PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - Psalm românesc 11

Psalm românesc 11

~*~

Doamne, Dumnezeule, Tu-Mi eşti puterea, vederea şi învierea:

laptele şi mierea, fericirea,

chiar dacă mărgăritarele aruncate,

în mâncarea porcilor: sfarm dinții şi măselele,

că nu salvează vieți, la Măruță rămânând de căruță, fără vocație,

ratat la rezolvarea, rezoluția din ecuație,

paloma blanca-Vica,

inima şi plapoma, lumina care te complică la cununia bibiică, din biserică!

Tu-mi eşti, înțelepciunea, pasiunea, minunea şi tăria de România,

Tu-Mi eşti bunătatea, mângâierea, alenul, alintarea, parfumul,

cuvântul,

culoarea, valoarea ce-mi dă conturul vieții de biserică, autentică, pe marea unită şi întregită, morală şi normală, viață, pe Arcă,

cu adevăr, conştiință Hristos, după români: Făt-Frumos,

un bine generos

necesar ca verdele de măr/ gelozia, minciuna, lumina întunericului pandemic, pe altarul soarelui-imensă tablă de şah-mat, al pământului cu

acel nedifinit, cu picioare scurte, de crudă realitate,

fard fals, în pas cu pas spre lucru bine făcut,

a luminei de început, care te chinuie, cu rezervare de omenie/nimic de bătut, în cuie, în testare de credință şi de speranță,

reglându-ne conturile din conjurația, din mersmers principial național la a doua şansă, cu sens, în univers, cu drept de înviere,

îmbrăcând cămaşa fericirii omenirii, hrănind-o cu pace şi pâine, elexir şi mană cerească a patriei limbii române, cu acuitate întru lumina lumii, culmea-culmii,

când minune a minunii ca un fur va reveni la adoua venire cu sclipire întru răsărit de soare, în binecuvântare,

de România fabuloasă frumoasă,

profundă, tainică de biserică cu toată energia şi omenia mirifică şi magnifică, benefică (Doamne-Ți, mulțumesc, că nu intru-n panică!) în țara mea cu Vica, România mare, fără asemănare sub soare estopând răul ca norii care vin cu înorare stânjenitoare şi trec sensibil, impecabil ca Bacovia,

pleacă, pentru senin ca să facă loc la divin

şi la mai în cald de om cu toate pârghiile de înflorire pro-rod,

oamenii respectând, petic la sac şi cântec, în cântarea cântărilor, pentru norod: în

aroma, inima, lumina

care ne dă un chef,

apetit, de a fi cu viață ca cel mai iubit pretutindeni de prieteni,

în laudă, baladă şi legendă cu ştiință, de mare conştiință,

că românii, în inteligent au caracter

şi talent sub cer,

în adevăr şi viață cu echilibriatică de biserică hristică,

de bun simț, corect fiind să facem bine, pentru a fi bine.

Tu, Doamne, Doamne, ne dai după fapte judecata ta de apoi, cu potopul, în nuanțe de noblețe, după noi, cu războiul înapoi la plăcinte fiind înainte, dreaptă, judecată, unică şi specifică şi pururi îndrepți, Doamne, cu paşi responsabili, picioarele mele

ca să nu calce, în cele rele,

că la Tine e un stil nou de viață,

îndură-te, Doamne şi ai milă de noi cu prezența Ta răstignită provita, sus pe Golgota.

Doamne, ne păzeşte şi-n bunătatea Ta ne creşte! Doamne-Ți mulțumesc pentru situația politică critică, mulțumesc,

că nu intrăm, în panică,

că ai luat de la mine, Doamne necazul, îmulțit de nevoi! Mulțumesc, că mă copilaresc şi mă prostesc, murluiesc!

Dă-Mi bine, pentru osteneala mea mai cool, pentru evlavia mea, ajută-Mi, în omenia Ta, ca după judecata de apoi, să fiu suficient şi eficient de român şi să locuiesc român stăpân pe grai şi pe plai stăpân,

în România,

că tot la noi rămân român ca Greuceanu Făt-Frumos, Iisus Hristos,

cu tot ce am aflat despre mine, gură-căscată,

în frumos!

Ideea e, că inspir şi expir-respir:

iz de trandafir de România Pavel a lu Veronica şi Dragomir!

~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE