39 de ani de la zborul primului și singurului român care
a zburat în cosmos, Dumitru – Dorin Prunariu
Pe 14 mai 2020 se
împlinesc 39 de ani de când primul și singurul cosmonaut român, Dumitru – Dorin
Prunariu, a
înconjurat Pământul de 125 de ori, parcurgând 5.260.000 km, cu viteza de
28.000 km/oră, însumând un timp total de zbor de 7 zile, 20 de ore, 42 de
minute și 52 de secunde. La doar 29 de ani era al
103-lea cosmonaut din lume la momentul zborului. Acest zbor, de importanță
epocală, a situat România în clubul select al țărilor participante direct la
explorarea Universului și totodată atestă
tradiția contribuțiilor marilor înaintași români la zborul omului printre
stele. ”Complexul
cosmic cu echipajele la bord trecea de la noapte la zi și invers de 16 ori în
24 de ore. Tot de atâtea ori în exteriorul aparatelor cosmice se produceau
variații de temperatură de aproape 300 grade Celsius (+150 de grade în zonele
radiate de Soare și -150 de grade în timpul trecerii prin umbra Pământului.”
Lucreția Berzintu: - Domnule Prunariu, cum ați reușit ca
la o vârstă atât de fragedă să zburați în cosmos?
Dumitru – Dorin Prunariu: - În primul rând aș remarca faptul că multe lucruri mari
în viață pleacă dintr-o întâmplare. Pur și
simplu, m-am aflat la momentul potrivit în locul potrivit pentru a putea
participa la selecția pentru candidați cosmonauți. Am ridicat mâna, am spus ”vreau
și eu” și, în final, după încheierea procesului de selecție, o perioadă scurtă de pregătire în țară, apoi lungă de pregătire în ”Orășelul stelar” de lângă Moscova, am ajuns cosmonaut. Competiția în
România a fost mare, participând în cadrul câtorva grupuri de selecționare cam
150 de candidați. În final am rămas șapte, apoi cinci, trei; din trei am fost
aleși doi care să urmăm cursul complet de candidați cosmonauți iar în
final, după rezultate, s-a tras linia și s-a ales, și am fost selectat eu
pentru a reprezenta România în spațiul cosmic.
Este adevărat, 28 de ani reprezintă o vârstă fragedă
pentru a zbura în spațiul cosmic. La vremea respectivă am fost al 4-lea din
lume, ca vîrstă, care am zburat în
cosmos. Dar, în același timp, acea vârstă îți oferă posibilitatea unor
realizări deosebite; ești plin de energie, plin de resurse, parcă totul ți se
deschide în față și învățând/ studiind foarte bine, trecând peste toate fazele
de pregătire, inclusiv fizică, inclusiv pentru situații speciale, am simțit -
efectiv, că pot realiza cu deosebit succes acest zbor în cosmos. Am fost
convins de când am plecat în spațiul cosmic că nu mi se va întâmpla nimic.
Parcă a fost o aură de energie în jurul meu care îmi spunea ”trebuie să fii
sigur pe tine, totul va fi bine!” Desigur,
te gândești și la lucruri negre, indiscutabil!; 4 - 5 la sută, din cei care au
zburat în spațiul cosmic, au dispărut în timpul misiunii, fie că a fost vorba
de lansare sau aterizare, dar, cu toate acestea, te gândești că ”tu” trebuie să
faci parte din cealaltă categorie, a celor care vor încheia cu succes acel zbor
cosmic. Și toată această determinare are importanța
ei, inclusiv psihologică în
realizarea cu succes a zborului cosmic.
La ce nivel de dezvoltare a ajuns tehnologia spațială
privind apărarea Planetei noastre în fața eventualelor corpuri cerești
periculoase care se îndreaptă spre Pământ?
Desigur, ați aflat că, prin natura preocupărilor mele, ca
membru în Comitetul de lucru al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic
privind obiectele naturale care se apropie periculos de Terra, în engleză le
spunem ”Near Earth Objects” sau pe scurt NEO, termen acceptat deja în mai
multe limbi. De asemenea, făcând parte din grupul de lucru privind NEO al
Subcomitetului Științific și Tehnic al Comitetului ONU pentru Explorarea
Pașnică a Spațiului Extraatmosferic, care se ocupă de aceeași problematică.
Un studiu complex în acest domeniu, elaborat științific
de un grup de experți internaționali, cu aportul, fondurile și sub coordonarea
Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic, a devenit ulterior document de
lucru al comitetului de specialitate al Organizației Națiunilor Unite.
S-au propus înființarea unor entități internaționale, sub
coordonarea ONU, care să poată să analizeze și furnizeze informații oportune,
să ia decizii și să acționeze împotriva asteroizilor cu potențial de impact cu
planeta noastră, impact care ar putea, în anumite conditii, sa aibă consecințe
dezastruoas globale.
Deciziile care vor fi luate acolo trebuie să aibă o largă accepțiune
internațională și să nu fie părtinitoare. Raportul Comitetului ONU pentru
Explorarea Pașnică a Spațiului Extraatmosferic, care include propuneri concrete
de organizare la scară globală a activităților de informare si prevenire a
impactului asteroizilor periculoși cu Terra, a fost endorsat de structurile din
subordinea Adunării Generale a ONU, urmând ca în prima jumătate a lui decembrie
să fie incluse și aprobate în cadrul Rezoluției de anul acesta a Adunării
Generale a ONU, prevederile devenind ulterior obligatorii, practic pentru toate
statele lumii. (2013)
Cum se va acționa atunci când un oarecare asteroid
periculors pentru Pământ este descoperit târziu așa încât nu ar fi timpul necesar de a se acționa pentru deviere?
În momentul în care descoperim prea târziu un astfel de
asteroid, singurele măsuri pe care le mai putem lua, este să eliberăm locul, să
mutăm populații, să închidem funcționarea unor infrastructuri importante, să
așteptăm impactul. Dar, și după aceea, numeroase alte măsuri trebuiesc luate
pentru a elimina urmările dezastrului produs, pentru a ușura viața populației,
iar toate acestea urmează să fie dezvoltate și discutate în cadrul unor
următoare sesiuni ale comitetului de specialitate cosmic al Organizației
Națiunilor Unite.
În privința educării tineretului în a fi pregătit să înlocuiască
generația de astăzi și care să știe să acționeze pentru apărarea
planetei Pământ, vizavi de obiectele periculoase, care este rolul
dumneavoastră în acest sens?
În primul rând, orice astronaut, atât individual cât și
prin intermediul Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic sau al
instituțiilor oficiale pe care le reprezintă – participă la procesul de educare
a tinerei generații, aduce în fața tinerilor curioși informații asupra unor
realități legate de planeta noastră, care se văd mult mai bine din spațiul
cosmic. După ce zbori în spațiul cosmic realizezi mult mai bine ce înseamnă
unicitatea planetei noastre. Educația este un element de bază în dezvoltarea
oricărei societăți. Tânăra generație reprezintă oamenii care vor acționa mâine,
care vor lua decizii mâine și poimâne, cei care, la rândul lor, vor trebui să
educe pe cei care vin în urma lor, iar educarea acestor generații care vin
trebuie făcută și de noi, cei care am perceput direct, am simțit, într-un fel pe
pielea noastră ce înseamnă spațiul cosmic și ce înseamnă Pământul, văzut din
spațiul cosmic, cu toate bunele și relele lui. Pământul este casa noastră, a
tuturor. Nu avem altă casă!
Concret, cum realizați această educare a tinerei
generații? Le țineți cursuri?
În cadrul congreselor Asociației Exploratorilor Spațiului
Cosmic, dar și ca invitat particular - de multe ori în România și nu numai, fac
prezentări pentru tineri, pentru elevi de liceu, pentru studenți privind
diferite aspecte ale explorării spațiului cosmic și privind diferite probleme
globale care sunt rezolvate prin intermediul cercetărilor spațiale ale
studiilor efectuate din spațiul cosmic.
Trebuie să spun că prin unicitatea noastră, în calitate de cosmonauți,
astronauți, atragem foarte mult atenția publicului, atenția tinerilor și
efectul mesajului transmis de către noi este mult mai rapid implementat de
către ei decât ascultat la radio, la o emisiune de televiziune sau chiar într-o
discuție privată cu altcineva. Este o misiune importantă pe care mi-am asumat-o
și suntem conștienți de importanța ei și de rezultatele ulterioare. Deja, am
întâlnit mulți ingineri de aviație, mulți cercetători din domeniul cercetărilor
cosmice, în România, care mi-au spus, ”știți, când eram elev, ne-ați vorbit
despre spațiul cosmic și de atunci m-am hotărât să îmbrățișez acest domeniu de
activitate.” Vă dați seama că este o
satisfacție deosebită, care acum, la peste 30 de ani de la zborul cosmic, 30 de
ani în care am făcut numeroase prezentări în cadrul a sute de școli, instituții,
universități, să am acest feedback și să văd că o parte din ceea ce am
investit în întâlnirile mele cu tinerii s-a transformat în preocupări reale și
în abordarea de către ei a unor profesiuni din domeniul aeronauticii,
astronauticii, stiințelor legate de acestea, preluând astfel ștafeta.
Am cunoștință de un asemenea caz, un inginer care a studiat la București și care în prezent lucrează la NASA. Mi-a transmis că l-ați inspirat
privind alegerea profesiei sale
Da, mulți români au ajuns în poziții importante în
diferite companii străine, inclusiv americane, fie în domeniul tehnologiei
informației, fie în domeniul științelor spațiale, dar și în multe alte domenii
de activitate. Sunt numeroși cei care mă cunosc, pe care i-am inspirat într-un
fel, nici eu nu le știu numărul, sau pe unii n-am ajuns să-i cunosc personal
niciodată. M-au ascultat într-o sală de curs sau la o prezentare și apoi
s-a dovedit că ceea ce le-am transmis le-a fost benefic pentru profesiunea lor.
Ce propuneri aveți pentru România în domeniul spațiului
cosmic? Vom mai avea vreun cosmonaut?
Zborul uman în spațiul cosmic reprezintă doar o anumită categorie a activităților spațiale și nu știu dacă este cea mai importantă. În primul rând, pentru
o țară ca România, participarea la programe spațiale internaționale în principal europene este
esențială. România este membru plin al
Agenției Spațiale Europene și avem posibilitatea să participăm atât la programele obligatorii pentru orice stat membru,
cât și la programe opționale. În același timp, o serie întreagă de aplicații ale tehnologiilor spațiale sunt importante pentru noi, pentru buna
funcționare a economiei în anumite sectoare: a transporturilor, a agriculturii,
a mediului ș.a.m.d. Agenția Spațială Română
coordonează la nivel național dezvoltarea
și implementarea unor programe utile pentru aceste domenii ale economiei
naționale, dar în același timp
reprezintă România în orice instituție internațională de profil.
De asemenea, zona de cercetare științifică este importantă pentru că fără cercetare științifică
nu poți avea rezultate care, ulterior, să fie aplicate practic.
Iar românii își aduc o contribuție deosebită la zona de cercetare științifică,
având specialiști buni, având institute care și-au promovat atât înainte de
1989, cât și după 1989, interesele științifice,
educarea unor specialiști tineri, implicarea lor în programe spațiale
atât în Est cât și în Vest.
Lucreția Berzintu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu