Lumea
la răscruce
General-locotenent
(r) Dr. Grigore Stamate
11
Iunie 2023
Pământul - minunata planetă, care încă
resimte sacrificiul Mântuitorului - începe să se clatine. Laolaltă cu arsenalul
dezlănțuit aiurea, scoarța terestră se cutremură. Iar, o parte a omenirii -
poate cea mai însemnată - pervertită de manipulările de tot felul, refuză să ia
aminte și să priceapă că mersul lumii a luat-o razna. Că buna rânduială și
echilibrul - sub implozia așa-zisei „noua ordine” - sunt date peste cap, că
fenomenele generale, cu deosebire cel social și politic, sunt scăpate de sub
control și că perspectiva, așa cum se prelimină ea în culisele obscurității,
este sortită eșecului.
Nu știm dacă totul trebuie pus în seama
vreunui antichrist - care și-a ieșit din minți și tinde să dărâme lucrarea din
vecii vecilor a lui Dumnezeu - sau a ocultei elitiste, care dirijează din umbră
undele întunericului distrugător. Păi, cum altfel, când astăzi - sub apanajul
dezastruos al unei false evoluții - omul, ființă inconștientă de revers, pentru
ale cărei păcate Mântuitorul Iisus Hristos și-a asumat supliciul și jerfta
supremă, încearcă să se substituie cumva
lui Dumnezeu și bulversează opera Creatorului, printr-o arhitectură diabolică
întortocheată, greu de imaginat.
Pentru a pricepe, cu adevărat, ce se
întâmplă sub stratosferă nu trebuie neapărat să ajungi în Cosmos, ca să-ți
asiguri un nivel superior de reprezentare. Realitatea este atât de frapantă
aici, jos, de jur împrejur, încât până și la nivelul străzii se poate desluși
tendința de haos. Iar, dacă la bordură mai este ceva speranță, în cercurile
protipendadei colcăie prostia, trivialitatea și lipsa bunului simț. În acord cu
care, acțiunea, atitudinea și manierele comportamentale se supun rigorilor unui
altfel de cod. Unul, pe care oricare civilizație - oricât de îndepărtată - l-ar
fi dezavuat din pornire.
Dincolo de toate acestea, pe o altă scară
de evaluare - nicidecum de evoluție, firește - aspectele în contrar se
raportează întocmai. Minciuna sfruntată - alături de hoție și de corupție, de
incultură și incompetență, de alte „calități” asemenea - a căpătat valoare de
postulat, încât până și lui Euclid i s-ar face lehamite, în concurs cu această nouă axiomă a paralelelor. Nu,
categoric nu, în lumea aceasta, paralele se determină într-un altfel de plan,
exterior oricărei alte drepte.
Asistăm neputincioși la înrudirea, prin
cârdășie, a unor atribute cu iz peiorativ, dintre cele mai nocive. Atribute,
care se răsfrâng peste o lume pestriță și impură, o lume în care credința este
pusă la îndoială, tradiția este persiflată, iar mediul ecleziast se împănează
cu farisei dintre cei mai veroși. În timp ce marile puteri își prezervă sfere
de influență, îndârjindu-se în tendințe și în obiective, care niciodată nu le
vor mai fi de folos, atâta timp cât istoriile se destramă, cultura se duce de
râpă, iar educația se prăvale în desuetudine, cât noblețea dispare, iar onoare
rămâne un deziderat și cât bunul simț se disipează în deșertul minților
împotmolite în gol. Și, nu trebuie să fi cine știe ce filozof sau previzionist,
ca să pricepi încotro se îndreaptă omenirea. Pentru asta, nu este nevoie să-l
descifrăm pe Nostradamus, să invocăm magii ori să citim în stele, trebuie doar
să fim puțin atenți la ceea ce se întâmplă în nemijlocita apropiere. Sau, la
rigoare, la ce se petrece dincolo de Ocean sau la poalele munților Urali. Mă
rog, dacă acceptați, și peste creasta Himalaia ori, tot înspre Soare Răsare, de
la un ocean la celălalt.
Fără să fim pesimiști și cu nădejdea
sinceră că Domnul nu va accepta niciodată ca măreața-i operă să se destrame,
încă mai sperăm într-o minune. Una celestă, una care să vindece maladia, care
s-a răspândit în universul uman și bântuie la voie cotloanele gândirii nefaste
a acelora care - fără să intuiască măcar - încearcă să ne abată din drum și ne
forțează să pășim pe calea pierzaniei. Iar, odată cu noi, și pe ei,
inconștienții. Omițând că, la judecata
de apoi, cu toții vom da socoteală. În aceeași piele, cu care am venit și cu
care ne vom despărți de pământ. Pentru că, acceptăm ori nu, dincolo de porțile
ferecate ale Raiului, ca și ale Iadului, nu mai există nicio nișă laterală,
prin care vinovații de ceea ce se întâmplă în prezent pe pământ să se sustragă
de la dreapta măsură. Oricât de înalt le-o fi fost lor podiumul, pe care i-a
situat politica, funcția, averea, favoarea, corupția, întâmplarea ori, de ce nu, ironia sorții.
Cine mai crede că așa-zisa „noua ordine”
îi asigură beneficiul priorității până și în eternitate are dreptate până la un
punct, dar acela va fi terminus. Căci, nemurirea aparține doar Sfintei Treimi,
Maicii Domnului, îngerilor și sfinților. Orice încercare de sustragere ori de
disimulare de la cele prestabilite,
neavând sorți de izbândă. Acesta fiind un barem deja fixat, la care imperios
trebuie să ne raportăm opțiunile, ca și posibilitățile. Iar, cine tinde dincolo
de ceea ce omenește i se permite, cu toată avuția, puterea și inteligența
artificial acumulate, involuează lamentabil înspre dezastru.
Tocmai de aceea – indiferent de care
latură a punții către celălalt tărâm consideră unii că se pot situa – îi sfăuim
să ia aminte la semnificația maximei, potrivit căreia: „Trecători suntem pe
pământ și oaspeți Domnului în fiecare clipă!”
Cât despre alternative, deșarte speranțe.
Poate, așa, doar în mințile lipsite de rațiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu