IOAN MICLĂU – GEPIANU : CUVINTE DE MINTE

IOAN MICLĂU – GEPIANU : CUVINTE DE MINTE

-Educatorul bun nu primește mita înșelătorului!

-Educația tinerilor nu se face dându-le bani, ci arătându-le calea prin care se face banii!

-E o fericire interioară ce te înalță, atunci când realizezi că ești bun cu cei din jur.

-Educația politică este o profesie, nuo cale a gâlcevilor publice.

-Energiile oamenilor trebuiesc îndreptate spre zidirea păcii și a bunei stări spirituale și materiale, nu spre vitejiile războinice!

-E hula o calitate ca și alte multe rele, care tactic finisate te înjunghe pe la spate.

-Entuziasmul iubirii și dragul de viață sunt semnele divine că Omul este ființă divină!

-Este mai ușor a distruge decât a construi, și..., lumea tot ce e mai ușor vrea!

-Este o fericire să ai o nevastă care te susține în bine, chiar dacă Eva lui Adam a greșit la început!

-Este o greșeală a umple casa cu jucării de tot felul pentru copii, mai bine arătați-le frumusețile naturii, să li se dezvolte natural sănătatea și mintea!

-Ești bogat și nemuritor prin buna creștere ce o dai copiilor tăi, în speranța că și ei la rândul lor, vor fi ca tine!

-Eterna știință este credința ta în relația cu divinul Dumnezeu!

-Europa a fost o fată frumoasă, ce a venit să-și revadă locurile natale!

-Evenimentul cel mai măreț îl realizează o Mamă, dând viață unei noi vieți!

-Escrocheria se dă singură de gol, prin aceea că, deși vorbește la infinit, încă nu a pus punctul pe ”i”.*

-Exemplul tău de părinte, luminează calea de viitor a copilului.

-Explicați copiilor frumusețile lumii înconjurătoare, frumusețea fiecărei ființe create de Dumnezeu, astfel vă veți bucura de ei la bătrânețile voastre!

-Ești cel mai cuminte  și fericit om, mulțumindu-te cu agoniseala muncii tale cinstite; poți fi și cu bogăție, dar să nu-ți sărăcești sufletul!

-Eterne, frumoase și adevărate sunt poveștile, plac tuturor, și celor mici și celor mari, fiindcă un grăunte de învățătură tot aduc ele, altfel n-ar fi povestitori să le povestească!

(*-fără a atinge esențialul)

(Culese din cartea, ”Cuvinte de Minte” autor Ioan Miclău, Ed ”Cuget Românesc”, 2012).

Aprecieri:

Familia Maria și Florin Hornărescu – Sydney

„ Poetul nostru român, afirmat și recunoscut în țara de adopție; marea țară-continent Australia căreia merită să-i acordați multă dragoste și respect pentru realizarea visului și afirmarea dumneavoastră de a deveni, poet, prozator și dramaturg, înhămat la muncă asiduă și tenace pentru toată viața.

Mă alătur societății literare SCWC(South Coast Writers Centre) pentru a vă felicita din tot sufletul pentru frumosul cadou-prețuire-acordare în calitatea de ”Life Member” al SCWC – Wollongong”. De asemenea vă felicit și vă doresc ”Mulți ani fericiți, sănătate și împlinirea tuturor dorințelor, succes în activitatea scriitoricească și același țel de muncă pentru comunitatea noastră românească în Australia. (Cu ocazia pensionării).

Pensionarea înseamnă continuitatea activităților într-un ritm lejer, fără griji și destindere completă în mijlocul familiei. Mă bucur mult de aceste două vești semnificative: ”Pensionare și ”Life Member”, care vor fi încântarea și mulțumirea dumneavoastră pentru multă vreme.

Vă mulțumesc pentru aprecierea sentimentelor noastre, pentru promptitudinea în trimiterea cărților solicitate, pentru cartea cadou ”TEATRU” și aștept următoarea

Carte ”Poezii alese” vol.II, pe care o vom citi cu aceeași plăcere și prețuire.

20 septembrie, 2005

Elena M. Maling

I want to thank my Dad for giving me and my sisters, the opportunity of discovering

The world of imagination and reality, by letting us discover the beauty of reading books.

Dad and Mom never obliged us to read, instid Dad explained în his own stile, the Subject of the books he read. I was always fascinated by how much he loved to read.

He would tell us that a book is like a person, and has its own character. The more books you read, the more interesting they become.

I remember when I was small, Dad would tell me bedtime stories. I would love certain stories and ask for those again and again.There were times when he had some small detail different to previous nights, I would be so happy to catch his mistakes and correct him. Much later I realised he would intentionaly change the story, and enjoyed seeing me so interested in the story telling. My own enjoyment in reading books was always there.

As a teenage în Australia with no English Language skills, I looked to books and

magazine like a duck to water. When I entered the University my Dad cried. As time pased by, he never gave up on his childhood dreams, of being a writer or poet.

He has achieved his dreams with this book of poems, which is a beautiful recolection about his native country and his feelings. I am sure that he will continue to write beautiful and valuable books, for his enjoyment and his family. Love.

(Apreciere cuprinsă în cartea ”Poezii Alese” publicată la Ed.”Cuget Românesc”-2005, prefațată de dl.Ben Todica).

Dimitrie Grama

Orizontul literar al lui Ioan Miclău oglindește în el profunzimea spirituală și intelectuală a acestui Om printre Oameni. Pentru că Ioan Miclău nu este, cum mulți spun despre el, un emigrant, un îndepărtat, care, ros de dor și de amintiri, așterne pe hârtie lamentația înstrăinatului, ci Ioan Miclău este un om deosebit, un om talentat, care, indiferent de originea etnică sau geografică, ar fi fost hăituit de aceleași neliniști, vânat de aceleași muze și forțat să lase mărturii, să lase urme. Ioan Miclău este un om universal, care se bucură de frumusețea acestei lumi, care plânge alături de cei suferinzi și care, ca un adevărat preot, încearcă să ridice spiritul uman spre o altă sferă, spre o altă dimensiune, indiferent de locul unde se află, Bihor, Japonia, Tibet sau Australia.

Autorul însuși, în modestia caracteristică oamenilor mari, spune că nu are ”școală” ca alții, că nu a a călcat din tinerețe pragurile instituțiilor mari, filologice sau filozofice, spune că este un autodidact și spune acest lucru, ca și când și-ar cere scuze celor ”titrați” celor ”cu carte”. Această atitudine, firește, este forțată și de felul aberant în care, mai ales societatea ”culturală” română, privește creația artistică și literară a celor care nu pot să orbească ochii proștilor cu un curriculum bombastic. Procesul creativ izvorăște din străfundurile necunoscute și câteodată, neînțelese, ale individului.

Ioan Miclău este ca și toți cei care trăiesc cu inima și ochii larg deschiși, din plin diversitatea și imensitatea spiritului și a cugetului, un autodidact. Acest lucru îi face cinste și îl ridică la nivelul celor care, vrând-nevrând, devin ei înșiși învățători și modele de viață și creație pentru alții. Și nu numai atât. Ioan Miclău reprezintă prototipul omului îndrăgostit de viață, prototipul omului cu picioarele adânc înfipte în pământul, care îl hrănește și îl face să înflorească, ca o plantă rară printre noi, spre aducere aminte și delectare.

Nefiind critic de literatură, nu am deloc ambiția să fac vreo analiză sau să plasez scrierile lui Ioan Miclău în diverse nișe literare, mai ales că o asemenea ”catalogizare” ar fi complet Inutilă, lipsită de importanță și de aceea doar în câteva fraze am vrut să redau crezul meu privitor la strădania lui Ioan Miclău. De aceea aceste rânduri au o greutate aparte, fiind scrise cu inima, cu decența cititorului de rând.

(Cuvânt dăruit la publicarea cărții mele, ”Scrieri in proză”vol.2- Ed.Cuget Românesc”,2007).

Familia Rodica și Petru Suciu

Australia(7/8/2006)

Domnule Ionică Miclău,

Să fiu sinceră cuvântul, mulțumesc, pe care doresc să vi-l adresez cu această ocazie, mi se pare prea puțin spus pentru efortul d-voastră de a face ceva pentru mica astă comunitate de români din această țară. Apreciez că aveți puterea și dorința de a aduce ceva util în casele noastre, iar când găsesc în poștă Revista ”Iosif Vulcan” nu pot să-mi stăpânesc emoțiile de bucurie.

Primiți cu toată stima și respectul aprecierea și mulțumirile noastre cu îndemnul de a nu înceta atâta timp cât Bunul Dumnezeu vă va da sănătatea și puterea necesară să puteți face aceasta. Cu stimă.

(Apreciere cuprinsă in cartea mea ”Pe drumurile Artei”- Ed.”Cuget Românesc –Bârda”, 2013. Cu un ”Cuvânt de deschidere- O lacrimă pe sânul Mării”de Ben Todica)

(Mulțumesc sincer tuturor acestor iubitori de Litere, de Limbă și Neam românesc)

Ioan Miclău-Gepianu – 5/20/2020 -