HRISTOS A ÎNVIAT ÎNTRU PACE VOUĂ !

ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE ŞI BINECUVÂNTARE CANDIDAT CU DREPT LA FERICIRE: HRISTOS A ÎNVIAT ÎNTRU PACE VOUĂ !

~*~

Petru nu era la Piatra pe piatră, la Piatra, că el fără să joace teatru,

e fără modru mândru de-al nostru

ca ceru albastru

şi ca pământul cu undă verde,

imensă tablă de şah al pământului cu esență de Maica Domnului

şi excelență, conştiință, fir întins cu sens,

îmi spunea Sânt Petru dictându-mi şi mie vers cu vers

pentru  a scrie boem: poem cu poem, omenesc în distincție şi-nadins, cu bună dispoziție,

în omenesca ecuație s-avem chimie şi alchimie dumnezăiasca soluție fără deficient inteligent, în eficient,

pentru a fi toți pentru unu şi unu pentru toți frați între frați pentru frați: luminați, înflăcarați şi resposabilizați,

în Carpați de pace şi pâine,

liturghie-n spice trasă în mâine

fără descriminare de muncă şi cugetare adâncă de țăran şi țărancă în pitorească muncitorească strălucitoare, frescă pe luncă muncitoare, cu mană cerească,

care şi mie cu un dejun de boni-bon campion şi senină, paşnică cină, ca unui localnic, pragmatic, din Sâmpetru,

zicea Petru, ca temelie de Templu, pur şi simplu, zice fain făinel lui Pavel,

un mare exemplu cu firu întins dând sens, în Templu, pe Arca vieții cu sens, în elexirul tinereții de univers,

în vers:

-"Nu aici e sfârşitu vostru,

că Dumnezeu ne-a purificat la începutul pe multul cu pământul,

când în zuia dintâi, armonie de început, după dimineață senină în spor de bine

şi ce se cuvine ca mare conştiință şi ştiință s-a cunoscut, El, Dumnezeu, Domnsavat a toate şi tot din lut ne-a făcut pe lume lucru bine făcut,

culme-iubire cu înalțime şi cu profunzime,

în trăire de oameni cu noimă şi sfântă treime

pentru omenire ne închină trasă Hristos a înviat, c'a înviat  cu adevărat

salvându-ne prin jetrfa Sa

dându-ne vedere ungându-ne cu tină dânddu-ne lumină din propria lumină, din greul păcat, redându-ne puterea şi vederea lumii a întunecat,

dar el unic,

pragmatic, cu dreptul la înviere ne-a dat:

natura omului Mesie a iubirii omemenirii, înlăturând neomenia nepăsării, lenii şi nepăsării

fără să ne strice ordinea mondială

de înaltă şcoală iubire pe verticală

ca nu să ne obstrueze planurile, drumurile, era a lui Dumnezeu vrere şi plăcere: dravoste care drsgoste, în dor, cere, ca gură în horă fetelor cu rostul plenar, naştere de prunci pe trompe de izvoare născătoare de popoare,

adunându-ne binele, dar din dar

cum trebuie, să facă rai pe plai, în plinul îndumnezăirii,

când ni lumea întreagă dezinteresat ne'a fost  mai dragă,

adăpost şi rost artist, optimist altruist,

c-are iubire, drept la înviere,

ca paznic de far bun praznic şi cină de taină pentru răstignire îmulțită-n har

cu potriveală de sfințire la timp potrivit, prin mântuire la loc potrivit, cu timp,

cu cuvântul potrivit,

în Olimp,

materie cenuşie:

duh de adevăr şi duh de viață, în simetrie

şi geometrie sacră

de largă scară, de autentică valoare

întru răsărit de soare şi binecuvântare Hristos a înviat, din neam în neam,

învierea pe Arca vieții are covorul verzit roşu de România Ponex-Felix-Zamolxis,

maistră albastră, nădejde de dacă vatră de piatră,

temelie pe glie, vatră de piatră

fără a ne constrânge,

cenzura după o lege nelege.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE