INTERVIU
„Este o sarcină nobilă să ținem limba
română, aici în Israel, pe o linie de plutire”
Interviu cu Adrian Grauenfels
SCRIS DE DAN ROMAȘCANU
Dan Romașcanu: Poți, te rog, să trasezi
câteva repere ale carierei tale literare și culturale? Cum ai ajuns de la inginerie
la poezie și apoi la editare și la alte activități legate de arte și de
cultură?
Adrian Grauenfels: E o poveste mai lungă,
legată de mama mea care lucra pentru o revistă israeliană de limbă română.
Cunoscând bine limba franceză, mama traducea masiv dulcegării din reviste
pariziene, care erau publicate săptămânal cu finalul „va urma”. Când
mama a fost internată pentru o operaţie, am înlocuit-o la muncă, preluând
sarcina traducerilor unor texte care mi se păreau efectiv stupide. Timp de o
lună am improvizat aventuri, afaceri cu gangsteri, traficanţi şi spioni în
Orientul Mijlociu. Era fascinant pentru mine să manipulez cuvinte, să inventez
o istorie şi dialoguri imaginare. Dar a mers, redacţia revistei a fost foarte
mulţumită! Puțin înainte de anul 2000 a izbucnit ca un
vulcan internetul – şi cu el a venit adrenalina comunicării fără
limite. La început eram curioşi, timizi, simţeam forţele telurice
care deschideau lumi şi puneau sufletele în legătură. Barierele geografice
au căzut, planeta a devenit satul global
unde te informai şi schimbai idei şi trăiri cu oricine, oriunde în
lume, nelimitat. Poşta a cedat în faţa mail-ului electronic. Citeam cu nesaţ
poezie şi proză, vizitam pe ecran muzee de pe trei continente
etc. Așa am ajuns să îmi încerc și eu puterile literare.
DR: Cei care te cunoaștem mai de
mult știm că ești un poet de mare talent. În ultimul deceniu, pe lângă poezie,
ți-ai lărgit mult sfera activităților culturale, ai înființat reviste, ai scris
despre arte și despre avangarde, ai deschis o editură, editezi în prezent un
jurnal cultural săptămânal, administrezi grupuri pe Facebook. Cum și când
reușești să le faci pe toate? Mai ai timp și pentru scris poezie?
AG: Desigur. Ingineria te învață planificare, eficiență și folosirea tuturor mijloacelor tehnice. Folosesc foarte multe softuri pentru editare, traducere, dicționare online, softuri pentru grafică și imagine. Timp de scris și editat am, cel pentru promovare și reclamă îmi lipsește total.
DR: Pentru cine scrii? Poate că
ar trebui să reformulez întrebarea ca „Pentru cine scriem?”, căci ea este
valabilă pentru mulți, poate pentru majoritatea scriitorilor, ziariștilor,
bloggerilor care scriem în limba română, dar trăim în Israel și în alte părți
ale lumii. Comunitatea de vorbitori și cititori de limba română în Israel și în
multe alte părţi ale lumii îmbătrânește și scade numeric. Este viabilă, va rămâne
în timp literatura și activitatea noastră culturală în limba română?
AG: Am început să cercetez
avangardele și artele pentru plăcerea mea (am fost instigat și de activitatea
soției – ceramistă – care te pune față în față cu secretele unui antic și
fascinant meșteșug), apoi am „probat” timid munca scriitorului, pentru că
nu am bazele formale ale meseriei. Dar îmi face plăcere și este o sarcină
nobilă să mai ținem limba română, aici în Israel, pe o linie de plutire.
DR: Ce ne poți spune despre
peisajul literar și cultural israelian în limba română? Care este locul
literaturii scrise în limba română în contextul celei israeliene? Care este
locul literaturii scrise în Israel în limba română în contextul literaturii
române? Care este relația cu restul Diasporei culturale românești?
AG: Din păcate, comunitatea de aici
scade continuu, din motive naturale, dar și din pierderea legăturii cu limba
modernă, folosită azi în România. Am relații foarte bune cu scriitori din
Irlanda, Canada, Australia, cu care colaborez și schimb materiale destul de
des. Din Republica Moldova colaborez intens cu Leo Butnaru, un traducător
eminent și energetic care ne dezvăluie comori ale avangardei ruse, autori evrei
necunoscuți nouă, sau biografii și traduceri de mare forță cum ar fi mai
recent Poezii semnate de Alejandra Pizarnik.
DR: Cât de bine este cunoscută
literatura și cultura română în Israel? Ce părere ai despre activitatea
Institutului Cultural Român și a altor foruri similare în promovarea aici a
culturii române? Ce fac ei bine și ce lipsește?
AG: În trecut circulam pe linia Tel
Aviv – București la târgurile de carte organizate acolo. Invidiam bogăția de
titluri, calitatea tiparului, traducerile de literatură clasică și universală,
în timp ce la noi librăriile dispăreau ca să facă loc cafenelelor.
ICR-ul și conducerea lui cea nouă au schimbat total relațiile cu
publicul nostru, destul de adormit. Înainte de pandemie au organizat mult
mai multe întâlniri, expoziții, conferințe cu autori locali sau invitați din
România. Sufla un vânt nou și mai ales o politică nouă: cea de apropiere de
publicul vorbitor de limbă ebraică. În timp de pandemie au trecut la
folosirea intensă a mediilor, realizând întâlniri virtuale pe
Zoom, sau filmate video și plasate pe platforme ca Youtube, Facebook etc.,
adresându-se unui public local și internațional. Festivalul Enescu, posturile
românești TV accesibile de aici, netul… toate ne țin aproape de
cultura românească actuală.
Tirajele de carte au scăzut, multe ziare au dispărut, iar editurile în
limba română au rămas cât să le numeri pe degetele unei mâini.
DR: De ce ai intrat în domeniul
activităților editoriale și ce încerci să faci cu Editura SAGA? Ce este diferit
în propunerile ei de ceea ce oferă alte edituri din Israel?
AG: În anul 2013 am ieșit la
pensie. Internetul se află acum în orice casă, oferind acces la
cărți, jurnale și artă la discreție. Îmi era clar că noua media va lovi în
cartea tipărită și în presă, lucru care s-a întâmplat. Tirajele de carte au scăzut,
multe ziare au dispărut, iar editurile în limba română au rămas cât să le
numeri pe degetele unei mâini. Treptat am început să studiez platformele care
propuneau „print on demand” și ebook. Amazon-ul și alt firme similare arătau
grafice cu o dinamică optimistă pentru vânzările lor de ebook. Am aderat
imediat la ideea de a propaga cărțile noastre pe aceste platforme, care ofereau
un câștig modest autorului, găzduire gratuită, dar mai ales scuteau
autorii sau editorii de finanțarea unui stoc de zeci de cărți greu de vândut
din motivele amintite. Așa am pornit SAGA, întâi cu cărțile mele și apoi pentru
piața largă, care a crescut pe trei continente.
DR: Din vara anului 2020 ai
preluat responsabilitatea de redactor-șef al unei reviste săptămânale în limba
română, ai trecut-o în spațiul virtual și ai rebotezat-o Jurnal
Israelian. De ce ai făcut asta? Ce oferă diferit Jurnalul Israelian în
comparație cu alte publicații de limbă română care apar în Israel și în alte
părți ale diasporei culturale românești?
AG: Timp de mai mulți ani am
colaborat la săptămânalul Jurnalul Săptămânii condus de dna
Doina Meiseles, un ziar tipărit și distribuit la abonați sau oferit la vânzare
pentru cumpărători ocazionali. Dar a început Corona, tipografiile s-au închis,
la fel rețelele de vânzare și distribuție. A fost necesar un jurnal online
care să ocupe această nișă informațională și recreativă celor de limbă română.
Cum nu agreez politica, am ales să ofer un material cultural și grafic care să
acopere un spectru larg de literatură, arte, fotografie, eseuri, istorie, umor
etc.
DR: Ai consacrat mult timp și
talent investigării istoriei avangardei romanești (literatură, publicistică,
arte plastice) și a biografiilor și operelor unora dintre artiștii evrei care
au făcut parte din ea. Poți împărtăși câteva dintre descoperirile făcute în
cadrul acestor activități și planuri de lucru în viitor în acest domeniu?
AG: Da, e o îndeletnicire electrizantă. Recunosc că în România nu am avut acces la cărțile Dadaiștilor sau la marea avangardă, bine dosită de comunism. În Israel am colecționat cărți semnate de André Breton, Victor Brauner, Gellu Naum, despre Arta Metafizică, expresionismul german etc. Dar marea întâlnire a fost la o rudă a marelui poet Gherasim Luca, unde există o comoară de manuscrise, picto-poezii și discuri cu recitalurile acestuia cu poezii rostite în limba franceză. Am tradus și învățat cât am găsit despre acest mare inovator și avangardist. Apoi l-am întâlnit pe editorul Nicolae Tzone, un specialist în avangarda românească. Ne-a vizitat și am produs în tandem un interviu major și o broșură cu poezii despre Marea Moartă. De aici, drumul către ceilalți a venit în mod natural. Dintre „israelieni” i-am admirat pe Avigdor Arikha, Marcel Iancu, Baruch Elron și recent pe pictorul Arie Lamdan, cu care am produs o întâlnire filmată sub egida ICR-ului. Pentru viitorul imediat pregătesc o carte despre Dante Alighieri, care va fi sărbătorit mondial anul acesta: 7 secole de la moartea marelui poet și om politic. Deja public fragmente în Jurnalul Israelian.
DR: Ai debutat cu mai bine de
două decenii în urmă, în perioada când cărțile și revistele literare erau încă
exclusiv tipărite. De atunci o mare parte din activitatea ta s-a mutat on-line.
O parte dintre cărțile pe care le editezi și revistele la care colaborezi apar
exclusiv pe Internet. Care crezi că este viitorul cărților și al revistelor literare
tipărite? Vor rămâne o nișă? Vor dispărea complet? Sau poate, dimpotrivă,
publicațiile on-line sunt cele care reprezintă o modă efemeră?
AG: Economia și tehnologia vor
hotărî. Și publicul larg. Sunt națiuni în care se circulă
foarte mult spre job și înapoi cu trenul sau metroul. Mulți citesc și
învață pe drum. Desigur pe telefon sau laptop (India, Japonia, Canada). Cărțile
nu vor dispărea total pentru că fac parte dintr-o cultură de mii de ani și au
dobândit un farmec aparte (cum zicea Gherasim Luca în „Vampirul pasiv”:
cărțile sunt obiecte obiective).
DR: Cum a influențat perioada
pandemiei activitatea ta și a scriitorilor, artiștilor, traducătorilor din
Israel? Cum crezi că va arata „normalul” la care se spune că vom reveni? Ce va
fi de recuperat? Ce vom face altfel?
DR: Am profitat de liniște și de
ocazia de a descoperi noi platforme digitale. De exemplu, programul WIX, pe
care poți construi și promova global orice produs comercial,
cultural, audio-vizual fără să fii un guru tehnic. Apoi programe de extras
și convertit voce în text, din filme video. (Asta mi-a permis să traduc cu
ușurință un spectaculos interviu fluviu cu scriitorul nostru A.B Yoshua
interogat în ebraică de Koby Meidan. Rezultatul va apărea în proximele
numere ale Jurnalului Israelian). Viitorul va cere adaptare și
renunțare mai ales la consumul exagerat de junk, made în China, și la
distrugerea planetei cu gaze poluante, gunoi și plastice. No more!
DR: În final, ce ai dori să
transmiți cititorilor Revistei Familia, seria nouă a unei publicații
cu o tradiție de peste 155 de ani în istoria culturii românești?
AG: Am să le urez „La mulți ani!”
și o să te rog să le trimiți Jurnalul 32 din 18 martie, care
conține enumerarea a 6 afaceri milenare. Pe locul 6 se află Genda Shigyo,
o firmă japoneză de hârtie și produse derivate care funcționează continuu de
1250 de ani!
https://revistafamilia.ro/?p=1610
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu