Jurnal
de pe Frontul de Est (60)
Col.
(r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
21
Iunie 2023
Duminică,
22 iunie 1941
„Ostași! Vă ordon: treceți Prutul!
82
de ani de la declanșarea Războiului de Reîntregire
Cu
puţin timp înainte ca trupe terestre germane să pătrundă (la orele 4.10) pe
teritoriul Uniunii Sovietice, generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului
român și comandant al Grupului de armate româno-german, care îi purta numele,
se adresează generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, și
altor ofițeri români și germani (în trenul de comandament „Patria”, la Piatra
Neamț): „Domnule general, domnilor, vă anunț că în această zi a sosit ceasul
luptei pentru a șterge pata de dezonoare de pe fruntea țării și de pe
stindardele armatei. Peste puțin timp, în faptul acestei zile, armata țării va
primi ordinul să treacă Prutul, spre a împlini trupul țării, așa cum a fost
lăsat de la Basarab. În această luptă dreaptă și sfântă prin drepturile ei avem
cinstea de a ne afla lângă cea mai vitează armată care a venit pe pământul
nostru ca să lupte pentru dreptatea noastră. Vom ști să fim vrednici de această
cinste. Pentru ceasul care se apropie, pentru zilele ce vor urma, să ridicăm
paharul și să închinăm pentru izbândă, pentru triumful dreptății asupra
nedreptății și silniciei și a luminii asupra întunericului”.
Peste puțin timp s-a adresat şi armatei
prin ordin de zi: „Ostași! V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei
mele naționale să vă duc la biruință, să șterg pata de dezonoare din cartea
neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit
ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a
bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. Ostași! Vă
ordon: treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miază noapte.
Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți.
Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai
Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre”.
Aflând de la radio că trupele române au
trecut Prutul, regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion
Antonescu: „În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei
pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se
îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă
sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința
domniei voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie
străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să
statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci
România! Trăiască viteaza noastră armată!”.
„Lupta pentru pământurile Moldovei -
menționează la radio şi Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de
Miniștri - este lupta pentru viață a poporului român, iar biruința este un act
de înaltă reparație istorică”.
Îndemnuri mobilizatoare adresează
militarilor și numeroși generali, comandanți de mari unități și unități:
- Generalul Gheorghe Jienescu, ministrul
secretar de stat al Aerului: ,,Zburători, onoarea de a purta la biruință, pe
cerul românismului, cocarda tricoloră vă aparține. Consemnul zilei este:
echipajul care a terminat muniția în încleștarea luptei și nu vede victoria se
proiectează cu mașina în pasărea dușmanului. Tineret zburător, țara întreagă
așteaptă de la voi întreg sacrificiul. A sosit ziua marilor înfăptuiri. Dați
faptei noastre motiv de legendă. Le-ați făcut și în timp de pace, sunt sigur că
le veți face fără șovăire și în timp de război pentru a merita încrederea pe
care Regele, Conducătorul și Țara au avut-o întotdeauna în voi. Tineret
zburător, sună buciumurile și codrii răsună, uruie cerul. În cântec de motoare,
cântecul națiunii, la arme, la manșe, cu Dumnezeu înainte”.
- Generalul Ion Sion, comandantul Diviziei
1 blindate: ,,Este faza sfântă a reclădirii României Mari, zguduită atât de
puternic de ultimele cataclisme. Mai mult ca oricând, astăzi Țara are nevoie de
întreg sacrificiul nostru pentru a o face să trăiască iarăși între vechile
hotare. Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gând,
adânc săpat în sufletul nostru trebuie să constituie singurul crez pentru care
toți românii trebuie să luptăm”.
Declanșarea războiului este primită cu
,,entuziasm” și de militarii de rând, pentru că, menționa jurnalul de operații
al Regimentului 39 infanterie, „se sună prin aceasta eliberarea de sub
stăpânirea străină a românilor din Basarabia și Bucovina care, timp de un an,
au avut de suferit nelegiuirile unui regim bolșevic”.
-
„Trupa entuziasmată de intrarea în război a României dă dovadă de o putere formidabilă de muncă în
executarea lucrărilor încredințate” - precizează și jurnalul de operații al
Regimentului 1 artilerie fortificații .
- „Micile nemulţumiri au dispărut şi
fiecare este gata şi aşteaptă cu înfrigurare să-şi facă datoria faţă de ţară
pentru restabilirea graniţelor noastre strămoşeşti” - relevă o sinteză a
Corpului 3 armată –.
Aceeaşi stare de spirit este înregistrată
şi în rândurile civililor, un mare număr de persoane, inclusiv din rândul
ofiţerilor de rezervă şi din retragere, solicitând reîncadrarea în armată.
Între voluntari s-au aflat tineri şi bătrâni, intelectuali şi oameni de rând.
Alţii au încercat (și reușit) să evite concentrarea și trimiterea pe front,
preferând bulevardele, restaurantele și cafenelele Capitalei.
Relevând modul în care populația
Bucureștilor a întâmpinat evenimentul, ziarul „Timpul” consemnează:
„Ca un torent, lumea a coborât în stradă,
îmbrățișându-se. Ochii tuturor erau plini de lacrimi... Cetățenii Capitalei au
trăit clipe similare poate numai cu cele din august 1916. Un soare fierbinte și
sufletele însetate după dreptate, inundă totul în căldura lui binecuvântată...
Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marșuri
patriotice. Deodată, cineva, de lângă statuia regelui Carol I, se desprinde și
invită la pași măsurați de horă pe o bucovineancă în pitorescul ei costum naţional.
A fost ca o descărcare electrică. S-a întins o horă demnă de condeiul lui
Coșbuc”.
-
„Drepturile noastre istorice asupra Basarabiei și Bucovinei întregi n-au
putut fi înlăturate prin rapturi teritoriale și prin abuzuri de forță împotriva
poporului românesc și a principiilor ce domină lumea civilizată, ele sunt
imprescriptibile, căci istoria le-a notificat, recunoscut și confirmat, iar
suferințele fraților noştri din Bucovina și Basarabia le-au întărit și sfințit”
- consemnează şi „Universul”.
- La orele 13.30, întreaga țară păstrează
un moment de reculegere „în semn de închinare pentru împlinirea prin jertfă a
credințelor românești”.
La Moscova, ministrul plenipotenţiar român
Grigore Gafencu consemnează în Jurnal: „Țara noastră va urma războiul, e un
prilej de a recâștiga o parte din pământul pierdut și a se reface sufletește
după prăbușirile morale de anul trecut”.
În conformitate cu dispozițiile lui Hitler
din 18 iunie 1941, Ion Antonescu precizează prin Ordinul nr. 28: „Armatele
aliate germano-române (Grupul de armate „General Antonescu”, cu armatele 3 și 4
române și 11 germană - n.n.) au deocamdată misiunea de a constitui pivotul
manevrei strategice şi a fixa maximum de forțe inamice. În cazul când forţele
inamice de pe frontul român ar începe retragerea armatele germano-române le vor
urmări cu vigoare în scopul: de a dezorganiza manevra de retragere a inamicului
şi de a nimici cât mai multe forţe inamice pe Nistru şi a trece acest râu odată
cu inamicul. La nord de linia Ţuţora-Isakova-Mihalevka vor opera forţele
germano-române aflate astăzi sub ordinele Armatei 11 germane, iar la sud de
această linie vor opera Armata 4 şi Corpul 54 german”.
Începând cu orele 3.00, aviația militară
română survolează Prutul și execută raiduri de recunoaștere și bombardament
asupra pozițiilor de luptă sovietice din Basarabia.
- Peste puțin timp (orele 3.15), sub
protecția artileriei, primele subunități române și germane forțează Prutul și
încep luptele pentru constituirea capetelor de pod. În unele locuri trecerea
râului reușește cu ușurință. În cele mai multe (la Mitoc, Viișoara, Santa
Maria, Călinești, Bădărăi, Sculeni, Ungheni, Costiuleni, Fălciu, Bogdănești și
Rânzești, Oancea etc.) sovieticii reacționează cu violență, provocând numeroase
pierderi trupelor române.
-
„S-a trecut Prutul – menționează jurnalul de operații al Regimentului 4
artilerie anticar. Tricolorul românesc s-a înfipt la capătul de est al podului
de la Bădărăi pe pământul dorit al Basarabiei”.
- În atacul de la podul Oancea, sergentul
Ion Tofan din Batalionul 21 pionieri escaladează singur partea superioară a
grinzii metalice, anihilează santinela sovietică, apoi se întoarce și ia
steagul tricolor pe care îl arborează pe malul basarabean al Prutului. Peste
puțin timp avea să fie ucis în luptele care au urmat.
- Spre prânz, micul cap de pod de la
Oancea (pe o rază de 400 – 500 m) este menținut cu dificultate de companiile 9
și 10 din Regimentul 11 dorobanți (Divizia 21 infanterie), în luptă fiind rănit
maiorul Ursuleac,
comandantul Batalionului 3, și alți
ofițeri români. „Comandanții fiind scoși din luptă trupa nu s-a mai putut menține în micul cap
de pod care devenise un cuib de proiectile... Inamicul bombardează continuu și
puternic Oancea, incendiind mai multe case din centrul satului” - menționează
jurnalul de operații al regimentului.
- În prima zi de luptă, Regimentul 11
dorobanți pierde 58 militari uciși, 75 răniți și 21 dispăruți.
Grele sunt şi luptele din Bucovina.
- La nord de Dorohoi, militarii
Escadronului 3 din Regimentul 6 roșiori execută un atac fulgerător și într-o
jumătate de oră resping inamicul de pe Dealul Bobeica. „A fost o șarjă ca în
vremurile de glorie ale cavaleriei. Bravii călăreți ai Regimentului 6 roșiori
purtat nu și-au dezmințit tradiția armei lor” - consemnează căpitanul Alexandru
Schmidt, comandantul subunității. Revenindu-și, inamicul a executat un atac
fulgerător din a doua linie de cazemate, rezultând încleștări sângeroase. În
prima linie de atac s-a aflat și locotenentul Paul Liviu, care a căzut răpus de
gloanțe, în timp ce striga: „Înainte băieți!”.
- Referindu-se la semnificațiile luptei la
care participa, căpitanul Balaban, comandantul Companiei mitraliere din
Batalionul 15 vânători de munte, consemna: „Abia se împlinise anul de când
Basarabia și Bucovina de Nord ne-au fost răpite, fără lupte, în împrejurări
prea binecunoscute și Batalionul 15 vânători de munte, în care ne încadrăm,
alături de întreaga armată română și aliată, făcând front spre Prut, căutăm a
pătrunde cu privirea și gândul până la Nistru, gata de a împlini în fapt
porunca generalului nostru «Soldați, treceți Prutul», gata de a învinge sau de
a rămâne «pietre de hotar» la vechea noastră frontieră. Țara sărbătorea curajul
flăcăilor care au pornit la luptă cu gândul de a spăla prin jertfa lor
umilințele ce în ultimul timp întunecă strălucirea lui națională. Istoria, în
paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de
arme săvârșite de ostaşii noștri în aceste zile. Nenumărate sunt jaloanele care
fixează cadrul în care istoricul de mâine va țese povestea acestui război al
«Refacerii Naționale»”.
Pe alte fronturi:
- La Moscova, I.V. Stalin convoacă (orele
4.30, ora Moscovei) Biroul Politic în cadrul căruia se hotărăşte mobilizarea
tuturor resurselor.
- La Washington, Cordell Hull, secretarul
de stat american, transmite vestea preşedintelui F.D. Roosevelt,
atenţionându-l: „Noi trebuie să acordăm Rusiei tot ajutorul”.
- La Londra (orele 21.00), Winston
Churchill face cunoscut (la radio B.B.C.) că Marea Britanie va sprijini Uniunea
Sovietică: „Vom ajuta Rusia și poporul rus cu tot ce ne va sta în putință”.
- Diviziile Grupurilor de armată germane
„Nord” și „Centru” înaintează între 35 şi 50 km, iar Grupul de armate „Sud”
între 10 şi 20 km. Aviaţia germană distruge la sol aproape 1 800 de avioane
sovietice, pierzând numai 35.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu