Minunata Noua
Normalitate,
acest fascism al
zilelor noastre – acel tip de totalitarism care torturează psihologic masele.
În ultima
vreme editorialele mele nu au fost foarte amuzante. Nici acesta nu va face
excepție. Îmi pare rău. Fascismul mă face să fiu ciufut.
Și nu
vorbesc de fascismul pe care media mainstream și falsa Rezistență l-au tot scos
în față în ultimii patru ani. Să mă ierte Dumnezeu, dar chiar nu mă
îngrijorează foarte tare câteva sute de cretini albi suprematiști care
mărșăluiesc cu torțe și răcnesc lozinci naziste.
Vorbesc de
fascismul actual, acest fascism bona fide, sau totalitarismul dacă vreți să fiu
tehnic. Acela în care statele declara o „stare de urgență” mondială din cauza
unui virus cu o mortalitate de 0,2%-0,6% (și care are drept simptome de tipul
gripei medii, sau niciun fel de simptome în peste 97% dintre cei infectați,
care îi închide în case pe toți oamenii, le suspendă drepturile
constituționale, îi terorizează cu propaganda și dezlănțuie brigăzi înarmate
asupra tuturor celor care nu se conformează decretelor despotice.)
Vorbesc
despre acel tip de totalitarism în care poliția te urmărește după telefonul
mobil iar apoi vine la tine acasă pentru a te hărțui că ai mers la un protest
politic, sau te atacă pentru că le contești autoritatea lor ilegitimă, iar apoi
te acuză de „violență” pentru că ai răspuns, după care media publică un articol
în care te acuză că le-ai înscenat o diversiune polițiștilor.
Vorbesc
despre acel tip de totalitarism în care poliția secretă are mână liberă să
monitorizeze activitatea de pe internet a oricui, să te scaneze cu
coronavirus-italy-holland-china-temperature-scanning-helmets-2020-5?r=DE&IR=T”>„cască
de supraveghere” și să-ți dicteze cât de aproape poți să stai de prietenii tăi
și să te amenințe cu drone și câini-roboți și să-ți smulgă violent copiii din
brațe și să te aresteze dacă îndrăznești să protestezi.
Vorbesc
despre acel tip de totalitarism care îi torturează psihologic pe copii prin
ritualuri de supunere în fața autorității menite să-i condiționeze a trăi în
frică și să răspundă la stimuli pavlovieni absurzi, și care încurajează masele
să-și închidă mintea și să repete mecanic lozinci propagandistice precum
„poartă o mască”, „aplatizarea curbei”, ori să își toarne vecinii la poliție
pentru că dau o petrecere „ilegală”…
Da, genul
ăsta de lucruri mă face să fiu ciufut.
Și știți ce
mai mă face să fiu cu adevărat ciufut? Vă spun imediat ce mai mă face să fiu cu
adevărat ciufut.
Sunt oamenii
care și-au definit public o imagine de „anti-autoritariști” și „anti-fasciști”
sau care și-au făcut pe social media sau chiar în media mainstream un brand din
„anti-establishment”-ul și „dizidența” lor, dar care acum aplaudă zeloși acest
totalitarism sau care privesc în altă parte și care nu scot acum un cuvânt.
Nu știu de
ce, dar genul acesta de lucruri mă face să fiu foarte ciufut.
Să vă dau
câteva exemple.
Activiștii
„antifasciști din Portland”, de care s-a îndrăgostit media mainstream și care
au devenit faimoși pentru cum s-au bătut ei în ultimii patru ani cu amenințarea
Trump-care-îl-iubește-pe-Putin, imediat ce a început Corona-totalitarismul, ei
bine, ei au făcut ceea ce fac toți anti-fasciștii atunci când statul devine
întru totul fascist… nu, nu „au dat de pământ cu statul”, nu au „ocupat
străzile” sau ceva de felul acesta.
Și-au pus
măștile și au început să facă dezinfectant de mâini vegan.
„Anti-imperialiștii”
populari pe internet au început să-i acuze pe toți cei care se opun carantinei
că fac parte dintr-o conspirație republicană de extremă dreapta care vrea să
„promoveze moartea în masă sub stindardul libertății” sau „să normalizeze
moartea” în beneficiul celor bogați sau că sunt membrii ai unui „cult al
morții” sau ceva.
Socialiști
notorii au dat năvală pe Twitter pentru a avertiza că „vom avea sângele a mii
de oameni pe mâinile noastre” și ne-au numit „anti-vacciniști” și „imbecili
care susțin că pământul e plat”.
Analiști
politici și militari independenți ne-au explicat cu răbdare de ce statele
trebuie să fie capabile să-i extragă pe oameni din case împotriva voinței lor
și să-i bage în carantină.
Antropologi
anarhiști ne-au spus de ce nu va distruge carantina economia productivă; va
distruge doar „economia de rahat”, iar aceia care se plâng că au rămas fără
serviciu sunt oameni a căror muncă este „în mare parte degeaba”.
Alții pur și
simplu și-au mutat privirea în altă parte sau au tăcut în timp ce eram ținuți
cu forța în casele noastre și forțați să mergem la magazin cu hârtii de
permisie la noi, în timp ce eram bătuți și arestați pentru că nu am respectat
„distanțarea socială”, sau eram intimidați și umiliți pentru niciun motiv
serios.
(La urma
urmei, vorbim de un virus despre care până și experții medicali, e.g., Responsabilul
Medical din Marea Britanie, recunosc că este mai mult sau mai puțin inofensiv
pentru cei mai mulți dintre noi, și nu vreun fel de ciumă bubonică sau cine
știe ce gripă inventată de teroriști sau extratereștrii… așa că scutiți-mă de
„nu aveam altă șansă decât să luăm măsuri totalitare”.)
Intenția mea
nu este doar de a-i lua în derâdere pe acești oameni (i.e., acești „radicali”
„anti-establishment” care s-au încolonat și au mărșăluit pentru că le-a spus
presa cum vom muri cu toții), ci și de a-i folosi pentru a arăta limpede cum
iau naștere și se mențin poveștile oficiale.
Este
îndreptățit să facem asta acum, deoarece „Minunata Nouă Normalitate” s-a
născut, dar încă nu a prins rădăcini. Ce se va întâmpla în continuare va
determina acest lucru.
Pentru a
înțelege cum funcționează acest lucru, să ne imaginăm pentru o clipă că sunteți
unul dintre acei oameni care sunt în mod normal sceptici față de guvern și
presă, vă considerați un anti-autoritarist, sau cel puțin un prieten al
claselor muncitoare iar acum începeți să vă dați seama că nu există un virus
ucigaș nemaivăzut (la fel cum nu au existat „arme de distrugere în masă”
irakiene, „hackeri ruși” etc.) așa că îți dai seama că te-ai comportat ca un
fascist isteric, spălat pe creier tocmai de establishmentul căruia, se
presupune, i te opui… sau cel puțin ai fost un laș abject.
Dă-ți seama cum te
simți acum.
Probabil
destul de ridicol, așa-i? Și ți-e rușine de tine. Așadar… ce vei face? Ei bine,
ai o serie de opțiuni.
Opțiunea
Numărul Unu este de a recunoaşte ceea ce ai făcut, să-ți ceri scuze cui ai de
cerut scuze, și să încerci naibii să nu mai faci așa. Nu vor fi mulți care să
aleagă această cale.
Majoritatea
oamenilor vor alege Opțiunea Numărul Doi, care înseamnă a încerca cu disperare
să negi ceea ce ai făcut, sau să argumentezi disperat ceea ce au făcut
guvernele (și în multe cazuri ceea ce fac în continuare).
Acum, asta
nu este atât de ușor pe cât pare, pentru că înseamnă să continui a crede (sau
cel puțin să pretinzi a crede) că există un virus ucigaș care va ucide sute de
milioane de oameni din momentul în care vom înceta carantina. Ei vor trebui să
continue a pretinde că virusul mega-ucigaș există, deși ei știu că nu există
aşa ceva.
Iar aici intervine
„dubla gândire orwelliană”.
Oamenii
(i.e., acești „anti-autoritariști”, ca nu menționăm majoritatea publicului
„normal”) nu vor dori să fie confruntați cu realitatea faptului că s-au
comportat ca niște fasciști (sau lași) fără niciun motiv serios.
Așadar, ei
vor continua să susțină disperați că au avut o justificare să se comporte
astfel, iar propaganda pe care au înghițit-o și regurgitat-o nu a fost
propagandă ci mai degrabă „Adevărul”.
Cu alte
cuvinte, pentru a scăpa de rușine vor face tot ce le stă în putere pentru a
legitima povestea oficială și a delegitima pe oricine încearcă să o denunțe ca
pe o propagandă, cum a fost de fapt cazul. Așa că vor da mâna cu presa
mainstream și ne vor numi „extremiști”, „conspiraționiști”, „anti-vacciniști”
și multe alte epitete.
Ne vor acuza
pe noi cei de stânga că ne-am aliat cu milițiile „de extremă dreaptă”, că facem
parte din „coloana a cincea” rusească și ne vor asocia cu tot felul de mișcări
care îi sperie pe stângiști.
Mai presus
de toate, vor continua să insiste că, în pofida tuturor dovezilor contrare,
suntem „cu toții atacați” de „un virus ucigaș” care „poate lovi din nou în
orice moment”, așa că va trebui să menținem cel puțin un anumit nivel de
totalitarism și paranoia, sau altfel… ei bine știți, teroriștii vor câștiga.
Legitimarea
poveștii oficiale de către cei cărora le este rușine să recunoască ceea ce au
făcut (și care să încerce să-și dea seama de ce au făcut-o) și nu povestea sau
propaganda însăși, va fi cea care va stabili „Minunata Nouă Normalitate” ca
realitate (presupunând că procesul va decurge la fel de lin cum a fost cazul cu
„Războiul împotriva Terorii”, „Războiul împotriva Populismului” și povestea
„Războiului Rece”).
Faptele,
informațiile, „știința” nu vor conta. Realitatea este determinată de consens…
iar acum asistăm la formarea unui nou consens.
Există în
continuare o șansă (acum, nu peste câteva luni) ca acești oameni (unii dintre
ei sunt foarte influenți) să se ridice și să spună „Am făcut-o de oaie și m-am
comportat un pic ca un nazist”. Dar mă îndoiesc serios că se va întâmpla acest
lucru.
Este mult
mai probabil că Minunata Nouă Normalitate (sau o versiune mai atenuată) va
deveni treptat noua noastră normalitate.
Oamenii se
vor obișnui din când în când să fie „carantinați” și să li se ordone să poarte
măști și să nu se atingă unii cu alții, să stea în cercuri și cutii desemnate,
cum s-au obișnuit cu „măsurile anti-terorism” și cu ideea că Trump este „în
mâna rușilor”.
Criza
economică va fi pusă pe seama virusului și nu a carantinei care a produs-o în
fapt. Milioane de oameni vor ajunge într-o sărăcie lucie sau îndatorați pe
viață, așa că vor fi prea ocupați cu supraviețuirea pentru a opune vreo
rezistență.
Copiii nu
vor fi, desigur, mai bine. Vor crește cu „bariere protective” și „cutii de
izolare” și „contact tracing” și vor trăi într-o frică perpetuă de viruși
ucigași, atacuri teroriste și revolte ale suprematiștilor albi susținuți de
Rusia, sau ce altă speritoare mai iese din cutie pentru a înfricoșa imperiul
capitalist global, care, nu trebuie să o mai spunem, se va descurca de minune.
Eu, probabil
că voi rămâne un pic ciufut, dar voi încerca să găsesc partea amuzantă în toate
astea. Suportați alături de mine… s-ar putea să dureze un pic.
- - -
Comentariu
de C.J. Hopkins – este un dramaturg, romancier și satirist politic premiat de
origine americană, care trăiește la Berlin. Piesele sale de teatru au fost
publicate de Bloomsbury Publishing și Brodway Play Publishing, Inc./ articol
preluat integral de pe contramundum.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu