POEZII de Irina Lucia Mihalca - Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii

Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii

Zborul pescărușului

semnează orizontul între două clipe.

În urma fiecărui pas, timpul mușcă cu forță spațiile,

lumina eliberează căderea secundelor

din trecerea cuvintelor.

În urma fiecărui pas,

iarbă nenăscută, iarbă neruptă de trecut.

Rănit la picioare te ridici,

din botezul apei, în tăcerea regăsită.

Din colțul viselor, neputința reținerii clipelor rebele,

anotimpuri ce nu există

trec prin umbrele oaselor albite.

La Masa Tăcerii, sufletul,

în căderea sărutului, eliberează timpul.

În fiecare noapte curg, peste vetre,

icoane din focul inimii.

Nimic nu va mai fi

cum a mai fost în inocența vârstelor!

Traversezi orașul, în faţă doar biserica,

cu inima spargi altarul,

treci mai departe de început,

cu aripile și dinții rupi din infinit.

Prin respirația lacrimii, jumătăți de glasuri se strigă,

se caută, în tăcerea oglinzilor.

În spatele coloanei nu mai e nimic,

doar cimitirul, speranța și cerul!

Cazi în rugăciune și, peste toate,

Coloana Infinitului se desfășoară-n lumină.

Din umbre nu a plouat, nu a nins,

prin rana desfăcută peste timp, în linia rece a nopții.

Printre iluzii ne strecurăm,

ultima treaptă a scării rulante nu mai există,

singuri vom face saltul

în tronsonul următor de timp secționat.

Orele, zilele și anii s-au evaporat

printr-o nouă rotire a pământului,

gardienii nemărginirii

ne-au deschis porțile prin suspinul umbrelor.

Timpul – tubul îngust prin care,

cu greu, vom trece din trupul cuvintelor,

învățându-ne, unii pe alții,

pentru noua rearanjare din Fântâna Luminii!

Wasting Time at the Silence Table

Gull's flight

sign the horizon between two moments.

After each step, time bites forcible the spaces,

light releases the fall of seconds

from passing words.

Following each step,

unborn grass, grass untrimmed by the past.

With injured feet, you rise

from the baptism of water, in the found silence.

From the corner of dreams, the impossibility of retention

of rebellious moments,

seasons that do not exist pass through

the shadows of the bleached bones.

At the Silence Table, the soul,

in the fall of the kiss, frees the time.

Every night flow, over the hearths,

icons from the fire of the heart.

Nothing will be as it was in the innocence of ages!

You cross the city, just the church ahead,

with your heart break the altar,

move beyond the beginning,

with wings and teeth biting from infinity.

Through the breath of tears, half-voices shout,

looking for each other, in the silence of the mirrors.

Behind the column is nothing,

just the cemetery, hope and heaven!

You fall in prayer and, above all,

The Infinite Column unfolds in the light.

From the shadows it did not rain, it did not snow,

through the wound spread over time in the cold night's line.

Among the illusions we squeeze,

the last step of the escalator no longer exists,

we will make the jump alone

in the next section of segmented time.

The hours, the days, and the years have evaporated

through a new rotation of the earth,

guardians of unboundedness

opened our doors through the sigh of shadows.

Time - the narrow tube through which,

hardly will we pass from the body of words,

learning each other,

for the new Fountain of Light rearrangement!

The Star Picker

He was lifting me up to heaven,

to the stars,

I, small, he tall,

From the top I looked at the world

I'm small, she's big ...

The darkness was further,

warmer,

The world, the trees and the moon

they swing

at every step.

He was lifting me

up to heaven,

to the stars,

I still feel how,

easy,

I was breaking down some stars,

lanterns that lit up

the steps,

fingerprints left,

after

our passage ...

And now he is lifting me up

in flight, in the sky,

among the stars,

in my dreams,

smiling,

looking at my light ,

even if

I'm here,

He's there,

somewhere,

in the sky,

among the stars,

icon, living candle,

He, forever,

always

MY FATHER.

Culegătoarea de stele

Mă înălţa spre cer,

până la stele,

eu mică, El mare,

De sus priveam lumea

eu mică, ea mare...

Întunericul era mai departe,

mai cald,

Lumea, copacii şi luna

se legănau

la fiecare pas.

Mă înălţa spre cer,

până la stele,

Încă mai simt cum,

uşor,

desprindeam câteva stele,

felinare ce luminau

paşii,

amprente lăsate,

în urma

trecerii noastre...

Şi acum mă înalţă

în zbor, în cer,

printre stele,

în visele mele,

zâmbeşte,

lumina-mi priveşte,

chiar dacă

eu sunt aici,

El e acolo,

undeva,

în cer,

printre stele,

icoană, candelă vie,

El, veşnic,

mereu

TATĂL MEU.

The symphony of our drops

You entered the story steeply, you feel the mystery

and its pulse that disarms you,

you tide your dreams to my heart,

grab them through it and bless its peace.

A stone you throw into the water's silence, its sound

can lead you somewhere or elsewhere,

far and too close, never here or there,

everywhere and nowhere. An immeasurable ambitus!

Run and stay, a tonic circle of the quint,

go and go through the amplitudes of the worlds,

always sitting between them, in constant motion,

you throw yourself among the stars,

- a very disturbing fugue -

the breeze of heaven float among us,

lost in caress of words,

we are stunned by the storm of desires.

Ceres's sickle cut you off

the whole spice field of fears.

You had no place, you could not hide,

you can not hide from yourself!

You are fascinated by the freedom of penetration,

our convention would be unlikely,

as though one and the same, even though

it changes every moment,

- the world in us and world from the dream-

you know just that I've gone somewhere,

But if we get there,

how and where, you ask.

Surprise unexpected states, new forms,

still unfiltered,

intimate octaves in the keyboard.

You do not think you are or if you are,

and then you do not know anymore who you are,

you stayed in my song,

identify rhythm,

you look at me and you die every single moment

at the thought of departing.

Your breath and mine together,

part of this stunning world,

a chanting paradise in this vibrant tempo!

You can hear the swollen river cry

and the shattered flowers that jam

in the breeze and moisture of the earth,

our fragrances throw us alive,

new agreements we build

at every stage of the whole tone.

We start gently in this symphony,

every chord touched,

enveloped in the arpeggio of hearts,

note by note, we plunge into the abyss,

at the edge of the dream we inhale the flame

and her torch burns the tear of the song

with the pain of the heart, but the soul

remains there,

harmoniously reveals the round word

of self-forgetting,

reveals the infinite, dissolving us.

Tumble, sensual reactions, bloating instincts,

living cells, the same rhythm, abandonment,

silence, release, completeness, eyes tell everything.

Which of us transposes these harmonies?

* * * * *

Simfonia picăturilor noastre

Ai intrat abrupt în poveste, simţi taina

şi pulsul ei care te dezarmează,

legi visele tale la inima mea,

le ţeşi prin ea şi-i binecuvântezi pacea.

O piatră arunci în liniştea apei, sunetul ei

te poate conduce undeva sau altundeva,

departe şi prea aproape, niciodată aici sau acolo,

pretutindeni şi nicăieri. Un ambitus de nepătruns!

Fugi şi rămâi, un cerc tonic al cvintelor,

mergi şi străbaţi amplitudinile lumilor,

mereu aşezat între ele, în permanentă mişcare,

te-arunci printre astre,

- o fugă cu totul tulburătoare -

adierile cerului plutesc între noi,

pierduţi în dezmierdări de cuvinte,

păşim ameţiţi de furtuna dorinţelor.

Secera lui Ceres ţi-a tăiat

întreg câmpul de spice ale temerilor.

Nu aveai unde, nu aveai cum să te-ascunzi,

de tine nu te poţi ascunde!

Te fascinează libertatea pătrunderii,

convenţia noastră ar fi una improbabilă,

parcă una şi-aceeaşi, chiar dacă

se schimbă la fiecare clipă,

- lumea din noi şi lumea din vis -

ştii doar că de undeva am plecat,

însă dacă ajungem,

cum şi pe unde, te-ntrebi.

Surprinzi stări neaşteptate, noi forme,

nefiltrate încă,

octave intime în claviatură.

Nu crezi că mai eşti sau dacă eşti,

şi-atunci nu mai ştii cine eşti,

ai rămas în cântecul meu,

identifici ritmul,

mă priveşti şi mori în fiecare clipă

la gândul depărtării.

Respiraţia ta şi-a mea împreună,

parte din această lume ameţitoare,

un paradis cantabil în acest tempo vivace!

Poţi auzi strigătul râului umflat

şi florile scuturate care gem

în briza şi umezeala pământului,

miresmele noastre ne-aruncă în viaţă,

acorduri noi construim

pe orice treaptă a întregii tonalităţi.

Pornim uşor în această simfonie,

fiecare coardă-i atinsă,

învăluiţi în arpegiul inimilor,

notă de notă, plonjăm în abis,

la marginea visului inspirăm flacăra

şi torţa ei arde lacrima melodiei

cu durerea inimii, dar sufletul

rămâne acolo,

dezvăluie armonios cuvântul rotund

al uitării de sine,

ne descoperă infinitul, dizolvându-ne.

Tumult, reacţii senzuale, clocotitoare instincte,

celule vii, acelaşi ritm, un abandon,

tăcere, eliberare, întregire, ochii spun totul.

Care dintre noi transpune aceste acorduri?

Life runs through time, but time has its own time

I, you, here, there,

round pirouette, in dance steps, scattering thrills.

In the dream’s breeze, the sigh is the song.

Through the scattered leaves of autumn

you listen to the flow of time, from the ancient amphora

sip the song - delicate chrism -

drunk of night shadows, emotion stolen from the stars.

By the night shrouded in the spell,

a hand comforting pillow,

a blue butterfly breathing...

A solar loneliness sprang up the words,

deeply penetrate into the breath of a common time,

seems to sew us with each other,

in the cardinal points of the heart.

Foggy is everything,

something was lost, there, in the wind.

Nothing moves the pain, like a peaceful lake.

Life is flowing through time and time has its own time!

Labyrinth is life, the labyrinth is death,

corridors invaded by other corridors

which go nowhere,

the cloth of life does nothing,

the millenaries themselves live in the deep!

The mistress of man is life, her surprises,

slices of almond cake,

sometimes sweet, sometimes bitter.

A paradise we do not see

goes right by

our hands, to the dream of a passion.

You know what you're living right now

depends on occasional encounters? Over the years,

the present moment will, in turn, be a random oblivion.

On the wave of the pair of souls, the shadows are angels,

when they are no longer in the matter,

they are looking for other times,

angels waiting quietly for our encounter,

our reunion.

Nothing here, just the silence flowing out of the vaults...

Viaţa se scurge prin timp, iar timpul îşi are timpii lui

Eu, tu, aici, acolo,

rotunde piruete, în paşi de dans, împrăştie fiori,

în adierea visului, suspin e cântecul.

Prin frunzele risipite de toamnă

asculţi curgerea timpului, din amfora antică

sorbi melodia - delicat mir -

beţie a umbrelor nopţii, emoţie furată din astre.

Prin noaptea-nvăluită în vrajă,

o mână mângâie perna,

un fluture albastru adie...

O însingurare solară răsfiră cuvintele,

adânc pătrund în respiraţia unui timp comun,

pare să ne coase, unul de altul,

în punctele cardinale ale inimii.

Estompat este totul,

ceva s-a pierdut, acolo, în vânt.

Nimic nu mişcă durerea, asemeni unui lac liniştit.

Viaţa se scurge prin timp, iar timpul îşi are timpii lui! 

Labirint este viaţa, labirint este moartea,

coridoare invadate de alte coridoare

ce nu duc nicăieri,

pânza vieţii nu derulează nimic,

mileniile însele trăiesc în adâncuri!

Stăpâna omului este viaţa, surprizele ei,

feliile tortului de migdale,

când dulci, când amare.

Un paradis pe care nu-l vedem

trece prin dreptul

mâinilor noastre, spre visul unei patimi.

Ştii că ceea ce trăieşti în clipa asta

depinde de întâlniri întâmplătoare? Peste ani,

clipa prezentă va fi, la rândul ei, o uitare întâmplatoare.

Pe unda sufletelor pereche, umbrele sunt îngeri,

când ele nu mai sunt locaţii în materie

îşi caută alţi timpi,

îngeri care aşteaptă cuminţi regăsirea,

reîntâlnirea cu noi.

Nimic aici, doar tăcerea ce curge din bolţi...

You...

You, yes, you! You are like an ocean,

Wide Ocean, heartbreaking beauty,

Like a spell, into deeper and deeper

Catch me in the storm of emotions, torrent,

With every wave you're boiling unrest, tornadoes,

Arpeggios crystallized touches

And so eagerly you sip me.

Dancing with the sounds,

A fire reveal,

Fire in us -

A dream in white.

Glances,

Whirlwind,

Burnings,

Delirium,

Chills, snow,

A flapping of wings

And quiet...

Just quiet.

Me? Your prisoner.

Tu...

Tu, da, tu! Tu eşti ca un ocean,

ocean de necuprins, de-o frumuseţe sfâşietoare,

ca un descântec pătrunzi năvalnic, adânc, tot mai adânc,

surprinzi în mine furtună de emoţii, torent nestăvilit,

cu fiecare val nelinişti clocoteşti, tornade,

cristalizezi arpegii de atingeri

şi cu atât nesaţ mă sorbi.

Dansând cu sunetele,

un foc dezvălui,

focul din noi -

un vis în alb.

Priviri,

vârtej,

arderi,

delir,

fiori, ninsori,

un fâlfâit de aripi

şi linişte...

Doar linişte.

Eu? Prizoniera ta.

New coffee flavor...

The new coffee flavor,

this morning

it took my dream amber

to the sun, the azure and the sea.

Through the song,

merging with the sky,

deep calls drip in the soul,

forgotten misses,

– revived whispers

by the suave breath of the waves.

Seamless joy envelops me –

a mysterious perfume waving from the sea.

It's your love song.

Where, where are you?

Aroma nouă de cafea...

Aroma nouă de cafea,

în dimineaţa asta

mi-a purtat chihlimbarul visului

spre soare, azur şi mare.

Prin cântec,

contopindu-se cu cerul,

chemări adânci ne picură, în suflet,

uitate doruri,

– şoapte reînviate

de respiraţia suavă a valurilor.

O bucurie fără seamăn mă învăluie –

un tainic parfum purtat de val dinspre mare.

E cântecul tău de dragoste.

Unde, oare, să fii?

Tomorrow's too far

Blue tears the midnight dropped,

in her transparent silence

we travel to the stars, it's a call,

a desire groan from the light.

All come unseen to the center,

though they all see them away from him!

The turbulence of life attracts them - concentric circles,

sprinkled with leaves in the water mirror.

Like leaves are people,

the life take them like the wind!

In the struggle of destiny,

away from us, we are taken,

on the wave of thought we receive the answer.

Stop one petal, throw it on the water of life!

Every thing demands his time,

every dream his dream,

every emotion her emotion,

everything is just a flowing state!

Beyond the field is flowing

a great river,

gather many rivers in his way!

Do not be afraid of dreams, nothing can hurt you,

neither the thought nor the word,

nor the sunshine

that passes through the mirrors of time!

Tomorrow is too far...

Beyond the fences, scattered

by the wind of the wind, every petal is alive.

  

Mâine e prea departe

Lacrimi albastre miezul nopţii a picurat,

în tăcerea ei transparentă

călătorim spre stele, e o chemare,

un dor crescut din lumină.

Toate vin nevăzute spre centru,

deşi toţi le văd depărtându-se de el!

Turbionul vieţii le atrage – cercuri concentrice,

presărate cu frunze în oglinda apei.

Nişte frunze sunt oamenii,

îi duce viaţa precum vântul!

În bătaia destinului,

departe de noi, suntem purtaţi,

pe unda gândului primim răspunsul.

Opreşte-o petală, arunc-o pe apa vieţii!

Fiecare lucru îşi cere timpul lui,

fiecare vis visul lui,

fiecare emoţie emoţia ei,

totul e doar o stare ce curge!

Dincolo de câmp curge

un mare fluviu,

adună multe râuri în drumul lui!

Nu te teme de vise, nimic nu te poate răni,

nici gândul, nici cuvântul,

nici raza de soare

ce trece prin oglinzile timpului!

Mâine e prea departe...

Dincolo de garduri, împrăştiată

de aripa vântului, fiecare petală e vie.

A star lights up ...

A star lights up, guiding you.

We are a dream in a dream

and the dream we call life!

On the night of your pain,

To  not lose yourself in hollows

I held you by your hand.

– Cast out the black birds,

They crash your heart,

you have this force,

do not let it knock you!

– you hear me

among the voices of heaven.

In the wind the ghosts

of the years were scattered,

in the wind

the flocks of thoughts flew

pressed between the eyelids.

You return to your youth,

A story of the beginning,

In case you were happy

that the next day

there will be more time,

in case another stone

will form

a new circle on the water line,

in case your heart cries out

with loud voice:

– I miss you!

It's the pay of life

for everything you've longed for.

Through the open, unpainted door,

you enter into the woods,

where the charm

spread through the veins is wild.

The bell beats bright, clear,

the effect of a love story

stretched you out

every fiber in the body,

your voice strings are mute.

From borned anxiety

– allegro assai passional,

the circle turned the time

to start a new sonata.

In the run of fantasy in white,

a single voice cried to the moon

asking for the desired kisses.

În esența lor

Clipe, irepetabile clipe își scutură fructele coapte.

Sunete surprinzătoare, senzuale și ritmice,

te captivează miraculos

prin simplitatea lor.

Labirinturi șoptite coboară,

coboară din soare

cu hașurări tremurate

- bucurie pură, necorporală,

trăită intens,

respirată prin toți porii,

prin toate celulele albe și roșii.

Între calm și dezlănțuiri tumultuoase,

încă nu surprinzi forța invizibilă a muzicii

peste care e trasă o cortină.

Într-o noapte de primăvară, din ierburi,

din inima florilor de april se ridică

miresme suave,

ca o speranță de o culoare incertă,

hrănindu-se unele pe altele,

împletite din dorul

ce ne unește depărtările.

Așteptându-ne, unul pe celălalt,

suntem în urma unui curcubeu,

mâinile mele îți spuneau ceva.

Într-o lumină caldă, cu o metaforă te scalzi

în conturul pietrelor tăcute,

netede și ovale,

ca umărul unei femei goale,

în esența lor.

11 aprilie 2018

O stea se-aprinde...

O stea se-aprinde, călăuzindu-te.

Suntem vis în vis

şi visul îl numim viaţă!

În noaptea durerilor tale,

să nu te pierzi în hăuri

te-am ţinut de mână.

– Alungă păsările negre,

îţi sfârtecă inima,

ai forţa asta,

nu te lăsa doborât!

– mă auzi

printre vocile cerurilor.

În vânt s-au risipit stihiile anilor,

în vânt au zburat

stolurile de gânduri

presate între pleoape.

Te-ntorci la tinereţea ta,

poveste a începutului,

în cazul în care ai fost fericit

că a doua zi

va fi mai mult timp,

în cazul în care o altă piatră

va forma

un nou cerc pe firul apei,

în cazul în care inima-ţi strigă

cu voce tare:

– Mi-e dor!

E plata vieţii

pentru tot ce-ai tânjit.

Prin uşa deschisă, nevopsită,

pătrunzi în pădure,

acolo unde farmecul

răspândit prin vene este sălbatic.

Clopotul bate luminos, clar,

efectul unei poveşti de iubire

ţi-a întins

fiecare fibră din corp,

coardele tale vocale sunt mute.

Din frământări născute

– allegro assai  pasional,

cercul a-ntors timpul

pentru a-ncepe o nouă sonată.

În fuga fanteziei în alb,

o singură voce strigă la lună

cerând sărutările dorite.

~*~

Irina Lucia Mihalca