Prof. Dr. Neurolog Constantin Dulcan,
despre Lumea de Dincolo:
„Ce trăiesc aceste
persoane în timpul morţii clinice e tulburător. Toti vad acelasi…
Autor: AnaAlin
30 mai 2018
Este medic
neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi
temerară, ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale
cunoaşterii încă neexplorate. Cea mai recentă apariţie, cartea “Mintea de
dincolo”, este un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi
importanţa de a trăi după legi spirituale, scrie Formula As. Doctorul a
povestit pentru aceasta publicatie tot ce crede el ca se petrece cu un om dupa
ce moare.
„Moartea clinică este o trecere între
două lumi”
– Domnule
Constantin Dulcan, ce înseamnă concret, din punct de vedere medical, moartea
clinică?
– Moartea
clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele
morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă
spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate.
Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul
experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată
lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.
– Sunt
cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul
morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce „văd” de fapt aceste persoane?
– La
început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se
petrece. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi
conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor trupul bolnav,
rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni;
sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi
caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora
fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american
mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut trupul de deasupra sa. A văzut
elicopterul american care l-a transportat la spital şi, spune el, „m-am
întrebat unde sunt dus şi am zburat după el”. Cei mai mulţi indivizi vorbesc
apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau
însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi,
din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în Lumea de Dincolo.
– În cele
mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar
Dumnezeu?
– Dincolo de
tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire
foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi
caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun
că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa
religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie
trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune că Dumnezeu este aşa cum
şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din
închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea
clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o
stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici
urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.
– … care în
plus ne va supune la Judecata de Apoi.
– Există şi
în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl
văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în
detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii de pe urmă, cu care ne-au
obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând
acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra
altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în
armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front
în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi
soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit
inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade
covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti
aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi
recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.
– S-a
imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul
anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.
– Da, s-a
adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în
suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt
doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor
ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi
oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică.
– Din toate
cazurile pe care le-aţi întâlnit şi studiat, care vi se pare cel mai
spectaculos?
– Cred că
cel mai impresionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o
carte autobiografică. Era de patru ani bolnavă de cancer limfatic când, intrată
în comă profundă, terminală, începe să perceapă lumea dincolo de limitele
obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl vede pe
fratele său în avionul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi
prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul
său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi
vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu
uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Vede toate manevrele
de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea
să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni.
Însă nimeni nu o aude. După o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se
estompează şi intră într-o lume minunată, guvernată de bucurie şi de iubire
necondiţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani înainte, cu care stă
de vorbă şi care o anunţă că nu a venit încă timpul să rămână acolo. Îşi vede
filmul vieţii şi înţelege misiunea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai
are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucură la gândul revenirii în corpul
bolnav, dar înţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La
ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va
trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, peste câteva zile, la analizele
efectuate, medicii constată semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai
spus ceva în cartea ei autobiografică, şi anume că, în spaţiul de dincolo, în
timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până
atunci.
– Suntem,
deci, nemuritori. Murim, dar continuăm să trăim sub altă formă.
– Continuăm
să trăim în corpul subtil, care e format din lumină de înaltă frecvenţă. Cei
care au văzut corpul subtil, ceea ce numim în mod tradiţional „suflet”, în
timpul experienţelor extracorporale, l-au descris ca fiind format din milioane
de puncte luminoase. Dacă în ceea ce priveşte trupul nostru s-a spus că „pământ
suntem şi în pământ ne vom întoarce”, în ceea ce priveşte sufletul, „lumină
suntem şi în Lumină ne vom întoarce”. Suntem cu adevărat „lumină din Lumină”. E
valabil şi dacă extrapolăm la nivel macro. Universul, spune David Bohm, este o
hologramă gigantică. Între lumea de aici şi lumea de dincolo e doar o diferenţă
de frecvenţă. Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există. De pildă, noi percepem
sunetele a căror frecvenţă se situează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul
emite şi receptează ultrasunete cu frecvenţa până la 150.000 Hz. Iar delfinii
comunică pe frecvenţe situate peste 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un
anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează în materie fizică, iar
deasupra acestuia, lumina devine energie invizibilă. Suntem aici, pe pământ,
limitaţi de zidul unei frecvenţe care ne obturează vederea. Însă Dumnezeu, în
mărinimia Lui, ne-a aşezat într-o fereastră cosmică, din care putem vedea
Universul, din care ni se oferă deschiderea.
https://evz.ro/prof-dr-neurolog-constantin-dulcan-moarte-lumea-dincolo.html?utm_source=dcnews2&utm_medium=referral&fbclid=IwAR08N3gLw6MXcS2Wrm7R-FTV16iAIpBkERdN4pJe44lgfSqnrAZZDXMCbwc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu