JUDECATA LUI HRISTOS CU
EUROPA
SF. NICOLAE VELIMIROVICI
La judecata dintre Hristos și Europa,
acestea se întâmplă cu adevărat:
Hristos
spune Europei că este botezată în numele Lui și că trebuie să-I rămână
credincioasă Lui și Evangheliei Sale.
La acestea, Europa învinuită
răspunde:
– Toate
credințele sunt la fel. Aceasta ne-au spus-o enciclopediștii francezi. Iar
nimeni nu poate fi silit să creadă în vreuna dintr-însele. Europa tolerează
religiile ca pe niște superstiții populare din pricina intereselor ei
imperialiste, dar ea însăși nu ține de nici o credință. Când își va împlini
țelurile politice, atunci se va descotorosi îndată de acele superstiții
populare.
La acestea, Hristos întreabă cu
tristețe:
– Cum puteți
voi, oamenii, să trăiți doar după interese politice, adică materiale, cu
lăcomie animalică pentru hrana trupească? Eu am vrut să vă fac dumnezei și fii
de Dumnezeu, iar voi vă zoriți și vă îngrămădiți ca să vă asemănați cu
dobitoacele de povară.
La acestea, Europa răspunde:
– Tu ești
învechit. În locul Evangheliei Tale, noi am descoperit zoologia și biologia.
Acum știm că nu suntem urmașii Tăi și ai Tatălui Tău ceresc, ci ai
urangutanilor și gorilelor – ai maimuțelor. Noi acum ne desăvârșim spre a fi
dumnezei. Căci nu recunoaștem alți dumnezei afară de noi.
La acestea, Hristos răspunde:
– Sunteți
mai încăpățânați decât vechii evrei. Eu v-am ridicat din întunericul barbariei
la lumina cea cerească, iar voi vreți iarăși în beznă, precum bivolul în noroi.
Eu mi-am dat sângele pentru voi. Mi-am arătat dragostea către voi, când toți
îngerii au întors la o parte capul, neputând îndura duhoarea voastră de iad.
Așadar, când voi erați în întuneric și-n duhoare, numai Eu am fost de partea
voastră, pentru a vă lumina și curăți. Nu-mi fiți, dar, acum necredincioși,
căci iarăși vă veți întoarce în acel întuneric și într-acea duhoare de
nesuferit.
La acestea, Europa glăsuiește disprețuitor:
– Pleacă de
la noi. Nu te cunoaștem. Noi păstrăm filosofia Elină și cultura Romană. Vrem
libertate. Avem universități. Știința este steaua noastră călăuzitoare. Deviza
noastră este: „Libertate, egalitate, fraternitate.” Rațiunea noastră este
Dumnezeul dumnezeilor. Tu ești Asiatic. Ne lepădăm de Tine. Ești doar o legendă
veche a bunicilor noștri.
La acestea, Hristos răspunde cu
lacrimi în ochi:
– Atunci voi
pleca, dar veți vedea. Ați părăsit calea lui Dumnezeu și ați urmat calea
satanei. Binecuvântarea și fericirea s-au luat de la voi. În mâna Mea este
viața voastră și moartea voastră, căci M-am dat să fiu răstignit pentru voi.
Totuși, nu Eu vă voi pedepsi, ci păcatele voastre și lepădarea voastră de Mine,
Mântuitorul vostru. Eu am arătat dragostea Tatălui către toți oamenii și am
vrut, prin dragoste, pe toți să vă mântuiesc.
La acestea, Europa răspunde:
– Care
dragoste? Ura bărbătească și sănătoasă împotriva tuturor celor ce nu sunt cu
noi, acesta este programul nostru. Dragostea Ta e doar un basm. În locul
acestui basm, noi am pus naționalismul, internaționalismul, etatismul,
progresismul, evoluționismul, scientismul și culturalizarea. În acestea este
mântuirea noastră, iar Tu, pleacă de la noi!
Frații mei,
cearta în vremurile noastre s-a sfârșit. Hristos a plecat din Europa precum
odinioară din Gadara, la dorința gadarenilor. Dar după ce El s-a îndepărtat, a
venit războiul, nenorocirea, groaza, năruirea, nimicirea. S-a întors în Europa
barbarismul precreștin avar, hun, longobard, african, de o sută de ori mai
cumplit. Hristos și-a luat Crucea și harul Său și s-a îndepărtat. Au rămas
întunericul și duhoarea. Iar voi, alegeți acum cu cine vreți să fiți: cu Europa
întunecoasă și rău-mirositoare, ori cu Hristos. Amin
CRUCEA
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Crucea s-a facut pom Sfânt, datator
de racorire si dulceata sufletului omenesc, hrisov vesnic, scris si pecetluit
cu sângele Fiului lui Dumnezeu, prin care fiii lui Adam s-au facut iarasi
cetateni ai Raiului.
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele
Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p.
31
TRENUL RAPID
Mitropolitul Hierotheos Vlachos
Atunci când cineva se roaga nu trebuie
sa fie atent la nimic. Nici la caldura care se naste în inima lui. Numai sa
gaseasca pocainta cea adânca, sa simta ca este departe de Dumnezeu, sa se
asemene unui tren care alearga neîncetat catre destinatia lui cu viteza mare.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Cunosc un om in Hristos –
Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 252
Sursa: Pr. ALEXAMDRU STANCIULESCU-BARDA
“Tipul de om care ar
putea reconstrui Notre Dame, ar putea reconstrui și civilizația noastră.
*
Catedrala Notre-Dame de Paris a fost
construită din piatră, lemn și sticlă, fără electricitate ori calculatoare. Nu
a fost ridicată de vreo comisie, nici de consultanți, nici potrivit
reglementărilor în vigoare. A fost ridicată de o cultură superioară culturii
noastre. Și noi știm asta.
*
Poate că nu toți cei care au rămas
vreodată muți de uimire în fața ei știau ce îi atrage. Poate că nu toți cei
care au privit cum se prăbușește în flăcări o întreagă pădure de stejari de pe
vremea lui Carol cel Mare au știut și de ce i-a înfricoșat distrugerea lor. Dar
s-au cutremurat.
*
Când turnul ascuțit din centru a
crăpat și a cedat, milioane dintre noi am simțit cutremurul civilizației. Dar
de ce se cutremura? De pierderea lui Dumnezeu? De recunoașterea bruscă a
faptului că, dincolo de toată încrederea noastră crescândă, în adâncul
sufletului știm că civilizației occidentale îi lipsesc principiile filosofice
și religioase care au făcut pe vremuri posibilă o astfel de întreprindere?
*
Ne cutremurăm pentru că știm că, de
secole, lumea a redus moștenirea creștină, a secătuit bogăția culturală a
Credinței într-o decadență extravagantă și risipitoare.
*
Sursa exactă a incendiului nu este
cunoscută încă, dar cauza simbolică are sute de ani de evoluție. Hillaire
Belloc a scris odată: „Europa se va întoarce la Credință sau va pieri”. Se pare
că am ajuns în final la sacramentul central al unei astfel de alegeri.
*
Emmanuel Macron dorește să
reconstruiască și sper că întreaga lume va ajuta „fiica cea mare a Bisericii”
să-și restaureze una dintre cele mai mari comori. Cu toate acestea, cea mai
mare comoară nu este Catedrala în sine, ci Credința care a construit-o –
Credința este cea care face Catedrala, și asta ne produce admirație și
închinare lui Dumnezeu.
*
Același tip de om care ar putea
reconstrui Notre Dame de Paris, ar putea reconstrui civilizația din uriașul
crucifix de tăciuni și cenușa ruinei noastre culturale. Dacă Franța își poate
regăsi Credința, poate reconstrui și Catedrala. Dar numai prin harul lui
Dumnezeu, prin relicva Coroanei de spini și câteva foarte mari miracole, Franța
se poate întoarce la Credința și la religia care cultivă cu adevărat cultura
care merită reconstruită. Ceea ce ar trebui să ne cutremure este că pentru a
reconstrui cu adevărat Notre Dame va trebui să devenim acel tip de oameni care
au construit-o la vremea ei.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu