PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - VICA, ROMÂNIA MEA, ...LOREDANA, FIICĂ-MEA

 

-VICA, ROMÂNIA MEA, CU CE-I IUBIT ȘI SFÀNT, ÎN EA-

ÎN CIUBĂNCUȚA PROVITA, CU VICA, NEVASTĂ-MEA , IDEM DARIA-LOREDANA, FIICĂ-MEA

 

~*~

 

Ce tevatură, în cultură ca pe al pianului spirituală claviatură, cu arătură

pro-semănătură pentru belșug de cultură, sinfonie, Cilibidache, cu sfântă și magnifică, filmică sinfonie, în armonie și, omenie unică și, de specifică de Românie publică, provocare și replică - Republică ortodoxă, în cultură și Biblică-moral-poetică, creștină, în grădină, cu dodoloță cu stupină roindă, prin unire-întregire, pe Marea Arcă, în primăvară,

în pregătire pro fericire, de evadare prin mântuire,

cu înviere Iisus, în cuvinte mai presus de nemurire,

de neam si, de țară cu lumină sorelică: limba rimână,

cu istorie, de grădină, cu soare, în lumină, în, cu fotosinteză cu proces, în frunză

și cu ruză, buburuză,

descântată, cu artă, în succes de poezie care se înscrie, cu drept la veșnicie, drept Dumnezeu,

cu drept Dumnezeu, în omenie Eminescu, de Românie

care prin talanți cu hărnicie demăgan = singură, cu omenie, din inimă, cu suflet și cuget, în voință, în curaj temerar și legendar și, cutezător de scriitor fără egal universal,

de la sine monumental-național se scrie ca cei care cresc, în bună creștere și binecuvântare

ca cei botezați și ca cei responsabilizați compatibili cu viața și, cu adevărul, în dulceața nemuririi ca Luceafărul, cuvântul,Dumnezeu și eul

gentilomul poetul-cavalerul,

că unde-i zbura, buburuză-ruză, acolo provita, cu naștere de prunc, prin Vica, m-oi însura,

cu ea, cu mândra patria mea,

că, eu unul m-oi însura, în drag și, în făinoșag, cu cine mi mai drag, în Ciubăncuța dragă a mea, în Romània mea cu Vica, cu mândra mea,

că-n România ea mi țara, cu tot ce am sfânt, în ea.

 

CĂ N-AM ALTUDEVA CASĂ, ALUNDEVA DE CASA MEA

 

Eu, n-am cum mă supăra ca să-mi iau jucăriile și să plec afară de casa, afară de frumoasă, afară, din țara mea,

că n-am unde pleca înafară de țara, de casa mea.

 

AICI CUM SE CUVINE

 

Aici mi, îmi e, in iubire, Dumnezeu și, cuvântul și fericirea mea, e Dumnezeu, drept de Dumnezeu, e: casa, România, mi aici și tot aici e căpușa mea aici făcând purici și având, în materia cenușii: pitici, și, jucării, bucurii

cu ce e-n gușă, e și, scandalos și, în căpușă, că unde iubire e și fericire, Dumnezeu e,

fără ca să fiu dat de suferință, de conștiință, fără

să fiu dat peste cap de belele, că aici acasă e casa, Vica și țara mea și bonus de anume, pe bune bonus Iisus de cuvinte și de zile ca binel, prin suferințe să ni se adune, că-n raiul România le-om pune bine, cum se cuvine.

 

EMINESCU MII DE SORI IEȘIȚI DIN NORI

 

Scoateți la iveală valori autentice, străvechi, liturghie de pace și pâine, în mâine și, în spice,

că sccoți la iveală, iubire pe verticală

ca să stăruie saturată, în arta succesului, pe altarul soarelui de succes, cu acces, ideală,în fericire, revoluționară pentru România ca țară profundă, integră și mare,

prin unire dodolță,

de legendă-baladă,

în preaplin divin de fericire, de senin,

fără a-i putea reproșa ceva vreodată,

că nicidată nu-i nicidată, când e vorba de senzațional tradițional-național-Eminescu, universal-monumental fără egal, Drept Dumnezeu pro verde, chiar dar din și cu eu, în mii de

sori ieșiți Eminescu, din nori.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE