ÎN
STILUL MEU ROMĂNESC, FIRESC
~*~
Cu
lucul total Ben ești ce trebuie ca om de omenie și din Românie, dar cumsecade, de
omenie ca omul care se poate sfătuii cu VICA ȘI, CU OACHIȘA DIN CHINA, CHIBEZOICA,
O DRAGĂ CA MÂNDRA AIASTA DE România, ca iubirea de veste și poveste, ca cei
de-acasă, din delicioasa și frumosa, din România, paradisul, Dumnezeul, cuvântul,
drept
Dumnezeul meu ca o pâine pufoasă, de hai acasă,
în
țara mea frumoasă,
c-aici
e mai dulce, doină dulce, că-i a mea și, nu-i rea pàinea, minunea eco, chiar, când
nu-i ce aștepți între oameni deștepți și botezați, că responsabilizați, în ce e
ceea ce e, în iubire, OK, drept Dumnezeu, că aștepți pescăresc și
vânătoresc-pitoresc, firesc, în România te iubesc și, pentru ceea ce-i, și,
mulțumesc, firesc și
muncitoresc,
în stilul meu inedit, românesc, cu Servus-Iisus, în cuvinte grăitoare pline de
binecuvântare, de România profundă de baladă-legendă istorică pe Arcă.
PARADIS-PROSCRIS
PROVITA
Adevărul
e soarele, e binecuvântarea care, îmi
luminează casa, ca, în coboi, în jos Luceafăr blând și alunecă-mi, în casă
păstoror blànd, profund, cuget românesc, după cum grăiesc firesc, pitoresc, în
viață și, în gând ca pilduitor pilduind, păstor blând, echilibrat și luminat
în, curat, senin, cu abis-paradis divin, mie ca lui Robin Hood a lui Duliș-Cal-Bălan,
paradis-proscris, unde nu trăiesc, în van, nu trăiesc șuhan, ci mioritic, dialectic-năzdrăvan.
PRO
FERICIRE
în
răsăritul luminii ei, și a nașterii binecuvântării luminii românimii-cuvântului
și a soarelui României profunde,
dodoloță,
în
limba maternă, eternă și, română
și
a marii, dor de dor călător, pe vapoare, cu motoare
și,
Mesie a iubirii și a durerii: unui singur dor, cu plopi și tei, cu intemperii, cu
prăpăstii, în întinse aripi extinse în zbor spre viitor, de poet, cu cuget de
scriitor, în ale, zborului, în zburare cu subiect și predicat și verb, proverb,
în declinare, cu aură și nimb, binecuvântare de bunăcuviință și, de bună
creștere,
cu
porumbei și plopi fără soț, cu fruza, în trmurare fără a vàntului mișcare
,legănare, la marginea nesfârșită a mării, cu pomul pe țărm, în plin rod, rod, hrană,
pentru norod, din vii, chiar și dar din dar și, Gabriel-Artur Sivestri coborànd
sub nuc, năuc, singur cuc, cu îngânare a inimii, în valuri-minune aritmic, cu
aritmie, cu mii de catarge care pe mare plâng și se frâng, în a avalurilor
suspinare de alintare și alinare, în pasiune, cu răbdare, stăruință și
înțelepciune, în suferință, cu
iubire,
provita și, profericire-preț a evadării, în nemurire.
*
LA
MULTI ANI BADIE !
CE-AI
IN FARFURIE ?
**
CÂND
ORGOLIUL CAPITALIST NU MI-L CRUȚ ARTIST
Vă
mulțumesc, pentru felicitări, urări de
bine și de la mulți ani, fericiți ani și cu sănătate, cu bucate și banii pentru
sponsorizare de carte,
în
veci să nu mi se gate și,
să
am parte de cele bune, pe bune,
să
am de toate,
cu
vârf și îndesat de ibspirație prorezoluție,
rezolvare
a ecuației socio-daco umane-omeneșt, de omenie
de
mare profundă Rimânie, cu diplomație și de mișto la șmecherie
ca-n
Las fierbinți cu moromeții, Bobiță, Firicel, Supică Mistrețu de la Sfântul cu potență,
sfântul
așteaptă și de la Topârceanu Sfântu Sisoe,
Sfântu
așteptă, cel care mi-a luninat drumul,
calea
cu viață si cu adevăr spre Vica
pentru
a-mi fi
Vica
soție,
cu
drumul dragoste pe sub tei înflorit
cu
rod de albi porumbei
a
păcii și mai e ceva
cu
Sfântul Noe pe Arca România cu omenia lacustră,
câ
la Stupca ne încânta cu sinfonia de România pe strune,
în
viața bun care Bacaovia ne merge,
strună,
în, cu plouă,
plouă
și vreme de beție,
cu
plouâ plumb și scàntei galbene,
uneori
cu bucuria, cu trăiri și vane, în sus
cu
soarele pe cer, cu năzbătâi-bucurii,
cu
jucării de copiii și fetițe cu papuși de pluș de la Radio-Cluj,
c-am
scăpat de bele,
în
România comunistă și altruistă, de Românie optimistă
și,
de omenie, în arta sucesului,
cu
Pavel Coruț,
în
țara soarelui,
chiar
și, când orgoliul capitalist,
nu
mi'-l cruț !
ROINDĂ
DIN STUPINĂ
Numai
glia care ne va acoperi cu firele ierbii României profunde, tainice și mari, cu
pământ sfânt,
și
humă-glie, plus, cu tăcere și omenie de Românie,
ne
va acoperi, cu rug aprins din țărână, că tare strălucești, când spui, în
rugăciune rostită minune cu înțelepciune și cu pasiune rostești, cu sens versus
de univers, spui, că mă iubești, că mă prețuire pro fericire, pe noi din scris
ca proscris doar moartea ne va opri să mai scriem, mă, Ben men Todică, din
Puiești,
ne
va opri să scriem, în comori cu e senin, în destin, ne va opri, să mai scriem,
în
limba grăitoare de binecuvântare a noastră română maternă, cu îndemână
daco-felix-română, că nu ni limba peste mână,
ci
limba cea română și, eternă-străbună sub cerul cu lumină lină roditoare de
grădină cu roi de albină, cu înviere provita spre fericire roindă care roiește,
din stupină, pentru curățite și pentru hrănire.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU FERGHETE
COMENTARII:
Ana Tacu
-"îmi plac tot mai mult versurile
dumneavoastră.Probabil încerc să mă obișnuiesc cu stilul
nemaiântâlnit.
Repetițiile își au rostul lor, ce dau mult
farmec poeziei. Sunteți prea fin cu hoții politici, dar, îi sficuiți bine. Vă
spun drept, că nu prea citesc poezii postate pe facebook decât ale unor poeți
adevărați. Pe pagină am mai mulți poeți și scriitori. Un adevărat cenaclu
internațional.
Dumneavoastră mă faceți să nu trec pasivă
peste pagină. Versurile curg ca o apă de munte care uneori întâlnește și câte
un petroi (mai ales atunci când vine vorba de politică). Da, datinele românilor
sunt foarte frumoase, dar cam uitate. Cei din plaiurile Bucovinei și cei de
peste Prut sunt mai aproape de ceea ce a fost cândva. Am avut copilărie
frumoasă și îndestulată. Țin minte toate obiceiurile de Paști și mai ales de la
Crăciun fiind foarte multe.
Vă doresc o după ameazăzi de sărbătoare
plăcută !
Stefan Dumitrescu
LA MULȚI ANI DE ZIUA SFINȚILOR APOTOLI
PETRU ȘI PAVEL !
FIE CA BUNUL DUMNEZEU SĂ NE BINECUVÂNTEZE
ÎN ACEASTĂ ZI SFÂNTĂ
ZI ÎN TOATE ZILELE ȘI SĂ NEDĂRUIASCĂ
SĂNĂTATE, IUBIRE, BUNĂTATE, PACE,
GÂNDURI BUNE, PUTEREA DE A FACE BINE.
DOMNUL SĂ NE OCROTEASCĂ FAMILIA
ȘI PE TOȚI CEI DRAGI !
FIE CA BUNUL DUMNEZE SĂ SALVEZA ȚARA
ACEASTA ȘI POPORUL ROMÂN,
PENTRU CĂ NOI, ROMÂNII, NU SUNTEM ÎN STARE
!
DOAMNE INSPIRĂ-NE ȘI FII CU NOI TOT
TIMPUL. ÎNVAȚĂ-NE ȘI AJUTĂ-NE SA FACEM NUMAI BINE
ÎN ACEASTĂ EXISTENȚA ! AMIN !
CU DRAG ȘI REPECT, ȘTEFAN DUMITRESCU
Ana Tacu
-"Deși prima poezie este de o frază
am înțeles ce vreți să scoți, în evidență [legat de călărețul fără cap ?]; La
adoua mi-a venit mai ușor, că are două fraze. Deși este vers alb se poate
repartiza în așa fel, să fie mai ușor cititorului. În felul acesta și subiectele
abordate ar fi mai bine înțelese. Îmi cer scuze pentru sugestii. [aici e
asumarea mea pentru care obligatoru trebuie să-ți mulțumesc, inger de femeie
fantastică]. Îți spun din punct de vedere de a cititorului și nicidecum a
specialistului care nu sunt. Vă doresc spor la scris !"
Pavel
Eu lui Ana cum și ce să-i scriu, cu ce obraz ca să fiu pe a lui Dumnezru vrere și pe plac, nu-i așa ? Ai o generozite, bunătate, o sinceritate și cu sănătate feministă ești realistă. Știi ce zici de și de ce zici, ce zici. Cu vederea, cu perspectiva ta divină si senină, cuget omenesc și cuget dumnezeu călăuză și, totuși iubirea de om cinstit neșuvăitor de a spune lucrurilor pe nume e, în rostul lor pilduitor, măsură a lucrurilor, ca pe vremea revolționarilor temerari, cutezători, luminați de ideei optimiste și pașoptiste. Și, tu scrii normal sincer și sclipitor, ca scriitor de viitor.
Cu ce, prin ce, că suntem oameni ca oameni
între oameni de pretutindeni, pentru oameni, prin ce și, cu ce ne facem viața
mai bună, compatibilă cu viața ?
Eu nu renunț la scris, țin cu dinții
recuperând iubira și dolce vita, o doină de pomină, cu drept Dumnezeu, în afi
cu înviere dialectic, cu fericire.
Melania Rusu Caragioiu
Stimatele meu confrate, Pavel,
Acolo unde jumătățile noastre sălășluiesc în
cosmosul celest zice ecleziastul, ei observă și duc viață fără prihană și după
un program spre iertare și alinare.
Exemplul Dumneavoastră spre a o idealiza pe
Vica este un sacrificiu mult frumos de a ne aminti de consoarta, consortul
plecat spre cer.
Vă
admirăm pentru multe și pentru acele amintiri calde care v-au rămas de la
dânsa.
Cu stimă,
Mă întrebi e am,în farfurie.Am singurătatea ca si gură bucurie.
RăspundețiȘtergere