ADRIAN GRAUENFELS - Partea mea stângă

 

Partea mea stângă

 

 

~*~

 

am mâna dreaptă lezată
renunț la ea toată
voi trăi pe stânga, giratoriu și privind la mare
păzindu-mi gesturile, jumate profil, restul bănuit
păzindu-mi leagănul, cizmele de armată
lucratul câmp de lavandă parfumată
voi aplauda cu o mână, voi scrie cu semne
voi goni întunericul din castele
în fond sunt și galaxii invalide
pe ele nu le bănui, dar apar atunci când le caut.

1
Un robinet picură în sala de așteptare, e miezul nopții
sclipea în roșu antena de urgență
Pe măsură ce unii mureau, coada de la intrare creștea
erau sunete: de sirenă, de claxon, de bisturiu, de prunc
mirosul cafelei se amestecă cloroform cu restul primit la casă
Dobândeam organe, prin tragere la sorți.
Taxa enormă, inaccesibilă celor fără cămile desculțe
Doar blonda de la recepție își făcea unghiile cu praf de diamante.

2
Mă urăsc de când sunt.
o tavă cu ploconuri mie, extrofraze și gafe
n-am voie dulce, 120 de pirați cu pumnale ridicate
se aprinde o dorință, se stinge o candelă, pornesc stângaci cu dreptul
spre piețe pustii fără mansarde, doar o gară
mă luai de mână, mă felicit, mă mângâi, sunt penibil, acru-bordo
de spaima țării, port pământ în săculețe, o voi reconstrui ca pe o promisiune făcută
și iată că se aprinde farul, ceața se chircește,
aprind o țigară.

3
Struguri și banane
obiecte inutile gata de lansare. De sub bolți igrasia se apleacă spre glezne
Peștii vorbesc repede, înghițind bule, exportând confortul discret al burgheziei.
O bubă pe idealuri se scarpină. Un tânăr student își cumpără o frânghie
E arșiță, agale și egală. Poștașul cânta aria lui Oneghin
se aude un pocnet sec de pistol.

4
Tetraedrul este jignit de sferă. Sfera face curte razei sale,
raza are rude care locuiesc într-un bloc de cub
un tanc trece mândru arătându-și țeava falică.
mică e gloria tanchiștilor care mor de pojar.
un ostaș trebuie să moară de sabie.
victoria, praful de pușcă, medaliile,
tutunul, piciorul amputat, astea da.
gloria poetului este un moft.
viața ia forma unei scoici și se închide.
mă așez pe covor și mimez yoga.

Dragostea, o rană mortală / poem pentru Dante Alighieri

Dragostea, cea care deschide răni mortale
În agonia mea, ascut lama
să fie mai adâncă, să vină mai repede moartea  
 
Sălbatec, bolnav, neliniștit
număr, adun și scad
toate iubirile care m-au rănit
și metodele lor, oricare ar fi, mă dor

O viață cu o mie de morți!
toate ale mele, le-am numărat
duel după duel
inima cu greu mai bate

Nu știu să explic rezistența mea, încăpățânarea
prin care mă răfuiesc cu simțurile
de ce sufăr? vă întreb femei
nicio iubită nu mi-a oferit
atât de multă finală plăcere…

Irezolvabila matematică a unei zile senine

Într-o problemă de geometrie rațională
arcul lui se curbă pentru o ucidere
prin aerul ceresc, de albastru impersonal
săgeata sosi
înainte de a fi văzută sau calculată
un cerb căzu cu zgomot sec din aer
de pe aurul altarului
femeia o luă la fugă
cu cât mai repede
cu atât rămâne pe loc
în sistemul de referințe
marcat de țăruși înfipți în nisip
de însuși Pitagora
sau de o firavă elevă a sa
ce încerca în zadar
să se cațere pe o
linie verticală
bine unsă cu ulei de cânepă…

 

~*~

ADRIAN GRAUENFELS

 

Sursa:

https://revistafamilia.ro/?p=1610