Prostituţia în media
mainstream
Petru Romoşan
24 Mai 2020
Niciodată,
din secolul al XVII-lea, când ziarele au fost inventate în Anglia, presa
centrală, televiziunile de ştiri, radiourile mari (sau presa şi media
mainstream, cum sunt numite astăzi) nu au fost mai discreditate, mai
ineficiente şi, în cele din urmă, aproape inutile, contraproductive chiar. Şi
nici nu i-au costat mai mult ca azi pe comanditarii lor, oligarhi, miliardari,
statul, cu serviciile sale secrete şi partidele sale politice (toţi întreţinuţi
din bani publici). Când spunem « astăzi », vorbim deja despre câţiva ani buni,
în tot Occidentul, în Europa de Vest şi în America de Nord, dar şi în Europa de
Est, adăugată forţat şi subaltern Occidentului. Europa cu două viteze : Zona
Euro şi zona gri. Ca să nu mai vorbim de limes-uri din afara Zonei Schengen,
printre care şi România.
„The New
York Times”, „The Washington Post”, „”Le Monde, „”The Guardian, C.N.N., B.B.C.,
„Bloomberg”, B.F.M. (în Franţa) au devenit fabrici de minciuni, de intoxicări,
manipulatori dintre cei mai grosieri şi mai penibili, diversionişti, cu
informaţii-spectacol, de consum, pentru un public în continuă scădere dar încă
doritor să se lase modelat, „informat” (malformat) de propagandă, să facă parte
din mainstream, să fie „cu puterea”, care plăteşte muzica. Dar fără imaginea
fabricată de media mainstream, partidele politice, de exemplu, şi politicienii
lor din ce în ce mai derizorii nici nu ar exista, şi deci nici
pseudodemocraţia, oligarhizată şi globalizată, în care am intrat pe nesimţite.
Dispar în
toată lumea (mai puţin în Asia şi în Africa), în Occident în primul rând, presa
şi media mainstream pe care le-am cunoscut? Am văzut că în România, care a
luat-o pe urmele Occidentului, au dispărut deja cotidienele pe hârtie. Ziarele
şi săptămânalele care se vindeau între 1990 şi 2004 în sute de mii de exemplare
azi nu mai există aproape deloc. La rândul lor, recent, televiziunile de ştiri
principale (Antena 3, Digi 24, Realitatea TV, B1 TV, România TV) au fost parcă
lovite în moalele capului de comunicarea neprofesională, mecanică, cu excese
aiuritoare, adeseori ilogică din timpul pandemiei cu coronavirus. Doar trompete
oficiale, lipsite de opinia onestă a adevăraţilor doctori, cum e dr. Vasile
Astărăstoae, fost preşedinte al Colegiului Medicilor, sau a unor cercetători
serioşi dintre infecţiologi, ca şi a unor medici emeriţi şi profesori cu
experienţă îndelungată, echilibru şi bun-simţ , aceste „organe” care au abuzat
de doar câteva voci ale unor doctori politruci au fost abandonate masiv de
foştii lor fideli în favoarea Netflix, Youtube şi a reţelelor sociale, a
site-urilor şi blogurilor. Foarte experimentata „vulpe” de presă Ion Cristoiu,
„Maestrul”, a mirosit schimbarea şi a abandonat presa mainstream pentru
Cristoiu TV, o televiziune de apartament, unde invită şi personalităţi alternative
(Pompiliu Diplan, un activist cu
viziunea unui independent, Dan Tomozei, ziarist român la Beijing, Alexandru
Beleavski, corespondent „Radio România Actualităţi” la Moscova, Nicuşor Dan,
candidat U.S.R.-P.N.L. la Primăria Bucureştiului etc.).
Pe cine
citim deci ? Pe Paul Craig Roberts (economie şi politică), Pat Buchanan
(conservator, politică americană), C.J. Hopkins (pamfletar sociologic şi
politic, un artist, un scriitor), Chris Hedges (Pulitzer, fost mare reporter,
un democrat - partid - dezamăgit), Diana Johnstone (americancă stabilită în
Franţa), brazilianul Pepe Escobar (a acoperit mai ales Asia, Asia Times - titlu
recent : „China îşi aduce la zi « arta războiului » (hibrid)”), John Pilger
(australian trăitor la Londra), Charles Gave (expert şi practician în pieţe,
investiţii, portofolii, francez care a lucrat mulţi ani la Londra şi în Hong
Kong), Michel Onfray (filosof), Emmanuel Todd (demograf, sociolog, istoric),
Thomas Piketty (economist), Valérie Bugault (expert în monedă), Alasdair Macleod
(la zi : „Anatomia unei monede fiduciare”), James Howard Kunstler (critic
socio-politic şi scriitor), Bruno Bertez (economist), Régis de Castelnau
(jurist şi avocat) şi pe încă mulţi alţii, toţi oameni cu volume publicate,
consistenţi, cu specializări certe, şi nu fleandure, ca jurnaliştii generalişti
şi ventriloci (şi ca politicienii în egală măsură) care nu se pricep la nimic
dar care vor să fie în centru, să se chivernisească, să adune notorietate de
târguit, carierişti impenitenţi.
Sau se
pricep la executat propagandă goală, toxică, mizerabilă. Aproape toţi autorii
din lista de mai sus pot fi citiţi fie în original, fie în traduceri, în
versiuni disponibile în mai multe limbi. Pentru exprimările lor în presă , toţi
ar merita să fie traduşi şi în româneşte - cei mai mulţi, dacă nu chiar toţi,
nu cer drepturi de autor, iar pentru traduceri ar trebui doar să fie contactaţi
(cărţile au un alt regim).
Cele mai
ticăloşite, mai compromise media mainstream sunt de departe cele din S.U.A. şi
din Franţa. Din motive exact opuse. În S.U.A., media mainstream se străduieşte
de mai bine de trei ani, alături de Partidul Democrat, să-l submineze, să-l
saboteze, să-l dărâme pe preşedintele ales prin vot democratic împotriva
establishment-ului (care o voia pe Hillary Clinton), folosind metodele cele mai
contestabile, cele mai abjecte. În Franţa, dimpotrivă, media mainstream îl
susţine orbeşte pe preşedintele neoliberal, globalist Emmanuel Macron,
împotriva unei contestări populare imense. În Franţa, întreaga medie mainstream
e deţinută de vreo nouă miliardari (oligarhi) şi de averile lor colosale,
făcute în general în coluziune cu statul.
În acelaşi
sens, România este un campion mondial. Este, probabil, cea mai supusă, cea mai
bună executantă a comandamentelor globaliste, ale corporaţiilor transnaţionale.
Cu consecinţe devastatoare pentru presa mainstream, care a fost cumpărată (spre
satisfacţia unor executanţi şi profitori locali) şi apoi aproape desfiinţată. O
condiţie satisfăcută pentru definitivarea statutului de colonie perfectă.
Marea
bătălie a democraţiei se duce azi la centru, în S.U.A., în jurul dosarului
care-l priveşte pe generalul Michael Flynn (fost consilier pentru Securitate
Naţională al lui Donald Trump, fost director al Informaţiilor Militare sub
Obama), cu urmări decisive şi pentru alegerile din noiembrie. Rezultatele
alegerilor prezidenţiale americane vor avea consecinţe în întreg imperiul
occidental, de la Washington la Paris, Berlin şi până la Bucureşti şi Kiev. Din
imperiul occidental face parte şi România, ca o colonie reuşită!
Merită să
cităm câteva rânduri despre bomba cazului Flynn şi implicarea mediei mainstream
în războiul intern american din aceste luni aşa cum sunt văzute ele de doi
campioni ai mediei alternative dintre cei deja citaţi: „Mediile de informare
complezente şi complice au de ce să fie chemate să dea socoteală nu numai
publicului, ci şi consiliilor lor de administraţie – dacă aceste consilii mai
au vreun vestigiu de decenţă. Dar deocamdată ele pretind că nu e nimic de
văzut. Mai devreme sau mai târziu totuşi, toţi redactorii-şefi şi responsabilii
de informaţii pe cablu vor fi atinşi. În bula lor de aroganţă şi
autosatisfacţie, au aruncat la gunoi respectul de sine, reputaţia lor
profesională şi onoarea lor personală”[1].
„Mueller, Comey,
Strzok, Obama însuşi şi restul trupei corupte a lui Obama au scăpat până acum
de a fi traşi la răspundere pentru acţiunile lor ilegale, pentru abuz de putere
şi tentativa trădătoare de a-l scoate din funcţie pe preşedintele Trump. Cu
întârziere, totuşi, molaticii republicani şi-au regăsit un pic de testosteron
şi cercetează folosirea incorectă a puterii Congresului de către democraţi şi
modul în care au abuzat de puterea FBI-ului şi a Departamentului de Justiţie
pentru a schilodi Administraţia Trump. [...] Media prostituată (the
presstitutes), fireşte, strigă că cercetarea demnitarilor lui Obama e
controversată, că e politică şi e un abuz de putere. Media prostituată a dat
legitimitate completă acuzaţiilor la adresa lui Trump cum că l-ar fi şantajat pe
preşedintele Ucrainei în schimbul ajutorului american, dar şantajul, de fapt
făcut de Biden, e refuzat de media prostituată, considerat de ea o „naraţiune
discreditată”. Cu toate astea, Biden însuşi se lăudase la Council of Foreign
Relations că-i dăduse preşedintelui Ucrainei 6 ore ca să facă tot ce i se
ceruse, altfel n-avea să primească ajutorul american. [...] Democraţii, cu
ajutorul târfelor din media americană, cer ca republicanii să se ocupe de
coronavirus şi să înceteze cu trucurile politice ieftine îndreptate împotriva
democraţilor. „Ar trebui să ne ocupăm de criza COVID”, se lamentează senatorul
democrat Gary Peters, nu de infracţionalitatea regimului Obama. Şi media
prostituată e de acord. E unanimă în a susţine că, investigându-i pe oficialii
lui Obama, republicanii se fac răspunzători de o creştere a tensiunilor. Dar
n-am auzit ca democraţii să fi fost criticaţi pentru creşterea tensiunilor
atunci când îi investigau ei pe republicani. Democraţii erau foarte încrezători
în succesul lor, având media în buzunar. Uitau vorba „ce ţie nu-ţi place altuia
nu-i face”. Media prostituată e atât de partizană, atât de protectoare cu
democraţii şi atât de acuzatoare la adresa republicanilor, încât nu poţi avea
încredere deloc în ştirile ei. Preşedintele Trump are dreptate să le numească
„fake news”[2].
„Infracţionalitatea
regimului Obama” nu aminteşte flagrant de infracţionalităţile regimului
Băsescu, el însuşi preşedinte al unui Partid Democrat rebotezat
Democrat-Liberal ? Iar „media prostituată” (presstitutes) din S.U.A. nu-i
readuce în memorie pe „intelectualii lui Băsescu” şi media prostituată din
România din vremea regimului Băsescu, dar şi a regimului Iohannis, care îl
continuă ? Paul Craig Roberts, fost secretar adjunct la Finanţe şi Economie
(sub Ronald Reagan), profesor universitar şi autor cunoscut, nu ar mai avea
nevoie de nici o prezentare. Confruntarea politico-juridico-mediatică din
Statele Unite e în plină desfăşurare şi merită să fie urmărită îndeaproape.
------------------------------
[1] James Howard Kunstler, US :
Règlement de comptes dans l’affaire Flynn,...”, lesakerfrancophone.fr, 6 mai
2020, soursa : kunstler.com
[2] Paul Craig Roberts, „What goes
around comes around”, paulcraigroberts.org -
21 mai 2020.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu