Conceptul „medical” american „Do Not
Resuscitate”
Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea
17 Mai 2020
În urmă cu
trei ani, într-o discuție șocantă cu rudele mele din Phoenix, Arizona, luam
cunoștință prima dată cu conceptul „medical” american „Do Not Resuscitate”
(D.N.R.) - nu resuscita. Se aplică, în special, bătrânilor aflați în aziluri
sau în regim de care giving (un fel de pensiune sanitară, în care gazda este,
în același timp, infirmier).
În urmă cu
două luni, din presă alternativă și din relatări directe ale unor persoane
revenite din Italia, am aflat terifiat că zeci de bătrâni au fost lăsăți să moară,
la propriu, de infirmieri și cadre medicale (indecent de bine plătiți din bani
publici gestionați privat, de altfel) care au fugit mâncând pământul la prima
informare a presei main-stream din care rezulta că bătrânii ar fi primii
afectați de Covid-19 și că pot răspândi molima prin simplă lor existență. În
statisticile italiene, peste 90% dintre decesele puse pe seama Covid-19 s-au
„contabilizat” în dreptul persoanelor în vârstă de peste 75 de ani. Nimeni nu a
spus, încă, dacă acei bătrâni ar fi decedat din cauza Covid-19 sau din cauza
abandonului lor în aziluri, pensiuni sanitare și spitale.
Am aflat, de
asemenea, că această dovadă de „înalta civilizație și de progres spiritual și
umanitar” s-a regăsit - cam în aceleași coordonate -, și în Franța, și în
Spania. Suedia, țară care nu a impus stare de urgență sanitară și care are
prima șansă pentru imunizarea naturală în masă, a declarat că, în cele aproape
20 de mii de decese anunțate a fi „cu Covid-19” (și nu „din cauza” Covid-19),
mai mult de două treimi sunt decese din rândul bătrânilor incluși într-o formă
sau altă de „protecție” - care giving, azil, spital de gerontologie etc.
Înțeleg că există o oarecare anchetă la nivel național în legătură cu
abandonuri similare celor din Italia, Franța sau Spania.
Iată că
imperialismul american nu este doar cultural sau juridic, este și medical. Țări
civilizate sunt Italia, Franța, Spania și Suedia, nu? Țări-model pentru cei
care încă mai țipă „vrem o țară că afară”.
Notă - deși
lumea „bună” de la noi a uitat, eu nu uit scandalul Barnevernet, cu copiii
români răpiți din familie de statul norvegian, pentru „protecția” lor, și nici
scandalul internațional referitor la copiii dr. Smicală, răpiți din familie de
statul finlandez; acestea, plus multe altele, sunt reale dovezi de „civilizație
și progres”.
Aflu, și mai
recent, dar tot din presa alternativă și din relatările cunoștințelor mele din
S.U.A., că un deces suspect de Covid-19 înseamnă o plată de la asigurările de
sănătate de 19 mii de dolari, iar un deces confirmat cu Covid-19 înseamnă o
plată de 39 de mii de dolari. La fel se întâmplă și în Italia. În plus,
spitalele lucrează la 20% din capacitate, întrucât tot efortul (inclusiv cel
financiar, precum vedeți) se concentrează pe războiul cu Covid-19.
Bolnavii cronici,
cei care necesită proceduri medicale urgențe, cei care necesită fizioterapie,
cei care necesită intervenții stomatoligice etc. sunt puși în așteptare. Poate
se vindecă singuri sau poate părăsesc scenă în tăcere, că să nu deranjeze prea
mult. Este un adevărat vis al anti-nataliştilor (care controlează efectiv
O.M.S., în aceste vremuri pandemice).
În România,
conform I.N.S., 90% dintre cei care au fost înregistrați ca decedați cu
Covid-19 aveau alte boli grave, fatale, iar trei sferturi dintre cei răpuși în
perioada de pandemie aveau o vârstă de peste 60 de ani. Pentru un deces
„obișnuit”, se acordă un ajutor de înmormântare de 2.500 de lei. Pentru un
deces „cu Covid-19”, se acordă 8.000 de lei.
Medicilor
din „prima linie a frontului” li s-au promis renumeraţii sumplimentare de 500
de euro - banii nu s-au achitat, medicii rămânând cu promisiunea, cu tot cu
eroismul cu care au fost gratulaţi. Se spune că acești bani nu pot fi achitați
întrucât Ministerul Sănătății „a uitat” să declare epidemie la nivel național,
iar plata era condiționată de această chestie birocratică.
Între timp,
spitalele sunt închise sau goale, medicii stând și uitându-se pe fereastră, ca
să treacă timpul și să uite cumva de suferințele pacienților obligați să
aștepte redeschiderea spitalelor și a minților panicate de covid-19. Centrul
„Ana Aslan”, care a fost reorientat exclusiv pentru cauzurile de Covid-19, are
în acest moment un singur pacient infectat cu Covid-19. Unul singur.
Un întreg
sistem sanitar, care era și așa vai de mama lui, este pus la fezandat pentru 14
mii de persoane infectate cu Covid-19. Culmea stupizeniei birocrației medicale,
în România sunt internați/carantinati și pacienții asimptomatici, adică aceea
care nu au nimic, fiind doar suspecți că sunt purtători sănătoși de Covid-19.
Nota bene -
populația activistă a României, care acum tace și desenează curcubee și compune
filmulețe cu fericirea de a stă acasă, consideră sistemul public de sănătate
cel mai de dispreț resort al statului și vrea „spitale, și nu catedrale”, dar
face acum din medicii „din prima linie a frontului” niște eroi. Este evident că
acești medici merită toată stimă noastră, dar sunt aceeași medici, din același
sistem de sănătate ultra-disprețuit până în martie și, în plus, sunt oameni
care își fac merseria/profesia, fără să fie, totuşi, soldați în vreun război.
Nu pot să
confirm adevărul acestui zvon, dar: sunt foarte multe persoane care mi-au spus,
fie prin viu grai, fie prin comentarii că rudele celor decedați sunt „ofertate”
de diverși indivizi cu caracter de hienă cu niște bănuți (de regulă, e vorba de
3.000 de lei - pare că asta e prețul de mercurial) pentru a declara că decesul
a fost în legătură cu Covid-19.
Nu știu câți
bani primesc spitalele pentru fiecare caz de infectare/deces cu Covid, căci nu
ni se spune, dar putem bănui că se primesc, selectiv, mai mulți bani decât în
perioadele normale. Toate ar fi bune și furmoase dacă acești bani suplimentari
s-ar duce în dotări, renovări (serioase, care să elimine infecțiile nozocomiale
de care, btw, o să se tot moară în România, și nimeni nu se va panica cerând
închiderea economiei și a societății) și salarii motivante pentru cadrele
medicale, dar vedeți bine că acești bani suplimentari se aruncă pe himere, în
găurile negre ale buzunarelor invartitilor politici și ale profitorilor de pe
urmă „războiului”.
Cocluzia că
această pandemie este și altceva decât o problema de sănătate publică va las să
o trageți singuri. Just follow the money, atât va zic în plus. Asigurându-va că
nu minimalizez cu nimic dramele și tragediile celor afectați direct de Covid-19
și nici efortul de a stă acasă, în cutiuță de (dis)comfort timp de două luni și
cine știe câte altele vor mai fi necesare de acum încolo, nu pun nicio altă
concluzie, exceptând că :
- Nu îmi
doresc să trăiesc mai mult de 65 de ani într-o lume că asta. Nu îmi doresc să
ajung să îl iubesc pe Fratele Excesiv de Mare.
- Nu îmi
doresc să supraviețuiesc într-o lume în care ignoranța este putere, sclavia și
supuşenia sunt libertăți, iar războiul este pace.
Aranjament grafic - I.M.
https://www.art-emis.ro/analize/conceptul-medical-american-do-not-resuscitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu