ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 71 - 80 - text și interpretarea autorului -

SONETOTERAPIE 71

- text și interpretarea autorului -

25 mai 2020

CUVÂNT DE AUR

~*~

Un pas, chiar doi şi-un sunet va apare

Rotiri de ochi de Argus ce mă poartă

Peste sublima zbatere deşartă

Ce se-ntrupează-n armonii solare.

Alt sunet, încă unul, calmă soartă,

Compun cuvinte dulci, nepieritoare,

În Veşnicia pururi doritoare

De simetrii, când clipa cade moartă.

Pe umăr de planetă se-mplineşte

Eternul ritm urcat fără-nconjur

Al focului ce-n trupul nostru creşte,

Când sufletul trăieşte-n Epidur.

Un verb sonor în mine se trezeşte,

Ca să pronunţ Cuvânt de Aur, pur.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 72

- text și interpretarea autorului -

26 mai 2020

CÂRMA ÎMPĂCĂRII

la Psalmul 3

~*~

În trup bicisnic frica se ascunde

Şi mulţi potrivnici nu mă dau scăpării,

Dar mă aşez la cârma împăcarii,

Corabie brăzdând înfrânte unde.

Mă rog supus, fii glasul îndurării!

Tu mi-ai răspuns şi liniştea pătrunde

În vămi de gând prin vene să inunde

Trândava carne smulsă desfătării.

Nu mă înfrâng poftiri neputincioase.

Pe cel viclean deplin l-am alungat.

Dă-mi, Doamne, tihna, să-mi pătrundă-n oase

Căci Tu-l înfrângi,  când el m-a despuiat,

Tu îi zdrobeşti rânjirile hidoase

Şi mă înalţi din veşnicu-mi păcat.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 73

- text și interpretarea autorului -

27 mai 2020

TE-AM CĂUTAT

~*~

Te-am căutat în aşternutul moale

Când strigătul supunerilor creşte.

Am iscodit cetatea prinsă-n cleşte

De lungi căderi spre povârniri domoale.

Am năzuit spre vârful ce-nfrunzeşte.

Doar urma gleznei se zărea la poale

Şi pe răcoarea lespezilor goale

Uimirea clipei tandre amăgeşte.

Am întrebat străjeri din munţi de sare

De te-au văzut pe-o stea sau pe un nor,

În cuib de vânt sau scorburi de visare.

Nu mi-au răspuns. În ceas aromitor,

Te-am întâlnit în pâlpâiri de zare.

Erai câmpie, eu tăcut izvor.

~*~

( "Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

Un sonet pe zi

SONETOTERAPIE 74

- text și interpretarea autorului -

28 mai 2020

AGONIZEZ

~*~

Agonizez. E drumul strâmt, o sfoară.

Se prind de ea speranţe-nşelătoare.

S-au rătăcit în smârcuri şi duhoare,

Iar izul lor nevrednic mă-nfioară.

Frânturi de voci, mereu neiertătoare,

În fibre șubrezite se strecoară.

Dar râvna o păstrez și înfăşoară

Tăcerile de duh izbăvitoare.

Nici serile nu se mai zbat cu frică.

Îndemnul mut în taină îl înjug

La carul orei când un val despică

Jertfirile arzând mocnit pe rug.

Pe zidul clipei îngeri se ridică.

Tăcut şi drept de moarte nu mai fug.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2, Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

Un sonet pe zi

SONETOTERAPIE 75

- text și interpretarea autorului -

29 mai 2020

SFIALA OREI

la Psalmul 5

~*~

Veghez sfiala orei dimineaţa,

Râvnind să-nalţ, umil, o rugăciune,

Dar spaima clipei mute mă supune,

Poveri în trup îmi săgetează viaţa.

Doamne, îndreaptă-mi calea, să-mpreune

Mâinile mele ce-au uitat dulceaţa!

Celui puternic să-i aşterni povaţa.

Topeşte-i ura din rostiri nebune!

Atinge-l ca pe-un fur de lună plină

Şi îi smereşte graiul de-nceput,

Ca să-l primeşti de-a dreapta fără vină.

Dă celui blând un veşnicit sărut

Şi adu-mi, Doamne, mirul tău la cină,

Să mă-nvelească taina, ca un scut!

~*~

( "Tăcerea clipei,Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

Un sonet pe zi

SONETOTERAPIE 76

30 MAI 2020

STĂRUITOR ÎŢI URMĂRESC FĂPTURA

~*~

Stăruitor îţi urmăresc făptura,

Să nu uit forma visului statornic,

Iar trupul tău, în ceas de taină dornic,

Să se arate, potolind arsura.

Sâni pârguiţi, surpând bătăi de ornic,

Buze arzând, desferecându-mi gura,

Coapse tânjind să lepăd băutura,

Încinsa lavă, must opac şi spornic.

Se-alină ziua rătăcită-n dodii

Şi umbra fuge nopţi şi zori în şir.

Când voi atinge neştiute zodii

Şi clipele-mi vor da zănatic bir,

Te voi sculpta în patimi, pisc de rodii,

Pe tine, rug, înveşnicit cu mir.

~*~

("Tăcerea Clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

Un sonet pe zi

SONETOTERAPIE 77

31 mai 2020

ULTIMA SILABĂ

~*~

Când ultima silabă mă răpune,

Voi fi curând pe alte coridoare,

Ca trupul meu sleindu-se-n răcoare

Să-l răstignesc pe tânguiri de strune.

N-am nici un drept de gând sau de mustrare,

Doar să închin pornirile-mi nebune

Pe-altarul clipei ce etern apune,

Sorbind din lut o râncedă licoare.

Ce-ar mai putea făptura mea să facă,

Suită-n şea, cu pasul nestrunit,

Muşcând zăbala timpului, buimacă?

Nu pot pleca senin şi fericit.

Mă-ntorc în carnea de rodiri săracă

Şi-mi voi plăti păcatul înzecit.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

Un sonet pe zi

SONETOTERAPIE 78

1 iunie 2020

PLÂNSUL TĂCUT

~*~

Plânsul tăcut mi-a înecat poiana

Atâtor mlade aşteptând urcuşul.

Viori jelesc primind prin crengi arcuşul

Uitărilor care îmi curmă goana.

Aşează spinii tainei cărăbuşul

Pe fruntea-nvinsă ce-a primit coroana

Cu care-am vrut să îmi compun icoana

Pierdută-n cazne ce mi-au pus căluşul.

Am sfâşiat adânc, clădind frumosul,

Cămaşa fricii. Rana de cuţit

Înfipt în piept a slobozit mirosul

De sânge cald prelins la nesfârşit.

Dar ştiu că urma rănii e prinosul.

Poţi spune tu că-n van m-am irosit?

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

Un sonet pe zi

SONETOTERAPIE 79

- text și interpretarea autorului -

2 iunie 2020

VINO IUBITO-N ELOHIM

~*~

Vino iubito-n Elohim cu mine,

Unde veghează munţi de foc şi slavă,

Tulbură şoimul cu privirea-i gravă,

Despoaie umbra serilor blajine.

Împreunări cu revărsări de lavă

Ne-or birui suflarea şi ne-or ţine

În miticul altar din lumi divine

Purtat solemn pe frunze de agavă.

Ai să-ntâlneşti palate părăsite

Cu stins ecou în turnuri ce împung.

Să baţi în poarta zorilor tivite

Cu fir de-argint. Pe trepte te ajung.

Te voi iubi sub bolţi din vis urzite,

Iar clipele s-or tângui prelung.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

Un sonet pe zi

SONETOTERAPIE 80

- text și interpretarea autorului -

3 iunie 2020

RĂCOAREA MĂRILOR

~*~

Prea strâmt e locu-n camera trăirii!

Abia-mi pot duce mâna către gură

Ochi reci din storuri liniştea mi-o fură

Şi vaietul a gâtuit zefirii.

Doar până către ziduri se îndură

Să se întindă-n umbră trandafirii

Reci şovăieli în tainele privirii

Îmi sfâşie nădejdile cu ură.

Prăfoase molii rod brocart de vise

Şi carii au pătruns în gândul mut,

Să-nceţoşeze ploapele deschise.

Cu greu ridic opaiţul de lut,

Sparg geamul cuştii, cu mişcări decise

Și sorb răcoarea mărilor, tăcut.

~*~

( Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU