranți, nici pentru populația-gazdă.

Și cu toate acestea, cunoscând aceste lucruri, migrația în masă a fost pusă în operă! Faptul că, târziu dar, totuși, și francezii se trezesc, ar trebui să ne deștepte și pe noi, pe cei din România. Până când lucrurile nu scapă de sub control. Un alt lucru important de remarcat ar fi că nu se poate lupta cu arme ale democrației și toleranței împotriva unora care nu dau doi bani pe democrație sau toleranță. Acea ideologie „a iubirii” cu care vin migranții, pe șleau, se numește o dizlocuire a populației.

* * *

În 4 August 2013, Vladimir Putin, s-a adresat parlamentului ţării sale cu acest discurs despre tensiunile cu minorităţile etnice: „În Rusia se trăieşte ca ruşii ! Oricare minoritate, de oriunde, care vrea să trăiască în Rusia, să lucreze şi să mănânce în Rusia, trebuie să vorbească rusa şi trebuie să respecte legile ruseşti. Dacă ei preferă Legea Sharia şi să trăiască viaţa musulmanilor, îi sfătuim să plece în acele locuri unde aceasta să fie Legea Statului…

Rusia nu are nevoie de minorităţile musulmane, aceste minorităţi au nevoie de Rusia şi nu le garantăm privilegii speciale, nici nu încercăm să schimbăm legile noastre adaptându-le cerinţelor lor.

Nu contează cât de tare strigă „discriminare”, nu tolerăm lipsa de respect faţă de cultura noastră rusă. Trebuie să învăţăm mult din sinuciderea Americii, Angliei, Olandei, Franţei, etc. dacă vrem să supravieţuim ca naţiune.Musulmanii au învins în aceste ţări şi nu vor reuşi şi în Rusia. Tradiţiile şi obiceiurile ruseşti nu sunt compatibile cu lipsa de cultură şi formele primitive ale Legii Sharia şi ale

musulmanilor. Când acest onorabil corp legislativ gândeşte să creeze legi noi, va trebui să aibă în minte în primul rând interesul naţional rus, observând că minorităţile musulmane nu sunt ruse”.

Membrii Parlamentului Rus ridicaţi în picioare l-au ovaţionat pe Putin timp de cinci minute.