Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XX(2020), nr. 421(1 –15 Mai)
Dragii mei enoriași! Hristos a înviat!
Sindromul
scenaritei. Din 1989 până astăzi asistăm la o degradare morală îngrijorătoare
în societatea noastră. Ea îmbracă cele mai diverse forme. Zi de zi auzim la
televizor cât de mult au furat aleșii noștri, parcă ar fi la un concurs de
corupție. Oamenii cinstiți și demni pe care-i alegem la urnă sunt de
nerecunoscut peste câteva luni, după ce ajung sus-sus. Ajungi să ai senzația că
nimeni și nimic nu mai este cinstit și integru, că nimeni nu mai este interesat
de destinele țării, că toți își urmăresc propriile interese și în primul rând
propria îmbogățire. Ajungi să ai senzația că țara e vândută bucată cu bucată
unora și altora, că unii și alții de aproape și de aiurea sunt pe punctul de a
ne ocupa și de a ne stăpâni. Cui folosește?
Situația nu privește numai
partea internă, ci și cea externă. Afli că majoritatea din conducătorii marilor
puteri ale lumii sunt corupți, că fac parte din tot felul de structuri mafiote,
că au ,,dosar” pătat de tot felul de păcate grele. Aflăm că sunt organizații și
grupări oculte mondiale, care urmăresc distrugerea unei părți din populația
globului prin războaie provocate artificial, prin medicamente falsificate, prin
vaccinuri dubioase etc. etc. Cui folosește?
Parcă au dispărut modelele
pozitive din structurile înalte ale societății.
Posturile de televiziune încearcă să ne vâre sub nas false modele și
repere morale și artistice. Marii artiști de altădată fie au plecat dezgustați
dintre noi, fie s-au retras consternați și uitați. Avem o cultură bogată și cu
toate acestea vezi tot felul de însăilări puerile, fie că e vorba de filme, fie
de piese de teatru. Sunt lăudate cărți în care autorii folosesc un limbaj de
care ți-e scârbă și ți-e rușine să te atingi. Cu cât folosesc mai mult cuvinte triviale,
cu cât descriu mai mult scene scabroase, cu atât sunt socotiți mai talentați.
Cui folosește?
În lumea de rând sunt nenumărați
Gică-contra, care continuă la nivelul lor denigrarea. Te trezești tras de
mânecă de unul sau de altul, mai mult sau mai puțin neisprăviți, care-ți
șoptesc câte toate despre cutare și despre cutare personalitate politică din
interiorul sau din exteriorul țării. Acești oameni mărunți, care nu au reușit
să se remarce cu nimic în viața personală, știu totul și mai mult decât atât
despre oamenii politici din țară și din străinătate. Toți, dar absolut toți
sunt personaje negative din cei prezentați. Acești indivizi nu sunt în stare
să-ți dea un singur exemplu pozitiv, în schimb, cum aud de un nume, știu totul
despre acel om și, din păcate, nimic bun. Totul e sumbru, totul e fals și
perfid. Acești indivizi se pricep la
toate: la fotbal, la politică, la justiție, la medicină, la orice, numai să-și
rânduiască propria viață nu se pricep.
Mai deunăzi auzeam pe unii
denigrându-ne instituțiile și conducătorii pentru măsurile ce le-au luat în
cazul actualei pandemii. Nimic n-a fost bun, totul a fost aberant. Iohanis e
protestant, Orban catolic, Raed Arafat musulman și toți au uneltit la
distrugerea Bisericii Ortodoxe. Microbul nici n-a existat, ci a fost doar o
invenție. Te crucești auzind asemenea aberații. Oamenii aceia au făcut tot ce
le-a stat în putință să stopeze răspândirea bolii, să ne protejeze viața și
sănătatea. Așa se explică faptul că în țara noastră au fost foarte puțini morți
în comparație cu alte țări. Măcar de ar avea acești indivizi minimum de respect față de memoria medicilor și asistenților
morți pe câmpul de luptă, față de memoria celor peste o mie de morți. Acești
indivizi zvoniști și răspândaci știu de acum că vaccinul care se va inventa va
conține substanțe otrăvitoare, cip-uri care ne fură identitatea și multe
altele! Indiferent ce-ar fi și ce s-ar zice, întotdeauna Gică-contra găsește o
poveste, o explicație care încearcă să demoleze varianta oficială.
Am auzit un banc, care mi se
pare foarte potrivit în acest context. Într-un avion călătoreau alături o
studentă cu un domn. Nu se cunoșteau. Domnul voia cu orice preț să intre în
vorbă cu fata. La un moment dat i-a propus să poarte o conversație. ,,- Despre
ce vreți să vorbim?”- l-a întrebat fata. ,,- Uite, spre exemplu, despre
încălzirea globală, despre înarmarea nucleară și orice altceva!” a zis domnul
plin de sine. ,,- Domnule, i-a zis fata, am și eu o nelămurire, poate poți
dumneata să-mi dai o explicație!” ,,- Bineînțeles, domnișoară!” ,,- Domnule,
vaca, oaia, capra și calul mănâncă aceeași iarbă verde, același fân. Cu toate
acestea, balega vacii are aspect de plăcintă, a calului seamănă cu ouăle, iar a
oilor și caprelor cu măslinele. Poți dumneata să-mi spui de ce?” ,,-
Domnișoară, să-ți spun drept, la asta nu m-am gândit! Nu știu să-ți dau
răspuns!” ,,- Păi, bine domnule, dacă nu știi să spui două vorbe despre o
balegă, nu ți-e rușine să vorbești despre încălzirea globală și despre
înarmarea nucleară?”
Un nea Gică-contra a rămas
foarte stupefiat deunăzi, când s-a oferit să-mi trimită tot felul de materiale
privind oculta mondială și tot felul de mașinațiuni secrete din cercurile
înalte ale lumii și eu am refuzat. I-am spus că nu mă interesează. M-a întrebat
de ce nu mă interesează, fiindcă e vorba de existența lumii, a planetei. I-am
răspuns: ,,Dacă Dumnezeu m-ar fi considerat capabil să conduc și să judec
lumea, m-ar fi pus într-un post corespunzător, dar pe mine m-a pus să fiu un
simplu popă de țară. La judecata de apoi nu mă va întreba de ce n-am rezolvat
problemele mondiale, ci de ce n-am făcut slujba cum trebuia, de ce a murit
cutare din parohia mea nespovedit și negrijit, de ce s-a spânzurat cutare din
parohia mea, de ce n-am lucrat suficient pentru mântuirea lui cutare enoriaș,
de ce nu m-am pregătit eu însumi pentru propria mântuire, de ce am pierdut
vremea tăind frunze la câini și altele
asemenea.
Demult, pe vremea când nu erau
televizoare și internet, oamenii ședeau la ușa sobei și creau povești, legende,
snoave, cântece și altele asemenea. Acum creează scenarii privind unul sau altul sus-pus,
crezând că prin asta arată cât sunt de deștepți și de informați. Unele privesc
probleme atât de înalte, care, în mod normal ar trebui rezolvate numai de
Dumnezeu.
Dacă ar vorbi niște oameni
competenți, care au acces la informații secrete, oameni cu pregătirea necesară
pentru a analiza situațiile vizate, oameni politici, diplomați, oameni din serviciile secrete, oameni de știință, ziariști
adevărați, ar fi cu totul altceva, dar să-i dai crezare lui nea Gică-contra….!
Mde!
Am spus în repetate rânduri și
voi mai repeta de câte ori va fi nevoie: să ne facem fiecare datoria noastră
acolo unde suntem puși, să ne vedem de sufletul nostru, să ajutăm și pe alții
cât putem sau măcar, dacă nu putem, să nu le facem rău, să nu-i împingem în
prăpastie, să ne rugăm cu timp și fără timp
pentru ca Dumnezeu să ne ocrotească pe noi, familia noastră, țara
noastră și lumea întreagă. El este Conducătorul Suprem al lumii și El știe mai
bine decât noi ce trebuie și ce nu trebuie pentru lumea pe care a creat-o și pe
care a iubit-o atât. Sunt instituții speciale
în țara noastră și în alte țări, care analizează toate aspectele negative și
sunt abilitate să ia măsurile necesare.
Asemenea scenarii și zvonuri
alarmiste nu fac decât să dezorienteze lumea, să ducă la pierderea încrederii
în instituțiile statului, la răcirea dragostei de țară. Fără să-și dea seama,
acești Gică-contra, scenariștii de ocazie, fac jocul cine știe căror puteri
dușmănoase țării noastre și poporului român și nu se știe când starea de spirit
ce-o inspiră aceste scenarite alarmiste poate să ne coste enorm ca națiune. Cui
folosește? Românilor în nici un caz!
*
Tânguire
la vreme de încercare. Redăm mai jos un fragment din scrierile
Cuviosului Nil Dorobanțu, mehedințeanul nostru atât de uitat și nedreptățit și
în viață, dar și după moarte. Sunt rânduri scrise când el însuși era greu
încercat și prigonit, dar în ele recunoaștem și vremurile noastre de azi. Parcă
sunt jeluiri ale prorocilor de altădată:
,,V-am cântat din fluier și
n-ați jucat de bucurie, V-am cântat de jale și n-ați plâns”.
O, ce mângâieri cerești îmi dai,
Iisuse dulce! De ce plângi, Iisuse, peste cetățile Tale pustiite? Lovești și în
Casa Ta și în aleșii Tăi? O, ce mânie va fi peste cei răi, dacă lovești fără
cruțare și pe cei drepți! O, ce înfricoșare! Oprește mânia Ta! O, câtă grijă
paternă și maternă mai ai de mine! E timpul când se poate spune mereu, că a
înviat Hristos. Se împlinesc patru ani de vedenii și teofanii din 9 iulie 1955,
ca o facultate nouă teologică și teofanică în legătură cu cerurile. Odată ce
semenii nu mă pot suferi și sunt ca o ciumă pentru frați, trebuie să plec mai
departe spre Calvar. Măcar silit duc Crucea și predic din demnitate din loc în
loc, dacă de voie sau din comoditate n-aș vrea. Slavă Ție, Iisuse dulce. Fiind
pustnic, trebuie să fiu supus și în pustnicie, așa că n-am unde să-mi plec
capul între voi, oamenii. Oamenii vor să ne despartă, ca să nu mai fim, nici
doi sau trei, întru Hristos. Dar Hristos e pururea cu noi și, fiecare fiind cu
Hristos, nu suntem singuri, chiar dacă toți ne-ați părăsit. E soare printre
lacrimi și dureri. Dar în mijlocul prigoanelor ești Tu, Iisuse dulce, cu mine.
E o mare de lacrimi în inima-mi rănită. Aș plânge întruna. Mângâie, Iisuse, pe
sluga Ta mică și prigonită. Mi-a venit toată Biserica în casă și sunt cu toată
Ortodoxia pentru o clipă. Dar mâine cine știe. Plânge ploaia peste acoperișuri.
Și plâng candelele tainice ale sufletului de nostalgia Paradisului. Ce har, ce
taină! Trec oi vândute. O, oile mele pribege și prigonite! O, ce judecată! O,
ce fulgere și trăsnete vor fi! Până când rabzi, Doamne, Dumnezeul meu
atotputernic? Sunt mulțumit și fericit, că Te am pe Tine, Iisuse, și
Euharistia. Cum să nu te împărtășești, dacă ești prigonit? Și cum să nu fii
prigonit, dacă te împărtășești? Veți fi prohibiți de la Euharistie și privați
de cele sfinte. Miluiește-mă, că sunt mic și prigonit și n-am loc unde să-mi
plec capul în valea plângerii. Îți scriu din foișorul de sus, din surghiunie,
cu sufletul întristat până la moarte. Că n-am nici o putere și nu pot face nici
un bine și totuși lumea mă consideră zeu. Iartă-mă, Doamne, că doar eu nu vreau
asta. Dar ai spus să fiu lumină înaintea oamenilor, ca să fie proslăvit Tatăl
Ceresc. Tu, Hristoase, ești Lumina, pe când în mine e atâta mânie, răutate,
răzbunare, poftă, iraționalitate, inconsecvență etc. Nu-mi place cum sunt. Și
n-am loc și timp să întorc măcar un suflet la Tine. Doamne, Tu știi cât de mult
iubesc oile cele pierdute! Sunt atât de înconjurat și singur și învăluit de
toate părțile, fără nici o putere, fără nici un reazem. Mă simt gol și părăsit
și îndurerat și plin de toată amărăciunea. N-am nici o putere, decât să plâng
ca Adam și Eva în fața porților Edenului. Că mi-e dor și mie de Sfânta Biserică
și de Tine, Hristoase, și Te caut în cămări, în pustie, în creaturi, unde
găsesc numai hristoși mincinoși și pseudoproroci. Numai pe Tine Te iubesc,
Hristoase, și pe Tine, Adevăratul Mesia, Te ador și Te caut cu dor nostalgic,
iubire, adorare. Slavă Ție, Hristoase, că nu mai sunt părăsit, ci sunt plin de
iubirea Ta sacră divină și m-ai acoperit întru toate și mi-ai încredințat
Sfânta Ta Biserică. Ajută-i, Hristoase, pe cei ce-mi ajută să biruiesc, să fiu
cu Tine, să mă întăresc. M-ai învrednicit de har și binecuvântare, deși nu
merit nimic. Dar sunt cu Sfânta Biserică în spinare pentru Tine, Hristoase. Tu
ești cu adevărat Iubire și m-ai desfătat în dragoste sacră și divină. Îți
mulțumesc, Îți sunt recunoscător. M-ai acoperit cu acoperământul feței Tale și
m-ai apărat mereu.
Fie Numele Tău, Hristoase,
binecuvântat de acum și până-n veac. Te iubesc veșnic”.
*
Sfaturi
duhovnicești. Din ultimele îndemnuri adresate tinerilor ale
Inaltpreasfințitului Pimen, arhiepiscopul Sucevei, recent trecut la cele
veșnice, spicuim câteva:
,,Ca părinte duhovnicesc, adresez
tinerilor îndemnul: citiți cât mai mult din publicistica lui Mihai Eminescu!
Veți găsi aceste pagini publicate sub formă de broșuri și la biblioteca
fiecărei parohii și mănăstiri din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților;
îndreptați-vă pașii și inimile cât mai des spre Putna; acolo vă veți întâlni și
cu Mihai Eminescu, cel care ni l-a înfățișat pe Ștefan cel Mare ca model de
trăire a virtuților creștinești și patriotice; să citiți cu glas sau în șoaptă,
în fața bustului său, poezia Doina, numită de un bun român „o rugăciune” și
veți înțelege cel mai bine, când veți ajunge în Parlament sau în Guvern, cum să
conduceți țara; veți înțelege cât de mult au greșit parlamentarii de azi, dând
legea vânzării de terenuri străinilor; au fost înstrăinate peste 2 milioane de
hectare – „curată trădare de țară”–, dispreț total față de eroii neamului care
și-au dat viața pe câmpurile de luptă pentru apărarea pământului Țării,
sfințindu-l cu sângele lor. „Patriotismul”, spune tot Mihai Eminescu, „…este
iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de țară”.
*
In
memoriam: Arhiep. Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. Eram
elev la seminar. La fiecare sfârșit de an școlar se organiza câte o excursie
într-o anumită regiune a țării, alta de fiecare dată. În cei cinci ani cât am fost
elev acolo am avut ocazia să cunosc, în mare, aproape toată țara. Din fiecare
zonă păstrez și azi multe amintiri. Cu ani în urmă am scris un articol, Lecția de istorie, în care povesteam
vizita de atunci la Mănăstirea Putna, mai precis la muzeul mănăstirii. M-a
impresionat magistrala prezentare a călugărului-ghid. Regret și azi că nu l-am
rugat să-mi spună numele. Mai târziu,
ajungând cartea mea, Istoria
clipei, în mâinile regretatului episcop Gherasim al Rădăuților, nu mică
mi-a fost surpriza, când am primit o scrisoare de la dânsul, în care menționa
că în perioada respectivă și dânsul era ghid acolo și e foarte posibil ca acel
călugăr care m-a fascinat să fi fost chiar dumnealui. Am corespondat câțiva ani
cu Preasfințitul Gherasim, am făcut schimb de cărți, până a trecut dincolo.
Aflând în ultimele zile că în
acea perioadă și Înaltpreasfințitul Pimen era ghid la mănăstirea Putna,
consider că nu strică să reiau acel articol și Dumnezeu știe mai bine care era
adevărata identitate a ghidului de atunci.
,,Lăcașurile și bisericile creștine ortodoxe
au fost dintotdeauna păstrătoarele unor valori morale, culturale și naționale
de neînlocuit. Unii ierarhi, preoți și călugări au păstrat în conștiința
neamului românesc speranța de mai bine, au menținut în actualitate marile
deziderate istorice ale națiunii române: unitatea, independența, dreptatea etc.
Prima dată când am avut această revelație a fost în vara
anului 1970. Eram elev la Seminarul Teologic din Craiova. Atunci, ca în toate
vacanțele de vară, m-am dus în excursia organizată de acea școală teologică la
mănăstirile din Moldova.
La Putna am avut un adevărat impact cu Istoria, cu
realitatea istorică românească. La muzeul mănăstirii era ghid un călugăr între
două vârste, cu figură de schimnic. Împreună cu grupul nostru de seminariști
vizitau în acel moment muzeul alte două grupe de elevi din diferite părți ale
țării. Explicațiile călugărului reduceau la tăcere șotiile copilărești ale
vizitatorilor. După ce am trecut prin câteva săli, am ajuns în aceea în care se
afla expus tabloul lui Ștefan cel Mare
și harta României Mari, așa cum arăta ea la 1918. Aici ni s-a arătat
ghidul în toată măreția sa de educator și patriot. Cred că ne-a vorbit în fața
hărții și tabloului mai bine de o jumătate de oră, dar nimeni n-a observat trecerea timpului. Auzisem
despre Basarabia și Bucovina doar de la părinți și bunici. Atunci auzeam și
vedeam. Lucrurile aveau o prospețime și o frumusețe a lor, care impuneau
atenție, concentrare până la lacrimi. Și călugărul știa să-și dozeze
cunoștințele și expunerea, ca să meargă la suflet.
Atunci mi s-a revelat adevărul istoric al raptului de la
1940 în toată urâciunea lui. Atunci l-am înțeles pe Ștefan și lupta lui, altfel
decât îl înțelesesem din manual. Atunci am înțeles ce înseamnă a fi un mare
dascăl de istorie și a ști să aprinzi din făclia sufletului tău luminițele
patriotismului celor mici și însetați de cunoaștere.
În timp ce călugărul ne explica de ce este supărat Ștefan
cel Mare în tablou, am întors capul și
am privit spre grupul de profesori aflat în spatele nostru, al elevilor. Câțiva
profesori ai grupurilor de elevi aflați împreună cu noi, seminariștii, probabil
mai temători sau mai activi(ști), îi făceau disperați semne cu mâinile
călugărului, îndemnându-l să tacă, să schimbe vorba, să nu spună lucrurilor pe
nume, fiindcă e periculos. Semănau cu niște surdo-muți !
Călugărul, însă, era orb pentru astfel de gesturi. Prin
fața ochilor săi lăuntrici se derulau crâmpeie de istorie, adevărată istorie
românească și nu pregeta să le prezinte,
în ciuda tuturor pericolelor la care se expunea(...)”.
Indiferent
care dintre cei doi ierarhi a fost atunci în fața noastră în calitate de ghid,
mă înclin în fața memoriei lor, ca mari patrioți .
Înaltpreasfințitului
Arhiepiscop Pimen îi datorez mult, atât eu cât și Parohia Malovăț, fiindcă,
prin aprobarea sa, a dotat bisericile, mănăstirile și preoții din eparhie cu
multe dintre cărțile editate la Malovăț și la Bârda, fiindu-ne de un mare
ajutor.
S-a stins
în aceste zile, la cei peste 90 de ani ai săi, dându-ne încă o lecție de
modestie cum rar se mai pot întâlni: a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat
direct în pământul reavăn de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, în mormântul pe
care din timpul vieții și l-a pregătit, fără cavou, fără sarcofag, fără
catedrală, într-o simplitate care-i face cinste. Dragostea de care s-a bucurat
din partea enoriașilor și preoților săi în timpul vieții s-a revărsat acum în torente,
în ciuda tuturor restricțiilor și se va manifesta multă vreme de acum încolo
prin pelerinajele, rugăciunile și lacrimile de la mormântul lui.
Dumnezeu să
te ierte, vrednic ierarh al neamului românesc!
*
File
de jurnal – 30 iul. 1982(III).
,,Mi-a mai povestit părintele Băbuș, că părintele Arhim. Sofian Boghiu, un bun
pictor și un om minunat, a stat vreo 25 de ani într-o singură chilie la
Mănăstirea Antim. Toți se extinseseră cât putuseră mai bine, dar la el nu s-a
gândit nimeni. Fiind plecat vreo doi ani în Siria, unde a pictat o biserică,
părintele Grigore Băbuș a făcut tot ce-a fost posibil ca să-i mai obțină o
cameră. Abia cu două săptămâni înainte de sosirea părintelui Băbuș,
episcopul-vicar Vasile Târgovișteanu s-a îndurat și a aprobat această favoare.
M-am
dus la Comisia de Pictură Bisericească. L-am găsit acolo pe secretarul Săvescu.
Mare (…)! În urma discuției cu el, am înțeles că pictorii au spatele bine
capitonat, că este o adevărată mafie în domeniu, care nu urmărește altceva
decât bani și bani. De-ar vărui pictorii peste picturile bisericilor noastre și
nimeni nu s-ar sinchisi de aceasta! Deși i-am explicat că Ivănescu folosește
materiale inadmisibile, nu a dat semne că i-ar păsa. Mai mult, mi-a dat de
înțeles, că dacă nu mă ,,astâmpăr” și nu-l las pe pictor în pace, acesta poate
să mi-o ,,facă” și ,,o chestie de asta atârnă greu la dosar”. Cum, poate, am
interesul să mă transfer ,,la o parohie mai bună, ori să mă duc în comuna mea”,
nu mă sfătuiește să mă ,,apuc” cu
pictorul Ivănescu. Mai mult, după ,,sfatul” lui Săvescu, ,, să fac mătănii și
să dau acatiste, ca nu cumva pictorul să plece, că mă lasă zece ani cu schelele
în biserică”. Drept urmare, ,,e preferabil să-i dau oricâți bani va cere și
să-i împlinesc orice pretenții, numai să se țină de lucru”. Când am ieșit de
acolo, m-am uitat spre cer și am șoptit: ,,Doamne, Doamne, greu Ți-e somnul!”
Am
fost la redacția revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”. Domnul Ioniță Alexandru
m-a îndemnat să continui bibliografia: ,,Nu înseamnă că dacă pleacă un om,
totul se oprește!”
La
redacție l-am cunoscut pe părintele Pr. Prof. Alexandru Ciurea, fost profesor
la Facultatea de Teologie din București și apoi preot în Suedia. I-am spus că
i-am scris două scrisori în Suedia, dar nu mi-a răspuns. ,,-Stimate domn, -
mi-a spus -, te pot asigura că scrisorile dumneata au fost aruncate de către
onorabilul meu succesor la coșul de gunoi al istoriei!” Aceasta i-a declanșat
apoi o serie de destăinuiri în legătură cu
actualul preot român din Suedia. Părintele Ciurea i-a fost și profesor,
l-a recomandat, l-a ajutat să facă o căsătorie pe cinste, i-a obținut aprobarea
să fie hirotonit la catedrala regală din Stokholm, i-a dat o parohie bine pusă
la punct, o poziție deosebită în societatea suedeză, dar acesta s-a purtat față
de dânsul ca un (….). În diferite feluri și-a arătat micimea. A ajuns până la a
afirma în public, că dacă-l va mai întâlni vreodată pe părintele Ciurea, nici
,,bună ziua” nu-i va da, fiindcă nu merită!” Din revista ,,Candela”, din care
părintele Ciurea făcuse o revistă apreciată și căutată, a scos ornamentele
tradiționale, rezumatele și traducerile din limba suedeză și alte multe. ,,-Dar
o va plăti cu vârf și îndesat! O spun eu, Ciurea, care am văzut multe și știu
ce vorbesc!” Părintele Ciurea mi-a dat adresa dumnealui și a fost de acord să
purtăm o corespondență. ,,-Eu caut să cultiv, în mod deosebit, contactele
directe, discuțiile libere și mi-ar face plăcere să ne întâlnim când vii prin
București, ca să stăm de vorbă!”
Părintele
Ciurea seamănă cu părintele Bălașa: spirit robust și sigur pe sine, inteligent
și cu o profundă cultură, te face să te simți mândru că ai relații cu
dumnealui.
Domnul
Ioniță mi-a spus despre S. și despre C., președintele Comisiei de Pictură, că
sunt niște (…), niște afaceriști, fără pic de caracter.
M-am
dus la Cancelaria Sfântului Sinod. Îl căutam pe părintele Axinia pentru a
discuta cu dânsul posibilitățile de colaborare la revistele românești din
străinătate. Nu l-am găsit. L-am găsit în schimb pe părintele Ioan Dură,
fratele asistentului Nicolae Dură de la Institutul Teologic. Nu-l cunoscusem până aici, dar ne-am înțeles excelent. A avut
câteva burse în străinătate, s-a căsătorit cu o fată din Grecia, are trei copii
și e preot în Olanda. Scoate o revistă, ,,Mărturie Ortodoxă”. Mi-a cerut
materiale. Și-a exprimat chiar dorința de a mă vizita anul viitor, când va veni
cu familia în țară.
Am
cumpărat set-motor pentru mașină. Anvelope și camere nu se găsesc de câteva
luni, deși se fabrică în țară.
Am
trecut pe o stradă din spatele magazinului ,,Cocor”. Câteva sute, poate chiar o
mie de oameni așteptau la ușa unui magazin, unde urma să se aducă niște carne.
Am
fost la un spectacol la ,,Rapsodia Română”. Cu excepția scenografiei, nu mi-a
plăcut. Spectacolul a fost foarte artificial, cu puțini cântăreți de
prestigiu(aproape deloc!), mult dans popular coregrafic!
Mi-am
cumpărat patru mii de coli de scris, un flanel frumos pentru mama și am plecat
acasă. Pentru că am ajuns prea târziu la gară, am pierdut rapidul și am plecat
cu personalul 1005. A ocolit prin Pitești. A fost supraaglomerat. Tren murdar,
cu vagoane pline de fum și de miasme. Mulți bețivani, multă gălăgie. De la
Pitești au urcat și vreo trei sute de copii din Mehedinți. Veneau din tabără de
la Păuleasa(AG). Foarte gălăgioși, au fost îngrămădiți în ultimele două
vagoane.
De
la Pitești la Craiova eu am avut o companie plăcută. Am mers în compartiment cu
o studentă din anul VI de la Facultatea de Medicină din Craiova. Era de loc din
Topoloveni. Mi-a vorbit mult despre profesia ei, despre metodele folosite în
facultate și în medicină. Era hotărâtă să se reîntoarcă în Topoloveni.
Am
ajuns acasă vineri noapte.”
*
Publicații.
În
această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: Oferta de carte – mai 2020, pe
blogul Domnului Ben Todică,
directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 1 mai 2020(http://bentodica.blogspot.com/2020/05/minilectura-cu-gand-de-seara-si-carti.html); ,,Scrisoare
pastorală”-420, pe blogul Domnului
Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din
Sydney(Australia) , 10 mai 2020 (http://bentodica.blogspot.com/2020/05/parohia-malovat-mehedinti-scrisoare.html); în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 11 mai
2020, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în
,,Logos și agape”, Timișoara, 11 mai 2020, ediție on-line(http://www. logossiagape.ro); în
,,Observatorul”, Toronto(Canada), 11 mai 2020, ediție și on-line(http://www. observatorul.com); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 13 mai 2020, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); ,,Spuneți-ne și nouă cum a fost la
biserică?” în ,,Națiunea”, București, 14 mai 2020, ediție on-line(https://www.ziarulnatiunea.ro/category/
religiespiritualitate); Mâțele
Părintelui Ganea, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020),
nr. 1028(14 mai), p. 11; Istorie
condensată, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr.
1029(21 mai), p. 12;
*
Precizăm că Domnul Stănciulescu Cristian, fostul cântăreț al parohiei noastre,
a publicat la Editura ,,Cuget Românesc” cartea Ascultă-ți inima!(358 pag).
Lucrarea
este un imn închinat dragostei, fie că dragostea se adresează ființei iubite,
lui Dumnezeu, unui ideal, unei profesii etc. Stilul cu care sunt îmbrăcate
ideile este inconfundabil și el relevă multă sensibilitate, dedicație, cultură,
într-un cuvânt, conturează un portret intelectual bine consolidat. Îi dorim autorului multe
alte nestemate de aici înainte!
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații,
astfel: Doamna Elisabeta Leferenz din
Nürnberg(Germania): 477 lei; Doamna Enache Maria din București: 250 lei; Părintele Prot. Prof. Dr. Ioan
Dură din Bruxelles(Belgia) și Doamna
Prof. Univ. Dr. Ana Sofroni din Chișinău(R. Moldova): câte 110 lei;
Domnul Buță Cristian, Doamna
Filip Cornelia, Domnul Mișea
Ionuț-Flavius și Doamna Maria, toți
din Tr. Severin: câte 100 lei; Părintele
Pr. Gheorghe Croitoru din Mizil(PH), Doamna
Magheru Angela din Tr. Severin, Domnul
Ivașcu Eleodor-Constantin din Tr. Severin și Doamna Tomeac Vasilica din Brodina(SV): câte 50 lei;
Domnul
Bârdeanu Nicu a mai achitat pentru contribuția de cult 50 lei, totalizând până acum 55 lei.
Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
*
Zâmbete.
☺Se spune că și
moartea se conformează normelor de protecție. După fiecare folosire își
dezinfectează coasa! ☺Toate declaraţiile pe proprie răspundere vor participa la o
tombolă. Câştigătorul stă o lună în plus în casă. ☺Bărbaţii traversează cel mai prost
moment din istorie: Guvernul nu îi vrea la muncă, poliţia nu îi vrea pe stradă,
soţiile nu îi vor în casă! ☺Singura
persoană care s-a bucurat când m-a văzut cu mască a fost mama! Era visul ei
de-o viaţă să mă vadă doctor! ☺Aseară, la un control al poliţiei: ,,- Simt miros de
alcool!” ,,- Asta este, zic eu, pentru că nu păstrezi distanţa de doi metri!” ☺Se spune că
virusul Covid – 19 ne-a fost trimis de chinezi ca să ne învețe să ne spălăm pe
mâini; acum se pregătesc să ne trimită altul, care să ne învețe să ne spălăm și
pe picioare.
*
Lucrări
în comună. În iarna și în primăvara aceasta, în ciuda pandemiei, comuna
noastră a fost un adevărat șantier. S-a construit canalizarea în satul
Colibași; s-au asfaltat drumurile în satul Negrești; se lucrează de zor la
canalizarea satului Malovăț. Numai în Bârda nu mișcă nimic! Dar și când va
începe…..! Ce-o să fie….! Ce-o să fie…..!
*
Botezuri.
Înmormântări. În ziua de 9 Mai am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Ilinca Sara-Maria, fiica Domnului Ilinca Dragoș-Florian și a Doamnei Ilinca Ionela-Aurelia din
Malovăț. Să le trăiască! În ziua de
7 Mai am oficiat slujba înmormântării pentru Munteanu Alexandra(83 ani) din Malovăț, în ziua de 9 Mai pentru Nistor Gheorghe(69 ani) din Tr.
Severin, iar în ziua de 15 Mai pentru Ungureanu
Constantin(67 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!
*
Program.
În
cursul lunii Iunie avem următorul
program de slujbe: 6 Iun.(Malovăț-Bârda);
7 Iun.(Malovăț); 8 Iun.(Malovăț); 13 Iun.(Malovăț-Bârda); 14
Iun.(Bârda); 20 Iun.(Malovăț-Bârda); 21
Iun.(Malovăț); 27 Iun.(Malovăț-Bârda);
28 Iun. (Malovăț); 29 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 856, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Hristos a înviat!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu