Mihaela
Malea Stroe: „De bună seamă…”
29
iunie 2023ReflecţiiBacalaureat, examenul maturitatii, Mihaela Malea Stroe, țara
lui Papură VodăRedactia
Trăim, din nou, ca în țara lui Papură
Vodă, haotic, dar, desigur, mult mai elevat/ sofisticat haotic decât în vremea
acelui Vodă (pre numele lui Ștefăniță Lupu).
N-aș fi scris nimic despre bacalaureatul
din acest an (încerc să mă detașez de nefericirea sistemului de învățământ
parazitat de nenumăratele experimente reformiste), dacă nu m-ar fi sunat
insistent prieteni și cunoștințe să mă întrebe cum mi se par subiectele de la
recent încheiata probă scrisă la limba și literatura română.
Le-am căutat pe internet, le-am citit și
prima apreciere care mi-a venit în minte a fost „jignitor de ușoare!” pentru
niște tineri inteligenți cum sunt cei de azi. Pesemne, în viziunea celor care
concep programele, subiectele și baremele, examenul de bacalaureat și-a pierdut
semnificația clasică: examen de maturitate.
Dacă privim ce s-a întâmplat cu
învățământul în ultimii treizeci de ani, multe altele s-au pierdut, iar
decidenții par să aibă un singur scop clar: exportarea masivă a unei resurse
prețioase – inteligența tinerilor. Dacă mai rămâne ceva și pe „piața internă” –
se practică vizibil, aproape ostentativ, descurajarea/ sufocarea ei.
S-au pronunțat în timp, avertizând asupra
deteriorării grave a sistemului de învățământ, profesori cu experiență din
preuniversitar și multe nume de referință din mediul universitar, academic,
scriitoricesc. În zadar! Ministerul de resort (care-și schimbă periodic
denumirea de parcă ar vrea să-și piardă urma asemeni infractorului care-și
schimbă identitatea) împreună cu CNEE, CNPEE, alte organe și organisme
sus-puse, nu manifestă absolut nicio jenă. Așa-zisele „dezbateri publice” sunt
formale, ocupanții înaltelor funcții tot ce-i taie pe ei capul hotărăsc și
impun. În manualele de literatură spațiul alocat literaturii s-a redus
incredibil de mult, în programa de bacalaureat au rămas (simbolic?) câțiva
autori. În anii 90, puțin și după 2000, bacalaureatul încă avea consistență.
După aceea, ștacheta exigențelor a coborât continuu. Logic: dacă faci praf
sistemul de învățământ, ca să dovedești că el funcționează și că procentul de
promovabilitate la examene este bun, „ajustezi” formele de examinare și
cerințele. Elimini subiecte ale căror răspunsuri pretindeau cunoștințe
temeinice, capacitate de analiză și sinteză, exprimare pe măsură (elevii buni
scriau, fără să bată câmpii, lucrări și de câte 18 pagini A4 în trei ore de
examen), formulând (alambicat, dar găunos) subiecte accesibile până și elevilor
de gimnaziu. În cazuri fericite, lucrările ajung acum la 8-9 pagini, jumătate
acoperite de răspunsuri scurte, șablonizate, la întrebări previzibile,
standardizate. Să ne așteptăm, pe viitor, la teste-grilă? O bifă într-o căsuță
poate ascunde și mai bine carențele de limbă și literatură.
Ce altceva mai faci? Înlocuiești un examen
oral consistent de literatură cu o caricatură bombastic numită evaluarea
competențelor ligvistice de comunicare orală în limba română (uaauu!!), probă
derizorie, pe care nimeni n-o ratează (calificativele sunt generoase: mediu,
avansat ori experimentat!) decât – eventual – prin neprezentare. Nu există
niciun calificativ care să semnaleze și să sancționeze… analfabetismul
funcțional, această plagă în incontestabilă expansiune (peste 80% în școlile
generale, zic statisticile din 2023) după atâtea îmbunătățiri și modernizări
ale sistemului de învățământ. Absolventul de liceu primește, după
caraghioslâcul probei, un foarte arătos și foarte securizat certificat… cu
utilitate și relevanță zero!
Ce mai faci? Marginalizezi, umilești
profesorii. Lansezi „principiul” „elevul nostru, stăpânul nostru!”.
Subfinanțezi sectorul. Reînvii și împopoțonezi limbajul de lemn, ca să pară
toate bune și frumoase, dar, pe cât posibil, să nu se înțeleagă mai nimic din
frazeologia stearpă.
În fine, la nivelul următor, suprimi
concurența acerbă lăsând să se înmulțească instituțiile de învățământ superior
mai spornic decât bureții pleurotus în sacii din ciupercării și, în loc de
selecție riguroasă, prin examen de admitere, recurgi la „dosariade”, adesea
neconcludente. Cantitate – da, calitate – pe sponci.
Marele necaz în anul acesta: pe candidați
i-a încurcat rău-rău la bacalaureat o „secvență” („de bună seamă”) cu sens
lesne deductibil din context: „De bună seamă, plecase să se întâlnească cu
Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.”
Jale grea și revoltă în masă, soldate cu o
petiție (Baremul de la Bacalaureat la disciplina Limba și Literatura Română |
CampaniaMea pe Declic ) care a strâns în timp-record circa 44.000 de semnături
și numeroase comentarii. Oare câți dintre semnatarii care consideră că examenul
a fost greu și s-au simțit bulversați de o cerință banală (I. A. 1. Indică
sensul din text al secvenței de bună seamă) or fi primit la proba de competențe
lingvistice confirmare de utilizator avansat sau experimentat? Un
avansat/experimentat autentic nu s-ar fi împotmolit, ar fi înțeles spontan și
ar fi indicat corect sensul locuțiunii. Un utilizator mediu poate ar fi avut
nevoie de un oarecare timp de gândire, dar nici acela n-ar fi dat greș.
Concluzia?!
Tragi-comic este că în petiție – adresată
autoritar-agresiv „Către: Ministra (sic!) Educației, Ligia Deca; profesorii
corectori” – nu se cere imperativ doar o revizuire a punctajului. Se specifică
răspicat ce variante de răspuns propuse de elevi ar face bine să accepte
evaluatorii: Vă cerem să luați în considerare și alte variante, precum “de bună
voie”, “evident”, “de asemenea”, “totodată” și altele. Aceste cuvinte pot
înlocui toate în context locuțiunea “de bună seamă”. Multe comentarii, într-o
română chinuită, sună și ele a poruncă: Toată lumea sa primească punctaj maxim
la acest Exercițiu pentru ca este foarte interpretabil!!! pretinde Bianca,
susținută de George (Ba eu zic sa se puncteze la toată lumea exercițiul asta).
O pretenție cu trei semne de exclamare are și Cristina (Am semnat pentru ca am
scris „bunavointa”!! Vreau sa puncteze!!!). Răzvan propune: sa se ia în
cinsiderare „cu gand bun” . Andrei semnează petiția Pentru ca vreau ceva mai
bun pt copii care sau străduit sa invete (sic!). Să poruncești – abia ieșit pe
poarta liceului – „ministrei” și
profesorilor corectori este un semn cert că proiectul României vârtos educate
începe să dea roadele dorite. Sau poate nu?!
Interesant: pe cât de opaci sunt
decidenții în fața articolelor critice pertinente, semnate de personalități, pe
atât de prompt se conformează (fie și
parțial) imperativului din petiția elevilor, elaborând de urgență un „document”
(publicat pe Edupedu.ro) care transmite evaluatorilor că „punctajul pentru
formulare, punctuație și ortografie va fi acordat și pentru răspuns greșit.” De
ce nu?! În fond, exprimarea incorectă, șovăielnică în limba română nu
îngreunează nimănui accesul la dregătoriile de seamă. Dacă un ministru sau
altul, un primar sau altul ignoră acordul între subiect și predicat ori
folosește impropriu cuvintele, elevul de ce să fie depunctat? Chiar așa, de
ce?!
Grozavă
evoluție a învățământului românesc!
Totuși, dacă s-a ajuns aici, nu e vina
tinerilor! Ei sunt produsul – mai exact victimele – unui sistem intrat în vrie,
guvernat de legi mai iute schimbătoare decât prognoza meteo, absurde (când nu
sunt stupide), generator de programe haotice, îndoielnice, incoerente, implicit
de manuale greoaie care, supunându-se programelor, nu au cum să fie cu mult mai
breze. Un sistem surd, impermeabil la sugestii/propuneri constructive,
refractar la critici justificate. Și orb: refuză să vadă realitatea propriei
prăbușiri. În schimb – vorbăreț, logoreic-demagogic atunci când se fălește cu
„misiune și viziune, realizări și performanțe”. Care performanțe? Abandon
școlar și analfabetism funcțional în continuă creștere? Dacă încă mai apar
performanțe demne de laudă, ele nu se datorează sistemului, ci meditațiilor (a
căror blamată proliferare în prezent este, în esență, oglindă și consecință a
degradării sistemului) și acelor dascăli devotați școlii pe care interminabila
reformă încă nu i-a deformat și nu i-a înfrânt.
De bună seamă, s-ar cuveni ca artizanii
postdecembriști ai sistemului, câți s-au tot cuibărit prin fotolii, să bage de
seamă unde s-a ajuns, să-și dea seama ce degringoladă au creat și… să dea seamă
de ce au făcut!
Acum, că examenele s-au încheiat, putem spune
încă o dată, odată cu „fericita matroana română” din schița lui Caragiale: „Uf!
/…/ am scăpat! Am dat şi bacaloriatul ăsta!”
Mihaela Malea Stroe
Sursa: ADRIAN MUNTEANU
https://lapasprinbrasov.ro/mihaela-malea-stroe-de-buna-seama/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu