PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - MIRCEA

MIRCEA

~*~

Mircea, frate-me şi fătu-meu, mai ții minte?:

ce bine: pâine ferbinte, ce bine ne era împreună ce bine ne era şi ne simțiam, în raiul cu viață bună

care-l am şi cât de mult mă bucuram,

că şi un măr dacă aveam, amândoi în două-împăreună îl tăiam

şi între amândoi îl împărțeam şi ne desfătatam cum rar frățeşte,

în culori şi arome, că bunătarea ne fulgeră şi trăzneşte, în plin-divin de linişte, cu satira şi umorul, în destin senin:

cu dragostea şi dorul, în special național moral, cu tricolorul

şi normal, c-aveam timp fiecare, pentru fiecare aparte ca o melodie preferată, cu artă,

în rostul de popor-cântare a cântărilor

(cui şi ce să areți pe sub tei înfloriți,

din înaintaşi, părinți cuminți, parcă născuți dintre sfinți!

Dragoste de sfinți părinți

Mi-i drag din tei Eminescu înfloriți, din părinț cuminți, născuți şi furați dintre sfinți, făclie sprinsă, în țara noastră de viruşi neînvinsă, cu inima cu nume frumos România stea luceafăr de adevăr şi viață, în plus, cu nume frumos, Iisus luminos Hristos, cu noblețe şi frumusețe de frumoasa me şi Marcel Pavel fain-făinel, voinicel

ca Mircea locuind cu iubire, voinicel,

candidat la feriricire ca, Mircea locuind, cu Maria brav,

în Braşov,

fără a se plângă cu inima sănătoasă şi viață sănătoasă că-i beteag, bolnav,

că-n singurață îl ține, menține sustenabil, păstorul blând, Iisus,

un mai super reper şi caracter inteligent

şi mai presus Iisus pilduitor şi savant

şi cu viitor provita -omenire, fericire.

***

Frații-s lolaltă precum carpații.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE