Alina Necula – Poesis

Alina Necula – Poesis

*

Alchimistul

~*~

Eu pot deșertul să-l prefac în mare,

Și praful să-l transform în zeolit,

Iubire fac din păsări călătoare,

Banalul pot să-l schimb în inedit.

Pot face munții nouă să se-nchine,

Iar marea mândră scuze să ne ceară

Că ne-a trădat pe mine și pe tine,

Din iarnă pot să fac iar primăvară.

Din nostalgii pot face bucurie

Și viață veșnică fac eu din moarte.

Atât de clar și simplu-mi este mie,

Speranță fac din vorbele deșarte.

Din umbra ta eu pot să fac lumină,

Iar noapte neagră-n zi eu o prefac,

Norocul fi-va apă cristalină,

Eu pentr-a ta iubire orice fac.

Și nu îți cer nimic în schimb…

*

Imaginar

O lacrimă ferice vreau să fiu,

Atât de rară-n ochi cuprinși de dor;

Să ud obrazul tău trandafiriu,

Iar tu cu palma să m-aduni ușor.

O șoaptă de iubire-aș vrea să fiu

Rostită doar de voci îndrăgostite;

Mărturisind, până nu-i prea târziu,

Bătăi de inimi tainic povestite.

Să fiu, aș vrea, o umbră și să tac

Așa cum tace perla într-o scoică;

Cu inima eu vreau să mă împac,

Iubirii tale vreau să îi fiu doică.

* 

Maturitate

De-aș fi eu timp nemărginit,

Din zborul meu fără sfârșit

Eu m-aș opri. M-aș așeza

Ca un apus pe umbra ta.

Să pot în ochi să te privesc

Și-n șoaptă să îți povestesc;

Să știi și tu câte ceva

Despre călătoria mea.

Norocul soartă vreau să-ți fie,

Să îl primești chiar din pruncie;

Și viața ta să n-o grăbești,

Te-aș îndemna, rar să pășești.

Iubirea-ți fie sfetnic bun

Să stai mai mult aici, acum.

Căci eu în zborul meu alin,

În viața ta nu mai revin.

Aș vrea aceasta s-o-nțelegi,

Tu inima să ți-o dezlegi.

Și liberă de orice duh

S-o lași să zboare în văzduh.

Ea să danseze printre stele

Strângând, avid, clipele mele.

Căci de-aș fi timp nemărginit

Inima n-ar avea sfârșit.

Dar nu sunt…

Sunt ca orice boare,

O efemeră călătoare.

*

Sonet

Aș vrea să spun la toți că te iubesc,

Dar e secret…

Mai bine scriu pe-o foaie ruptă un sonet,

În fiecare seară să-l citesc.

Și vreau ca nimeni, încă, să nu știe;

Așa că-l voi ascunde într-o carte,

Iar când va fi citit, vom fi departe,

Lăsând în urmă umbra rozalie.

Și de va fi citit de lumea-ntreagă

Și mulți, citind sonetul, vor ofta,

Vor încerca iubirea să-nțeleagă.

Iar eu voi fi scăpat de frământare,

De ce s-ascund sonetul într-o carte?

Pentru iubire-am binecuvântare.

~*~

ALINA Necula