Vasilica GRIGORAȘ – Sărut anii din
boccea
Dragi prieteni, Sincere și calde
mulțumiri pentru gândurile bune și frumoase pe care mi le-ați adresat. Muza să
vă fie mereu aproape și să ne bucurăm împreună de scrieri inspirate. Doamne
ajută!
Să ciocnim un pahar de șampanie întru
sănătatea noastră!
Este posibil ca imaginea să conţină:
unul sau mai mulţi oameni, băutură, masă şi interior
Sărut anii din boccea
~*~
E sărbătoare și e ziua mea,
Mă poartă-n brațe vântul,
Cu glas în armonii de păsărea
Mă dezmiardă lin cuvântul.
Mi-a înflorit copacul iară,
Respir în vers blândul senin,
Mi-e sufletul doar primăvară
Și văd mereu paharul plin.
Conjug verdele dintr-o vâlcea
Prin pomii roditori din anotimp,
Apoi îmi sărut anii din boccea,
Inspirând poeme din Olimp.
Mulți arbori aș dori să mai plantez
În sufletul deschis adânc spre lume,
Îmbrățișându-i să mă minunez
De-ale lor fructe dulci și bune.
Peste ani, râvnind să mai rodesc
Sub soarele de mai învietor,
Cu sete poezia s-o iubesc
În ritmul valsului îmbietor.
Apoi, aș dori s-așez un arbore-n
rimă,
Să vibrez la fiece slovă din povești,
Îmbăindu-mă în a lor lumină,
Călăuzită de roiuri îngerești.
~*~
30 mai 2020
VASILICA GRIGORAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu