POEZII
CU ANTONIME, sunt de fapt poezii în paradox. Nu am poezii cu abtonime= hoțiumi
contradictoerii
mic-mare, slab- gras, uitat-neuitat, LA DOSPIT, SĂ CREASCĂ BINE
Amusete
de Melania Rusu Caragioiu
SE
COC PERELE
~*~
Se
coc perele-n grădină
Înverzesc
când e lumină ,
Un
zmeu a făcut minunea,
Dar
nu crede toată lumea...
Perele
stau sus pe ram,
Nu
știu, pe ram ? Sau în geam ?
Când
sunt în grădină, afară,
Par
crescute lângă scară,
Când
dau să intru în casă
Se
culcă în iarba grasă.
Eu
alerg să le culeg,
Dar
e doar un vis întreg.
Mă
retrag iar în pridvor,
Perele-mi
strigă de zor...
Iau
un băț să le dobor,
Ele-mi
râd, nu cad ușor,
Mi-au
trimis una pe nas
Și
peltică am rămas
Cum
? Peltică de la nas ?
Păi
! Și nasul are,,, glas !
MRC
SĂ
ÎȚI IEI UN ANIMAL
amuset
Să
îți iei un animal
De
companie... un cal,
Și
să-l duci în dormitor,
Demolând
chiar un ușcior...
Va
sta cu tine la masă,
Tu
mai robotești prin casă,
Îl
mai urci în pod, la fân,
Împingându-l
sus, puțin...
El,
pe scară, tu pe jos,
El
frumox, iar tu, burtos !
De
urcat a fost ușor,
Îl
cobori cu mare spor,
Luându-l
ușor în brațe
Ca
pe-un bobocel de rață.
Acum
vremea-i de siestă,
I-ar
trebui și o vestă,
Fiindcă
de a ațipit
Ne-acoperit...
, a răcit..
Sunt
extrem de fericită,
Am
fost foarte chibzuită,
Luând
un animăluț,
Acest
bidiviu năltuț,
Animal
de companie,
Cum
mi s-a năzărit mie...
MRC
SEARA
LA TELEVIZOR
Seara
la televizor,
De
fapt, luna pe covor,
Am
văzut trei feți frumoși,
Bătrânei
și cam gheboși.
Mi-au
zis să bem o cafea
Sau
apă de la cișmea,
Lăsată-n
vaza de flori...
Mă
simt bine, n-am fiori...
Medicul
știe ce zice,
El
mereu îmi caută price,
Zicându-mi
ceva de cap!
Dar
eu-l țin pe gât, nu-l scap !
Mi-am
pierdut, iar, ochelarii,
Poate
i-au luat hornarii
Care
treceau ieri pe stradă...
I-am
ascuns... să nu mă vadă...
Mi-ați
zice: Mère Pocinog,
Vă
rugăm: Vă rog !, mă rog...
Nici
uitucă, dar stimată...
Nu
fac nimic!... Iese lată !...
MRC
SCRIU
FRUMOS
Scriu
frumos,
Dar
nu mă lasă...
Mai
alerg șontâc prin casă,
Stau
pe scaun lângă sobă,
Scriind...Omului
cu robă,
Sau
robit de dorul meu.
Scriu,
dar nu curge cerneală,
Stilou
am, îl țin de...gală,
De
purtat la butonieră,
Când
nu port lavalieră...
Privesc
mereu pe fereastră,
Dar
perdeaua e albastră...
Închid
ochii ca să văd
Fericirea
!...Dar, prăpăd !
Cântă
pe ram un cioroi
Împănat
cu alb de soi,
Melodios,
dogit, de ani
Speriind
alde hultani...
Cade
câteo frunză jos,
Vântul
de mare folos
O
duce din nou în pom
Ca
să-l scutească pe om
De
munca de-a strânge foi,
Strâns,
în pas de baraboi !
Tot
am zis, de-acuma tac,
Am
mult curaj ! Numit trac !
MRC
CINE-A
ZIS CĂ LUCREZ GREU
Cine-a
zis că lucrez greu
Îmi
zice ,,leneș”, mereu.
Munca
mea e de folos,
Fiindcă
eu șed mereu jos.
Semănatul
în grădină
Îl
fac doar pe lună plină,
De
m-ajută o vecină.
Dacă
fac o frigănea
Bravo,
iese altceva,
Dacă
repar o cămașă
Acul,
ața-i buclucașă
De
nu știe ce să facă
Și
mă-nțeapă rău... o leacă ...
Bate
soarele pe geam,
Pâcla-l
atârnă pe ram,
Mi
se pare prea ciudat !
Dar
eu văd adevărat...
Am
pornit apoi pe jos,
Mergeam,
dar pășeam întors,
Pe
o mătură, călare,
Ea-i
cu vraja, eu pun sare...
Mi-ați
văzul greul program,
Lucrez
sprinten, doar... mai an...
~*~
MRC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu