CANTECUL ROMÂNULUI, din 1970!...
Am primit,
azi, de la un distins intelectual timișorean, profesor de universitate, aceste
rânduri, care mi-au reînsuflețit sentimentul bucuriei de a fi român, dar cu
gustul amar al distrugerii programate, cinice, începând din 1990, a
realizărilor materiale care susțineau acest sentiment.
AD.
Ei... Era
vremea când noi - bătrânii de azi - eram studenți și eram mândri că utilajul
petrolier românesc era pe locul al doilea din lume (după cel american), că la
un raliu de mașini de teren prin Africa ARO (Câmpulung Muscel) trăgea afară (de
prin ceva mlaștini? sau nisipuri mișcătoare?) pe concurenții lui cei grozvi
(„de firmă”), că România avea al doilea ritm de dezvoltare economică din lume
(după Japonia), că unde se construia o fabrică de ceva utilaje (ocupând
preponderent bărbați), se construia repede și vreo fabrică de textile, ori
tricotaje (ca să se asigure echilibrul familial) - ambele de mai sus cu mii de
locuri de muncă, când UMT-ul (de pe al cărei loc primește Timișoara „gura de
aer” de nu mai poți dormi noaptea cu geamul deschis...) avea 11.000 de angajați
ș.a.m.d.
Astea NU sunt nostalgii
„comuniste”! Astea au fost realități !
AU FOST ...
Azi, în loc
de „Ceașcă” (aveam pe cine să înjurăm, când nu ne convenea ceva), avem dreptul
să votăm liber, avem democrație, avem o mulțime de aleși (și numiți; indivizi
care se ceartă și se contrazic gălăgioși, dar își fac afacerile - și nu mai
știi pe cine să înjuri mai întâi...), avem morminte ale marilor platforme ce
asigurau românilor o pâine ÎN ȚARA LOR, „dreptul” să culegem sparanghelul și
căpșunile celor ce ne aruncă și nouă, românilor, un oscior, să nu moară de
foame copiii lăsați acasă de părinții plecați prin lume după o bucată de
pâine...
Avem dreptul
să nu uităm ce A FOST, să ne amintim cu drag de acea tinerețe a noastră, plină
de împliniri și de speranțe (CUM A TINERILOR DE AZI NU ESTE - cu excepția
vreunor beizadele milionare), dar mai bine s-o facem în tăcere, să nu jignim
vreo mega-companie străină ce a venit, cu mărinimie, să ne „creeze locuri de
muncă”...
Date: Fri, May 22, 2020
at 2:53 AM
SENZATIONAL !!!! : LA
CHANSON DU ROUMAIN
LA CHANSON DU ROUMAIN
https://www.youtube.com/watch?v=wLqOpwJCPNc
LA CHANSON DU ROUMAIN
(Cântecul românului)
Johnny Hallyday (France) - 1970
Quand j'étais enfant / Când eram copil
Je vivais très loin / Trăiam foarte departe
Au pays roumain / Într-o ţară română
Bleu et blanc / Albastră şi albă
Lorsque je rêvais / Atunci când visam
Toujours je voyais / Vedeam întotdeauna
Une fille aux yeux / O fată cu ochii
Gris et bleus / Gri-albaştri
Mais la vie s'est chargée / Dar viaţa s-a apucat
De pulvériser / Să pulverizeze
Sous son corps brute / Sub loviturile ei grele
Mes rêves d'enfants / Visurile mele de copil.
J'ai perdu la lutte / Am pierdut bătălia (lupta)
Jusqu'au point de chute / Până la pragul căderii
Je me suis enfui /Am fugit atunci
Vers d'autres pays /Către alte ţări
J'ai pris des chemins /Am apucat-o pe drumuri
Interdits /Interzise
Je suis le roumain /Eu sunt românul
Je viens de très loin /Am venit de foarte departe
J'ai cherché partout /Am cautat pretutindeni,
Comme un fou /Ca un nebun,
Mais la vie s'est chargée /Dar viata s-a apucat
De pulvériser /Să pulverizeze
Sous son corps brute /Sub loviturile ei grele
Mes rêves d'enfants /Visurile din copilărie
J'ai perdu la lutte /Am pierdut lupta
Jusqu'au point de chute /Până în pragul prăbuşirii
Te voilà enfin /Iată-te, în sfârşit,
Je te tends les mains /Îţi întind mâinile,
Mais il est trop tard /Dar e prea târziu,
Bien trop tard /Mult prea târziu...
Je t'ai tant cherché /Te-am căutat atâta,
Depuis mon enfance /Încă din copilărie
Mais mon heure de
chance /Dar
ceasul norocului meu (al şansei mele)
Est passée /A trecut...
Cititi cu
atentie ce scrie mai jos si deschideti acest E-mail pentru a-l asculta pe
celebrul Johnny Holliday cantand o melodie despre Romania, cu multi ani in
urma!
Scrisoare de la Ioana
Bogdan,
care acum trei-patru
decenii, făcea emisiuni la TVR, alături de Tudor Vornicu:
Dragelor si
dragilor, am primit de la un prieten, din Canada lui frantuzeasca, un cantec al
lui Johnny Holliday, din 1970, de care n-am auzit niciodata. E atat de
romanesc…Cred ca are la baza un cantec popular din Nord (Maramures, Oas).
In textura
orchestrala sunt folosite instrumente romanesti. Ce face naiul in
introducere…doina sfasietoare. M-a impresionat, in masura in care m-a
stupefiat. Cum o fi aparut cantecul asta? De ce n-am auzit de el niciodata?Sunt
41 de ani de cand se pare ca l-a cantat Johnny Holliday… Era la moda pe
atunci folclorul romanesc, mai ales in
Franta.
Marile
noastre ansambluri folclorice, fie-le tarana usoara, din Vrancea, Maramures,
Oas, Bistrita, Teleornman, Craiova, Constanta, Suceava si Bucuresti rupsesera
gura festivalurilor folclorice din
Europa si din alte lumi mai departate.
Iia
romaneasca se purta pe tot globul (miscarea flower-power). Vezi si Marie
Laforet la Cerbul de aur…si alte vedete…
Maria Tanase
luase prestigiosul premiu “Charles Cross” in Elvetia, cu un disc bilingv cu
cantece populare romanesti.
In Olanda se
declansase o adevarata nebunie, ca si in Elvetia: cluburi cu dansuri si
cantece în costume populare romanesti,
cum sunt cele de dansuri latino la noi, acum. Cooperatia mestesugareasca
inregistra castiguri enorme exportand costume populare: gagi, ilice, ii din
borangic, traistute…
Pamantenii
Nordului sau ai Alpilor alcatuiau ansambluri folclorice cu profil
muzical-coregrafic, dupa model romanesc. Mi-aduc aminte ca am avut si eu in
Albumul duminical o asemenea formatie din Elvetia. Se numea “Frunza verde”
si umbla in turneu prin lume cu un
program de cantece si dansuri populare romanesti, fara niciun picior de roman
in distributie.
Ridicau
salile in picioare pretutindeni. Si in Romania.
La TVR au fost fantastici. Ne-au luat graiul.
Naiul nostru
se invata la o scoala speciala, la Amsterdam . Zamfir zapacise lumea intelectuala
si cinematografica a Apusului. Chinezii cantau in limba romana de te cruceai…
Ce s-o
fi-ntamplat cu noi intre timp?...
IB.
Suntem orfani
si singuri!
Daca Orwell ar incerca azi
sa-si publice cartile nu ar avea nici o sansa.
Nu degeaba simt eu ca eram mult
mai adevarati pe vremuri,
Azi nu stim ce sa fim.
Omenirea nu realizeaza ca noi
in comunism credeam profund in Dumnezeu,
Si aveam multa Speranta
in El.
In vest, totul e: Profit =
moarte,
Iubire de Ciomag si,
Psihiatriile sunt goale.
BT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu