„Ceauşescu a fost un patriot, n-a
meritat ceea ce i s-a făcut”
Prof. dr. Vasile Buga
03 Iulie 2019
Există
anumiţi oameni în România care contestă valoarea lucrărilor lui Watts. Larry
Watts a introdus în circuitul ştiinţific documente noi, bazate în special pe
arhivele serviciilor speciale, care nu sunt accesibile publicului larg, un
lucru foarte important. A scos în evidenţă jocul contra României care se făcea
în cadrul Tratatului de la Varşovia.
După 1958,
România a început să se gândească la o politică independentă faţă de Moscova.
Problema Basarabiei în relaţiile dintre România şi U.R.S.S. n-a fost ridicată
de România, aceasta a apărut în contextul tensionării relaţiilor dintre România
şi China. Documentele din Arhiva Comitetului Central al P.C.R. arată că
problema a fost ridicată la Piţunda, Abhazia, în martie 1964. Acolo a avut loc
o întrevedere dintre Ion Gheorghe Maurer
(prim-ministrul României în perioada 1961-1974) şi Hruşciov. În contextul
discuţiei asupra posibilităţilor rezolvării unor probleme teritoriale, Hruşciov
a spus că dacă s-ar pune problema unui plebiscit în problema Basarabiei, ar accepta.
De asemenea, Hruşciov a menţionat că ştie că în România sunt oameni care cer
Basarabia. În urma mutaţiilor de pe arena politică de la Bucureşti, U.R.S.S. a
cerut în iulie 1964 o nouă întâlnire pentru a aborda chestiuni legate de
manifestările antisovietice din România. Până la urmă, nu s-a pus problema ca
să fie ridicată oficial problema Basarabiei. Atunci a început o discuţie foarte
aprinsă despre ceea ce s-a întâmplat în 1812.
Maurer şi-a
exprimat indignarea de ce sovieticii prezintă anexarea de la 1812 ca eliberare,
aducând aici şi argumentele lui Marx. Tocmai atunci apăruseră în România
„Însemnări despre români…”. Odată cu instalarea lui Ceauşescu (martie 1965), în
septembrie, acesta a avut o întrevedere cu Brejnev, în cadrul căreia s-a discutat
asupra tezaurului. La Ceauşescu, acest subiect făcea parte din agenda
economică, în timp ce Brejnev considera problema drept una politică. După ce a
fost informat despre ce e vorba, Brejnev i-a replicat ce prejudicii a provocat
U.R.S.S. pierderea Basarabiei, participarea României de partea Germaniei în cel
de-al Doilea Război Mondial etc. După această întrevedere, în presa din România
au apărut articole în care se reluau probleme legate de 1812, 1878, 1918, 1940,
lucru înregistrat la Moscova. Astfel, problema Basarabiei a început să fie o
problemă a relaţiilor dintre Bucureşti şi Moscova. În 1976, la Bucureşti a
venit Constantin Katuşev, secretarul P.C. al U.R.S.S. pentru probleme
internaţionale.
Istoricii
Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu au abordat subiectul Basarabiei. Muşat a lucrat
la propagandă, l-am cunoscut foarte bine. Ardeleanu era directorul Institutului
de Istorie a Partidului, dar să nu vă imaginaţi că doar Muşat a cercetat aceste
lucruri. Au fost istorici care au lucrat, dar ale căror nume nu au apărut în
lucrare.
Ceauşescu
n-a vrut o confruntare cu sovieticii. A lăsat ca problemele să fie discutate.
Mai mult, el a anunţat că va face o declaraţie specială în care va spune că
România nu are pretenţii teritoriale faţă de U.R.S.S. La 2 iunie 1976, la
Congresul Culturii şi Educaţiei Socialiste, el a spus că România nu are
pretenţii teritoriale faţă de U.R.S.S. Declaraţia lui a fost înţeleasă că în
România nu se va mai scrie nimic despre Basarabia. În U.R.S.S. s-a continuat să
se scrie. La Bucureşti se răspundea la ceea ce se scria în U.R.S.S. Declaraţia
a fost salutată de Moscova. Pe 1 august, Ceauşescu a vizitat Iaşiul, iar seara
era deja la Chişinău, pe 2 august trebuia să fie deja acolo. A avut loc un
miting la Uzina „Microprovod”, unde Bodiul a dat citire unei telegrame primite
din partea lui Brejnev. Ceauşescu a menţionat că România este pentru
colaborarea cu R.S.S.M. în cadrul relaţiilor cu U.R.S.S. Bodiul a folosit
cuvintele „moldoveni”, „limba moldovenească”, la care Ceauşescu nu a spus
nimic.
În mai multe
rânduri, Ceauşescu a declarat că nu recunoaşte limba moldovenească, naţiunea
moldovenească deosebite de limba şi poporul român. În 1964, la întâlnirea din
iulie, între Maurer şi Kosîghin a apărut un moment de tensiune. Maurer vorbea
despre Basarabia, iar Kosîghin i-a spus de trei ori că nu există o asemenea
denumire: „Vă rog să nu mai folosiţi « Basarabia » căci o să se simtă jigniţi
tovarăşii de la Chişinău”.
Ceauşescu a
menţionat de mai multe ori că trebuie să delimităm problema frontierelor de
adevărul istoric. Asta n-a convenit. În 21-26 noiembrie 1976, Brejnev a venit
într-o vizită de răspuns în România. Invitaţia a fost lansată în 1965. Abia
peste 12 ani de la instalarea lui Ceauşescu. Şi aici Ceauşescu i-a spus: „Şi
acum, când suntem între noi, de ce ne trebuie sârma ghimpată? Credeţi că nu se
pot înţelege oamenii între ei?”. O propunere foarte îndrăzneaţă pentru
vremurile de atunci. Nicio reacţie din partea lui Brejnev. S-a mai propus
mărirea numărului de puncte de trecere a frontierei. Ministerul sovietic de
Externe a tergiversat. Ceauşescu a mai propus micul trafic de frontieră.
A urmat o
rezervă mare din partea U.R.S.S. În decembrie 1976, Bodiul a fost invitat la
Bucureşti. A apreciat modul în care a fost primit. Eu l-am însoţit atunci. La
Bucureşti s-a continuat să se scrie. În 1977, Ceauşescu s-a întâlnit din nou cu
Brejnev, în cadrul întâlnirii, ultimul i-a comunicat că în România se
înregistrează manifestări „neprietenoase” faţă de U.R.S.S. Şi atunci, Ceauşescu
i-a răspuns că ceea ce se scrie în România nu este altceva decât o reacţie la
ceea ce se scrie în U.R.S.S. Era oltean, ştia cum să o întoarcă. Îl cam deruta
pe Brejnev, acesta ştia lucrurile pe din afară.
În 1978, a
venit o delegaţie sovietică la Bucureşti, în care s-au reluat din nou
problemele astea. Reproşul Bucureştiului a fost de ce se idealizează atât de
mult politica ţarismului în Basarabia. De ce atâta eliberare? Şi atunci s-a
convenit, pentru a se atenua presiunea, ca în 1812 Basarabia „a intrat” în
componenţa Rusiei, în 1918, Basarabia „a intrat” în componenţa României, în
1940 Basarabia „a intrat” în componenţa U.R.S.S. Evident că nu s-a respectat
această înţelegere.
În 1982, a
murit Brejnev, problema Basarabiei a dispărut de pe agenda politică, iar
după 1985, n-a mai apărut problema
Basarabiei, însă, înainte de Congresul al XIV-lea, în cadrul unei şedinţe cu
membrii Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român din 13
noiembrie 1989, Ceauşescu i-a informat pe membrii Biroului Politic despre
conţinutul capitolului politica externă al raportului pe care urma să-l
prezinte la congres. Acolo a spus că va trebui să ridicăm problema acordurilor
dintre Hitler şi Uniunea Sovietică. Nu a folosit termenul Ribbentrop-Molotov. A
menţionat doar că aceste acorduri trebuie condamnate şi anulate. Pactul
Ribbentrop-Molotov a fost făcut public în Uniunea Sovietică abia în decembrie
1989 în cadrul Congresului al II-lea al deputaţilor. De asemenea, a mai spus că
România nu se mai poate ascunde de ceea ce se întâmplă în R.S.S.M. Şi a pus din
nou problema graniţei.
Nicolae
Ceauşescu fost un patriot, i s-ar putea aduce reproşuri în ceea ce priveşte
politica internă, însă pe planul politicii externe s-a manifestat ca patriot. A
fost ultimul asasinat politic în România, după cum menţiona academicianul
Florin Constantiniu, i s-a făcut un simulacru de proces.
Adaptare
după un dialog între Prof. dr. Vasile Buga şi jurnalistul Ilie Gulca[1]
----------------------------------------------
[1] Jurnalul de Chişinău -
http://www.jc.md/%e2%80%9eceausescu-a-fost-un-patriot-n-a-meritat-ceea-ce-i-s-a-facut%e2%80%9d/
- 29 mai 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu