O
decizie dificilă - Utilizarea armelor nucleare
Serghei
Karaganov, Doctor în istorie
18
Iunie 2023
Textul pe care vi-l prezentăm astăzi a
stârnit o puternică dezbatere în rândul experților ruși cu privire la armele
nucleare, rolul și condițiile lor de utilizare. Autorul textului, Serghei
Karaganov - consilier prezidențial al lui Boris Elțin și acum al lui Vladimir
Putin - se află la conducerea Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare
al Federației Ruse, un „grup de reflecție” al Moscovei. Unele personalități au
reacționat cu consternare, iar altele au fost mai puțin critice. Considerăm că
lectura integrală a textuluilui ar fi benefică pentru toți, concluziile
rămânând la latitudinea fiecăruia. Avem convingerea că afirmațiile oficialului
rus vor constitui un motiv întemeiat de reflexie, de punere față în față a
viitorului națiunii române cu caricaturile iresponsabile ale guvernărilor
postdecembriste (în special, ale guvernelor dezastruosului regim iohannist) ale
căror decizii vor să arunce România într-un război care nu este al nostru! (Ion
Măldărescu, Redacția ART-EMIS)
„Voi împărtăși câteva gânduri care mă
frământă de mult timp, acestea luând contur după recenta Adunare a Consiliului
pentru Politica Externă și de Apărare (al Federației Ruse – n.r.), una dintre
cele mai fierbinți din istoria sa de 31 de ani.
Amenințare
în creștere
Mi se pare că țara noastră și conducerea
ei se confruntă cu o alegere dificilă. Este din ce în ce mai clar că ciocnirea
cu Occidentul nu se va încheia dacă vom câștiga o victorie parțială sau chiar
zdrobitoare în Ucraina. Dacă eliberăm complet regiunile Donețk, Luhansk,
Zaporojie și Herson, aceasta va fi o victorie parțială. Un pic mai mult succes
va fi eliberarea într-un an sau doi a întregului est și sud a Ucrainei de
astăzi. Totuși, o bucată din ea va rămâne cu o populație ultra-naționalistă și
mai amărâtă, alimentată cu arme - o rană sângerândă care amenință cu
complicații inevitabile un nou război. O situație aproape mai gravă ar putea
apărea dacă, cu prețul unor sacrificii monstruoase, eliberăm întreaga Ucraine
și rămânem cu ruine și cu o populație care, în mare parte, ne urăște. Va dura
mai bine de un deceniu pentru a o „reeduca”. Oricare dintre aceste opțiuni, în
special ultima, va distrage atenția Rusiei de la mutarea urgentă a centrului
său spiritual, economic, militar-politic în Estul Eurasiei. Vom rămâne blocați
în direcția vestică nepromițătoare. Iar teritoriile Ucrainei de astăzi, în
primul rând cele centrale și vestice, se vor baza pe resurse - manageriale,
umane, financiare. Aceste regiuni au fost profund subvenționate și în perioada
sovietică. Vrăjmășia cu Occidentul va continua, iar acesta va sprijini un
război civil de gherilă îndelungat.
O variantă mai atractivă este eliberarea
și reunificarea Estului și Sudului, precum și impunerea capitulării rămășițelor
Ucrainei cu demilitarizarea completă, crearea unui stat-tampon, prietenos. Un
astfel de rezultat este posibil numai dacă și atunci când vom putea înfrânge
voința Occidentului de a incita și de a sprijini junta de la Kiev, de a o forța
să se retragă strategic. Și aici ajung la cea mai importantă problemă, dar
aproape nediscutată. Motivul profund, chiar principalul motiv al crizei
ucrainene, ca și multe alte conflicte din lume, creșterea generală a
amenințării militare - eșecul accelerat al elitelor moderne occidentale
conducătoare, creat de turneul globalizării din ultimele decenii - pentru cea
mai mare parte compradorii din Europa (coloniștii portughezi numeau compradori
comercianții locali care îi serveau - n.a.). Acest eșec este însoțit de o
schimbare fără precedent a raportului de putere în lume în favoarea Majorității
Globale, a cărei locomotivă economică este China și parțial India, iar istoria
a prezentat Rusia ca pilon militar-strategic.
Această slăbire înfurie nu numai elitele
imperial-cosmopolite (Biden și Co.), ci le sperie și pe cele imperial-naționale
(Trump). Occidentul își pierde capacitatea pe care a avut-o timp de cinci
secole de a aspira bogăția din întreaga lume, impunând, în primul rând, prin
forța brută, ordine politice, economice și stabilindu-și dominația culturală.
Deci, nu este de așteptat un sfârșit rapid al confruntării defensive, dar
agresive, desfășurate de Occident. Această prăbușire a pozițiilor morale,
politice și economice realizată încă de la mijlocul anilor 1960, a fost
întreruptă de prăbușirea URSS, dar a fost reluată cu o vigoare reînnoită în
anii 2000 (determinată de înfrângerile americanilor și ale aliaților lor în
Irak, Afganistan și, de asemenea, în 2008 - începutul crizei model economic
occidental).
Pentru a opri această alunecare
descendentă, Occidentul s-a consolidat temporar. Statele Unite au transformat
Ucraina într-o lovitură de șoc pentru a o folosi să lege mâinile Rusiei,
nucleul militar-politic al lumii non-occidentale eliberată de cătușele
neo-colonialismului.
În mod ideal, americanii ar dori, desigur,
să ne arunce în aer țara, slăbind astfel drastic superputerea alternativă în
creștere, China. Noi, fie că nu ne dăm seama de inevitabilitatea unei
coliziuni, fie, economisind puterea, am ezitat aplicarea unei lovituri preventive. Și, în plus, urmând
gândirea militaro-politică modernă, în cea mai mare parte occidentală, au
ridicat cu imprudență pragul de utilizare a armelor nucleare, au evaluat
inexact situația din Ucraina și au lansat o operațiune specială fără succes.
Realizând eșecul intern, elitele occidentale au început să hrănească activ
buruienile care au invadat pământul a șaptezeci de ani de prosperitate,
sațietate și pace - toate aceste ideologii antiumane: negarea familiei, a
patriei, a istoriei, a dragostei dintre un bărbat și o femeie, credința, slujirea
idealurilor superioare, tot ceea ce alcătuiește persoana de esență.
Îndepărtează-i pe cei care rezistă. Scopul este de a mankurtiza oamenii pentru
a le reduce capacitatea de a rezista capitalismului «globalist» modern, din ce
în ce mai evident nedrept și dăunător omului și umanității.
Pe parcurs, Statele Unite slăbite sfârșesc
Europa și alte țări dependente de ele, încercând să le arunce în cuptorul
confruntării cu Ucraina. Elitele din majoritatea acestor state și-au pierdut
orientarea și, intră în panică din cauza eșecului propriilor poziții în
interior și în exterior, își duc ascultător țările la măcel. În același timp,
din cauza unui eșec mai mare, a sentimentului de neputință, a rusofobiei de
secole, a degradării nivelului intelectual și a pierderii unei culturi
strategice, ura lor este aproape mai acerbă decât împotriva Statelelor Unite.
Vectorul
de dezvoltare al majorității țărilor occidentale indică fără echivoc o mișcare
către un nou fascism și (până acum) totalitarism «liberal».
Mai mult - și acesta este cel mai
important lucru -, situația se va înrăutăți. Armistițiile sunt posibile, dar
reconcilierea nu este. Furia și disperarea vor continua să crească în valuri și
cu manevre. Acest vector de mișcare al Occidentului servește ca un semn fără
echivoc al unei devieri către izbucnirea celui de-Al Treilea Război Mondial.
Războiul poate izbucni din cauza întâmplării sau a incompetenței și
iresponsabilității tot mai mari a cercurilor conducătoare ale Occidentului.
Introducerea inteligenței artificiale, robotizarea războiului crește
amenințarea unei escalade neintenționate. Mașinile pot scăpa de sub controlul
elitelor confuze.
Situația
este agravată de «parazitismul strategic»
Timp de 75 de ani de relativă pace,
oamenii au uitat ororile războiului, au încetat să se mai teamă chiar și de
armele nucleare. Peste tot, dar mai ales în Occident, instinctul de
autoconservare a slăbit. Am studiat istoria strategiei nucleare de mulți ani și
am ajuns la o concluzie fără echivoc, deși nu pare deloc științifică. Apariția
armelor nucleare este rezultatul intervenției Atotputernicului, care a fost
îngrozit când a văzut că oamenii, europenii și japonezii care li s-au alăturat,
au declanșat două războaie mondiale de-a lungul unei generații, care s-au
soldat cu zeci de milioane de vieți, și a predat omenirii arma Armaghedonului,
le-a arătat celor care și-au pierdut frica de iad că el există. Pe această
frică se sprijinea pacea relativă a ultimelor trei sferturi de secol. Acum a
dispărut frica.
De neconceput din punctul de vedere al
ideilor anterioare despre descurajare nucleară, cercurile conducătoare ale unui
grup de țări, într-un acces de furie disperată, au declanșat un război la scară
largă în coasta unei superputeri nucleare. Teama de escaladarea nucleară trebuie
restabilită. Altfel, omenirea este condamnată. Acum, la marginea Ucrainei, nu
numai și nici măcar ceea ce va fi Rusia, se decide viitoarea ordine mondială.
Dar și dacă lumea cunoscută nouă se va păstra în general sau ruinele
radioactive vor rămâne pe planetă, otrăvind rămășițele omenirii. Încălcând
voința de agresiune a Occidentului, nu numai că ne vom salva pe noi înșine, în
cele din urmă eliberam lumea de sub jugul occidental care a durat cinci secole,
dar vom salva și întreaga umanitate. Împingând Occidentul în catarsis și
abandonarea elitelor sale de la hegemonie, îl vom forța să se retragă înainte
de a avea loc o catastrofă la nivel mondial. Omenirea va primi o nouă șansă de
dezvoltare.
Soluție
sugerată
Desigur, urmează o luptă grea. De
asemenea, este necesar să se rezolve problemele interne - pentru a scăpa în
sfârșit de occidental-centrismul mental și de occidentalii din stratul
managerial, de compradori și gândirea lor caracteristică. (Totuși, aici Occidentul,
fără să vrea, ne ajută cu puternic). Călătoria de trei sute de ani prin Europa
ne-a oferit o mulțime de lucruri utile, a ajutat la formarea marii noastre
culturi. Vom păstra cu grijă, desigur, moștenirea europeană, dar este timpul să
mergem acasă la noi înșine. Începe, folosind bagajul acumulat, trăiește cu
mintea ta.
Prietenii noștri din ministerul de externe
au făcut recent o adevărată descoperire, numind Rusia o civilizație de stat în
Conceptul de politică externă. Aș adăuga - o civilizație a civilizațiilor,
deschisă atât spre Nord cât și spre Sud, spre Vest și spre Est. Acum, direcția
principală de dezvoltare este Sudul, Nordul și, în primul rând, Estul.
Confruntarea cu Occidentul din Ucraina, indiferent cum se va termina, nu
trebuie să ne distragă atenția de la mișcarea internă strategică - spirituală,
culturală, economică, politică, militaro-politică - către Urali, Siberia,
Marele Ocean. Avem nevoie de o nouă strategie Ural-Siberiană, care să includă
câteva proiecte spirituale puternice, inclusiv, desigur, crearea unei a treia
capitale situate în Siberia. Această mișcare ar trebui să devină în cele din
urmă parte din formularea urgentă a „visului rusesc” - imaginea acelei Rusii și
a lumii pentru care se dorește să se realizeze.
Am scris de multe ori, și nu sunt singurul
- fără o idee grozavă -, că marile stări
încetează să mai fie așa sau pur și simplu nu merg nicăieri. Istoria este
presărată cu umbre și morminte ale puterilor care au pierdut-o. Această idee
trebuie creată de sus, nu bazându-ne, precum proștii sau leneșii, pe faptul că
va veni de jos. Trebuie să răspundă valorilor și aspirațiilor profunde ale
oamenilor și, cel mai important, să ne conducă pe toți înainte. Dar formularea
ei este datoria elitei și a conducerii țării. Întârzierea în prezentarea unei
astfel de idei-vis a fost întârziată în mod inacceptabil. Dar pentru ca
viitorul să aibă loc, este necesar să depășim rezistența forțelor trecutului -
Occidentul. Dacă nu se va face acest lucru, aproape sigur va începe un război
mondial pe scară largă și, probabil, ultimul pentru omenire.
Și aici ajung la partea cea mai dificilă a
acestui articol. Putem lupta încă un an, doi sau trei, sacrificând mii și mii
de cei mai buni oameni ai noștri și măcinați zeci și sute de mii de oameni care
au căzut într-o capcană istorică tragică a locuitorilor teritoriului care se
numește acum Ucraina. Dar această operațiune militară nu se poate încheia cu o
victorie decisivă fără a impune Occidentului o retragere strategică sau chiar
capitulare. Trebuie să forțăm Occidentul să renunțe la încercarea de a întoarce
istoria, să renunțe la încercările sale de dominație globală și să-l forțeze să
aibă grijă de sine, digerând actuala sa criză pe mai multe niveluri. În linii
mari, este necesar ca Occidentul pur și simplu să «cedeze» și să nu împiedice
Rusia și lumea să avanseze. Pentru
aceasta este necesar să se restabilească în el simțul pierdut de
autoconservare, convingând că încercările de a uza Rusia prin incitarea ucrainenilor
împotriva ei sunt contraproductive pentru Occident însuși.
Va trebui să restabilim credibilitatea
descurajării nucleare prin scăderea pragului inacceptabil de ridicat pentru
utilizarea armelor nucleare, urcând prudent, dar rapid, scara
descurajării-escaladare. Primii pași au fost deja făcuți prin declarațiile
relevante ale președintelui și ale altor lideri, începerea desfășurării de arme
nucleare și purtătorii acestora în Belarus și creșterea capacității de luptă a
forțelor strategice de descurajare. Pe această scară sunt multe trepte. Am
numărat două duzini. Lucrurile pot merge chiar până acolo încât să îi
avertizeze pe compatrioți și pe toți oamenii de bună voință cu privire la
necesitatea de a-și părăsi locurile de reședință în apropierea obiectelor care
ar putea deveni ținta unor lovituri nucleare în țările care oferă sprijin
direct regimului de la Kiev.
Inamicul trebuie să știe că suntem gata să
avertizăm o lovitură preventivă de răzbunare pentru toate agresiunile sale
actuale și trecute pentru a preveni alunecarea în războiul termonuclear global.
Am spus și scris de multe ori că, dacă construim o strategie de descurajare și
chiar folosim corect, riscul unei lovituri nucleare «de represalii», și
într-adevăr orice altă lovitură pe teritoriul nostru, poate fi minimizat. Doar
dacă printr-un nebun care stă la Casa Albă, pe lângă că-și urăște țara, America
va decide să lovească «apărarea» europenilor, va obține un răspuns, sacrificând
un Boston condiționat de dragul unui Poznan condiționat.
Atât S.U.A., cât și Europa sunt conștiente
de acest lucru, dar, pur și simplu preferă să nu se gândească la asta. Da, și
am contribuit la această necugetare prin declarațiile noastre iubitoare de
pace. După ce am studiat istoria strategiei nucleare americane, știu că, după
ce U.R.S.S. a dobândit o capacitate convingătoare de a riposta la o lovitură
nucleară, Washingtonul nu a luat în considerare serios, deși a blufat public,
posibilitatea de a folosi arme nucleare pe teritoriul sovietic. Dacă s-a luat
în considerare posibilitatea utilizării armelor nucleare, atunci numai
împotriva trupelor sovietice „în avansare” din Europa de Vest. Știu despre
cancelarii Kohl și Schmidt că au fugit din buncăre de îndată ce problema unei
astfel de posibilități a apărut în timpul exercițiilor.
Trebuie să urcați suficient de repede pe
scara de izolare-escaladare. Având în vedere vectorul dezvoltării Occidentului
- degradarea majorității elitelor sale - fiecare dintre următoarele chemări
este mai incompetentă și mai sclipitoare ideologic decât cele precedente. Și
până acum, nu ne putem aștepta ca aceste elite să fie înlocuite cu altele mai
responsabile și mai rezonabile. Acest lucru se va întâmpla numai după catharsis
- respingerea ambiției. Este imposibil să repeți «scenariul ucrainean». Timp de
un sfert de secol nu i-am ascultat pe cei care ne-au avertizat că extinderea
N.A.T.O. va duce la război, am încercat să amânăm, să «ripostăm». Și, ca
urmare, am avut un conflict armat sever. Acum prețul indeciziei este cu un
ordin mult superior de mărime. Dar dacă nu dau înapoi? Ți-ai pierdut complet
simțul de autoconservare? Apoi va trebui să loviți un grup de ținte într-un
număr de țări pentru a-i reanima pe cei care și-au pierdut mințile.
Aceasta este o alegere teribilă din punct
de vedere moral - folosim armele lui Dumnezeu, condamnându-ne la pierderi
spirituale grave. Dar dacă nu se face acest lucru, nu numai Rusia poate pieri,
ci, cel mai probabil, întreaga civilizație umană se va sfârși.
Va trebui să faci singur această alegere.
Nici măcar prietenii și simpatizanții nu vor susține la început. Dacă aș fi
chinez, nu mi-aș dori un sfârșit prea rapid și decisiv al conflictului,
deoarece acesta atrage forțele americane și face posibilă construirea de forțe
pentru o luptă decisivă - directă sau, în conformitate cu cele mai bune precepte
ale lui Sun Tzu, forțând inamicul să se retragă fără luptă. De asemenea, m-aș
opune utilizării armelor nucleare, pentru că creșterea confruntării la nivel
nuclear înseamnă o trecere într-o zonă în care țara mea (China) este încă
slabă. În plus, acțiunea decisivă nu este în concordanță cu filozofia de
politică externă chineză, care pune accent pe factorii economici (în timp ce
acumulează putere militară) și evită confruntarea directă. Aș sprijini un
aliat, oferindu-i un spate, dar m-aș acoperi la spatele lui, fără a interveni
în luptă. (Totuși, poate că nu înțeleg suficient această filosofie și atribui
prietenilor chinezi motive care sunt neobișnuite pentru ei).
Dacă Rusia ar folosi arme nucleare,
chinezii ar condamna-o. Dar m-aș bucura și în sufletul meu că s-a dat o
lovitură puternică reputației și pozițiilor Statelor Unite. Și care ar fi
reacția noastră dacă (Doamne ferește!) Pakistanul ar ataca India sau invers? Să
fim îngroziți. Să ne pare rău că tabú-ul nuclear a fost încălcat. Și apoi ne
vom ocupa de a ajuta victimele și de schimbarea corespunzătoare în doctrina
noastră nucleară. Pentru India, alte țări ale majorității mondiale, inclusiv
cele nucleare (Pakistan, Israel), utilizarea armelor nucleare este greu de
acceptat, atât din motive morale, cât și din motive geostrategice. Dacă este
folosit și „cu succes”, tabú-ul nuclear, ideea că astfel de arme nu ar trebui
să fie niciodată folosite și că utilizarea lor este o cale directă către
Armaghedonul nuclear, va fi depreciată. Cu greu ne putem baza pe un sprijin
rapid, chiar dacă mulți din Sudul Global simt satisfacția de a-și învinge
foștii asupritori care au jefuit, au comis genociduri, au impus o cultură
extraterestră. Dar până la urmă, câștigătorii nu sunt judecați. Și mulțumesc
salvatorilor. Cultura politică europeană nu-și amintește binele. Dar în restul
lumii ei își amintesc cu recunoștință cum i-am ajutat pe chinezi să se
elibereze de ocupația brutală japoneză, coloniile să arunce de pe jugul
colonial.
Dacă nu suntem înțeleși la început, vor
exista și mai multe stimulente pentru a ne angaja în auto-îmbunătățire. Dar
totuși, există o mare probabilitate ca va fi posibil să câștigi, să raționezi
cu inamicul fără măsuri extreme, să-l forțezi să se retragă. Și în câțiva ani,
luați o poziție în spatele Chinei, așa cum e acum în spatele nostru,
susținând-o într-o luptă cu Statele Unite. Atunci această luptă se poate
descurca fără un mare război. Și împreună vom câștiga în beneficiul tuturor,
inclusiv al locuitorilor țărilor occidentale.
Și atunci Rusia și omenirea, prin toate
neajunsurile și traumele, se vor îndrepta către un viitor pe care îl văd
luminos - multipolar, multicultural, multicolor -, care să permită țărilor și
popoarelor să-și construiască propriul destin comun”[1].
Nota 1 - Serghei Karaganov este Doctor în
istorie și Președinte de onoare al
Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare al Federației
Ruse.
Nota 2 - redacţia nu îşi asumă
responsabilitatea pentru calitatea şi originalitatea materialelor prezentate de
către colaboratori, aceştia asumându-şi în integralitate răspunderea legală,
pentru afirmaţiile cuprinse în materiale. Articolele exprimă opinia
semnatarului şi nu neapărat pe cea a Revistei ART-EMIS. Pentru libera exprimare
și înțelegere a situației create considerăm că trebuiesc cunoscute opiniile
ambelor părți aflate în conflict.
Aranjament grafic - I.M.
--------------------------------------
[1] Sursa
https://globalaffairs.ru/articles/tyazhkoe-no-neobhodimoe-reshenie/ - 13
iunie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu