FERGHETE - MERE PADURETE 86 (necenzurat/necorectat) Ediție Specială de Paște

 

MERE PADURETE 86

 Ediție Specială de Paște

- Ce faci?

- Am fost la biserică, am donat 10 cărți și o sută de dollari pentru săraci și acum am ajuns acasă.

- Încântător și îmbucurător, brav om și isprav-scriitor, precum și scriitor-om/ dom - pom fructifer- roditor-om cu caracter, cu cerul desupra pământului reper verde-albastru al României, al nostru ca tezaur, astru și patrimoniul național și Cuvântul-Dumnezeul nostru nostru. Zicea bunica era ce are zicea fără prostii și: Păvăluc, să fii bunuc, să te porți cuminte, cumințenie și sfințenie, potriveală, a satului, în satul soarelui: Sâmpetru-Almașului de pe Altarul roz asoarelui/a raiului din inima Sălajului, cu haz a necazului, fir-ar a  naibii, dracului, din focul iadului, iad loc unde ajung toți făcătorii răului. Sfaturile, îmi erau învățături pilde critice vorbe, pilde, din Înțeleptul Solomon, cel din Canan, din țara făgăduinței, credinței și speranței, a merelor eco-corobețe și bio-pădurețe, cu fire de noblețe. Lumea-i  bolnavă și privată, prin faptele din bătătură ca aventură, cu puțuitură. matură și natură care agită apele/spiritele, prin hramul ce-l poartă, în cunoștere de sine, de stare cuminte de bine, când s-a știut, că ce-i de făcut ca lucru să fie bun. Tu, arată ce există, cochetează, cu vița, semne de fata cu chibrituri, că ai ocazia să supravețuiești, în nunta asta care exzistă ca să neprindă iar noaptea și oboseala și fericirea cu iubirea după roboteala noastră, de zi de zi, cum făceam și, când trăia vrednica țărancă Vica și aveam un pat perne și plapome și cearceafuri ideal curate, pure albe, cu parfum igenic, de curat și cu ordine, cu soluția, cu somn odihnitor ca să te trezești cu fermitate odihnit, pregătit ca cel mai Iubit dintre pămànteni, prieteni, de prietutindeni, români, în mișcare și vii, în circulație, cu excepție, în ecuație cu adaptabilitate, cu, înaltă calitate ca om, cu confort după efort  creator îmbunătățit și dodoloță de viață bună.

- Vrei sa zici un fel de Brancusi?

- Tu, ești, cu adevărat fericit, între aceste asprimi și suspiciuni, cucàini, coț alb cu câini  care te latră și, câini care te-n hață inge ios de picior și printre spini care te-n spină călcând cu pași desculț, cu durere șchiopătând ca femeia lui Nichita după sărut, la poarta sarutului, fiind fericit eu, cu Dumnezeu, la aTârgu Jiu ori unde doriți. Bucuria aducă-ți bucuria de România!

- Mi-e dor de acasa.

- Floriile, îi sărbătoarea bucurii la români, biserica e ca un magnet. Tu, ai rămas, în esențial, tot ortodox ori urmezi pe Ming asiatica, mica chinezoică, că sunt o mică chinezăoaică și mă cheamă ceai și ai venit, în China după un evantai, (ești mulțumit de rezultat? Ți-ai atins scopul vieții ori cu răbdări prăjite aștepți responsabilități ca cei botezați?

- Imi urmez destinul, accept calatoria, aventura cunoasterii.

- Cum ai descrie starea ta de bine, starea amaruie ciocalatie, cu întrebare cheie, de familie, de omenie de Românie, în armonie? și, în spirală, pe verticală?

- In mierea cunoasterii si a revelatiei divine. Sunt daruit.

- Tu ai capital de imagine. Ești competitiv. Mergi pe firul apei ca Dan Pavelescu pe siret după păstrăv în momentul de respiro, crezând în puterea ta, făcând față.

- Nu ma tem prin spini sau carbuni aprinsi. Importanta e descoperirea.

- Împreună constuim speranța, Merelor pădurețe, mere astrale. Care e adevărul tău de familie?

- Sinergia.

- Daria cheltuie impulsiv, atenție la sănătăte (e eclipsă de soare, mercur retrograd). Nu putem pune mâna pe vorbe. Bine-ar fi oamenii să fie oamenii buni, că m-am săturat de gunoaie și de nebuni. Poți să te disciplinezi ca părul pieptănat și tapat părul lui Daria, făcându-i și bucle după ce înainte l-a spălat findcă iubire,... avea-u-ai iubire și, fericire!

- Calatorii inter-nivelare.

- STALIN ȘI PUTIN PRAMATII ȘI HAIMANALE. Trăim vraiște, în culori de neliniște dar de unde și ce ne paște, când sorta ne năpăstuiește cu lipsă de apă ca la pește. Mă bucuram cu Vica, de Vica ca de surâsul lui Geoconda Mona Lisa, lui Leonardo Da Vinci, de data asta e vorba de harnica țăranca, Vica, e femeia a lui Pavel ca o nestemată, o piatră neprețuită pitorească, e ca glia patriei limba română, cu soare și binecuvântare, pentru plăieși de plai și rai, cale către viață și adevăr, în drsgoste și dor, neprețuit de frumossă, cu chip de om și Dumbezeu, chip și asemănare, binecuvântare. Vica minte țuțurlie, cum zice actorul Florin Persic, că era Vica ca țărancă, fică de țăran, nu de popă, ci a țăranului Iuănașu al Horjului, Ioan Mânzat. Cu Vica trăiam omenește. În vremea, când, cu Vica trăiam, cu Vica, Eva mea, trăiam ca, în sânul lui Avram. Totul, cu Vica erea emoție și, bucurie, cu omenie și armonie. Ce-i fericirea care ține sufletul, în palmă?

- Binecuvantare.

- Ai principiile tale. Pentru mine Vica era foarte frumoasă, prea frumoasă. Tu, ca forte om român ești într-un fel ca valoare ca la carte magnific, din care ne înfrucți autentic și dialectic cu o distincție și cu meritocrație, în peta ei, că are o largă conștiiță, în diversitate care a trecut peste prag, în făinoșag național, în Eminescu-universal, cu dulceata Specifica a lui a fi, cum rar total vital românesc, în specific și firesc unic al limbii române ceea ce-i pitoresc și totuși iubirea și, fericirea de suflet de poet a națiunii, chiar prin fenomenul recitării tale frenetice ca de rug aprins fenomenal recitând grandios încântător, luminos. Tu, atingi omul emoțial, smulgând vieții ce trebuia aproape perfect apropiindu-vă infinitul de obiect, de predicat și subiect ca Sergiu Celibidache genial, emoțional, monumental în armonie și cu omenie unică de Românie și specifică doar românului intelectual, de elită, cu experență și excepțional ca om de calitate.

- Noi avem bucuria de a trăi, pentru oameni.

- Ne bucurăm de natura vieții de sensul vieții. Dorel a lui Juncu Nicole și Anica, fata lui Coliva/partizanu și după păru lung, sălbaticit după aspectul și, și lui Dan Pitiș, căruia prea repede i s-a tras, a picat au, că a căzut, s-a tras cortina, a murit prea curând și tânăr, regretându-se moartea lui. Cum și la ce te aștepți ca provocare, botezatule?

- De aici nu mai am unde fugi. Luna-i inghetata, Marte-i inrosit iar ceru-i negru.

- Cu merele, cum te mai afli, în ciudă, că eu cu telefonul mai fac și gafe, nefăcute.

- Ii inteleg pe toti ce tac. Am fost dresati s-avem incredere in Stat si vestul a stiut si a profitat din plin deasta.

- Azi e o zi a miracolelor, a merelor, în rostul cu folos fălos, că noi suntem noroc pentru posteritate, că Ben ești bine aspectat, ai fost și ești, cu intențiile bune pentru mine ești fizic un benefic provita pentru mine.

- PARTE DIN ANSAMBLUL BOLNAV AL SISTEMULUI, "INTERNETUL" DA SEMNE DE PRABUSIRE - PIERDEREA INTEGRITATII SI LIBERTATILOR OMULUI.

- Oamenii-s lumina vieții e belșugul dodoloanță de reântregire. Tu cumințenia pământului, ești cea mai sfântă între toate, o desăvârsire, perfecțiune și înțelepciune și a minunii ca soarele, în răsăritul culmii lumnii vieții. Oamenii-s sarea/mana pămânntului, e iubirea și fericirea a lui a fi! Omul e belșugul dodoloță a  dreptului de a fi! Australia e preocupată de salvarea broaștelor țestoase. Nu contează câți caii încep cursa, contează câți caii termină.

- Tu esti acasa? Ca te-am sunat. Ea te-a sunat.

- Nu pot să nu răspund la telefon, cum nu puteam să nu urmez pe o, pe sate, în satul lui dacă mă solicita la vre-un animal beteag, că nu bătuse drumu de dragul meu, ci pentru că avea nevoie de jutorul me ca doctor veterinar. Între chin și amin, e multă bestialitate, un incredibil film, un și adevărat, o amărăciune de crudă realitate de bingo, ceva nou și imposibil, care-ți taie respirația, doar un politic fiind posibil, crud, posibil și-n realitate ca pe vremea inchiziției: Intre chin și amin, o grijanie și o greutate, cu represia ca-avem dreptate, imbatabil și-atunci, cum e imposibil experinentul chinuitoare pe lume batjocurea, schingiuirea, că unora, nu le pasă de ce se întâmplă la noi sau aiurea, în ciuda a celor de la Dumnezeu împotriva firescului omenesc, drept de a fi, cu fires, în firesc, cu Românie te iubesc, te iubesc omenesc drept Dumnezeu de fapt neomenesc, dar scrijelit ca-n Isus, pe Iisus sângeros schingiuito, fără milă, c-avem lipsă de omenie și nevoție, cu toată ciuda, în drept și, cu drept de a fi socio-uman.

- Defapt tu ce vrei?

- Încerc să prind din elexir/din esența vieții, poezia vieții. Uneori aș dori să știu mai multe, dar n-oi mai fi cu îndemână/ mi peste mână, oi fi peste mână?). Eu rămân nemuritor. Filmele mele vă rămân cadou. Sergiu Nicolaescu, regizor, actor, zice solemn. inginerul, regizorul și actorul-cascador.

- Paște sfânt, fericiT și luminos! Nu mai e mult. Unde-l sarbatoresti?

- Sunt o droaie de zile, deci un număr de zile de când mă canonesc, cu pășitul, cu deplasarea și n-ar fi hibă că șchiopăt, considerând, că din cauza, că-i vorba lui Nichita Stănescu, din cauza sărutului, lui Vica (e rău, că durerea e acută, mă copăcește, chiar mă canonește, poticnește la mers, că doare a naibii, fir-ar să fie!). Eu, că sunt cel ce sunt, oi zice ca Iisus, cel care zice sincer, cu reper astral ceresc visceral, național- universal, monumental chiar dar din dar ca mană ce ne vine mângâitor ca o dulce mamă, doină de lumină, cu grădină, cu ceară de albină, cu casă, stupină și mireasmă, cu polen, lapte și miere cum se face cerul și pământul, cu înaltul, pentru fericitul, cel care iubește, pe celalaltul.

- ...HRISTOS A ÎNVIAT ! – CU-ADEVĂRAT A ÎNVIAT ! "DACĂ HRISTOS A ÎNVIAT, ȘI NOI VOM ÎNVIA !" (Epistole). ...UN PAȘTE LUMINAT ! – UN PAȘTE ÎMBELȘUGAT ÎN ALINĂTOARE, RE-CREATOARE, LECUITOARE (ÎNTRU DEPLINĂTATE HARICĂ !) REVELAȚII DUMNEZEIEȘTI !  ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS SĂ ADUCĂ PACE ȘI BUCURIE,   ÎN LUME ȘI-N SUFLETE ! -, SĂ ADUCĂ TREZIREA BINELUI, SĂ RE-ADUCĂ EXTAZUL OMULUI – ÎN FAȚA FRUMOSULUI ! - ȘI SCÂRBIREA (FERMĂ, ACTIVĂ ȘI DÂRZĂ !), ÎN FAȚA MINCIUNII ȘI-A NEDREPTĂȚII ! SĂ ADUCĂ LUMINOASĂ MINUNE : LIMPEZIREA SPIRITUAL-COSMICĂ – ÎN DUH ȘI-N VĂZDUH !!! * ...MULTĂ, MULTĂ SĂNĂTATE, TUTUROR !  – SĂNĂTATE-N TRUP,  SENINĂTATE ÎN SUFLET, LUMINARE DUMNEZEIASCĂ-N DUH !  Doamne IISUSE HRISTOASE, DUMNEZEUL MEU ! - rogu-te, ajută-ne, ocrotește-ne și ne călăuzește, înspre, Sfântă, Lumina Ta !  Cu, mereu, aceeași admirativă prețuire și caldă prietenie, Frăție întru Duh, de la ”SCRIBUL LUI DUMNEZEU”...! Adrian Botez  P.S. : ...Vă mulțumesc, din adânc de suflet, DISTINSE ȘI DRAGĂ MAESTRE BEN TODICĂ- pentru clip-filmul : ”ULTIMUL ULTIMATUM - PARTEA A III-A” !!!   FASCINANT !!!

- ADEVARAT A INVIAT DISTINSE FRATE SI SUFLET IN DUH, MAESTRE ADRIAN BOTEZ! DOMNUL SA VA BINECUVANTEZE SI IMPLINEASCA!

- Fie ca Sfânta sărbătoare de Paşte să va aducă lumina, căldură şi sănătate!” ... Fam. Anusca-Doglan Gheorghe, Elena si copiii.

- Salutări din Iasi, orasul celor șapte coline, orașul marilor iubiri, orașul marilor idei! Cu ocazia sărbătorilor Pascale, vă trimit cele mai calde urari de bine, cu sănătate, iubire, pace si lumină în suflet alături de cei dragi! Paste binecuvântat! Cu pretuire, Lucretia Berzintu

- Fie ca Sărbătoarea Invierii Domnului să aducă cele patru taine divine: incredere, lumină, iubire, sperantă. Un Paste fericit, sănătate si numai bine vă doresc prietenii vostri, colaboratorii revistei Observatorul tipărită in Toronto: Cu ganduri bune si urări de bine din Canada

- O răsărit soarele afară, a răsărit, în lăuntru meu ca lucru bun ca acel moș Crăciun, Cristos al copilăriei universale. Mere pădurețe scrisă de omul, oamenii, potriviti, la locul potrivit, carte apreciată de toată lumea, scrisa ca artă a succesului. omul, cel care vorbește urât de zee-femie, pieie!

- Nu bate calul.

- Tu, te iei după vorbe și după fapte ori îți arunci viața aiurea, pe sfârlă, la dracu, în frast? Când eram mici ne vroiam mari. Cine ne-ar pune bețe-n roate, că-i ca o întoarcere acasă și, cu toatea astea... Cu durere, viața-i ca un chin, pelin. Paște sfânt !

- Paște sfânt, fericit și luminos!

- Dragă Pavel, Am primit textul d-tale pe care nu am timp să-l citesc în totalitate. Scrii...bine, dar: Noi suntem o REVISTĂ care publicăm fragmente, nu avem spațiu de opere bune sau rele. Pe cheltuiala mea proprie. Prin urmare: aștept 3-4 pagini. Să trăiești !!!/DVM

- Drag, Benule, drag, iată un om cu suflet divin de făinoșag, află și pentru acest domn director artist un fragment care să-l publice acest director artist, Marin Tvv. Ar fi nevoie de ceva înteresant și de pomină și ceva de doină, de esență și de conștiință, ceva, în trombă și de suflet care ar înteresa publicul cititor. Mulțumesc frumos! Paști fericite și, cu lumină lină, Dumnezeu să vă alduiască viața și adevărul tuturora, în, cu viață bună și dodoloță de bine și divine, în absolut din cornul abundenței! Cu bine, dragilor dragi! Cu bine! Pavel Rătundeanu-Ferghete

- PASTE FERICIT PAVELE! Care a fost cel mai credincios apostol a lui Isus?

- În toate sunt mai modest și ca artist, dar culmea, nu știu, cât de cumsecade și altruist sunt/de ce nu-s comunist mai mărut. Servus ca în tinerețea clujeană/ din Leghia și Aghireș-Fabrici ori satele din împrejuri Meacău, Dorolț, Băgara. Azi pentru Vica se aprinde lumânare in memoriam Vica la, pentru 5 ani și 11luni!

- Ai GHICIT. Ea a fost cel mai loaial APOSTOL.

- Tu, Ben/eu am deschis cutia pandorii, noi amândoi dând la pomul lăudat cu sacul, în pomul..., cu pretenții, că se ține sacul până capeți purcelul/sau dai cu șuveiul după câine (dar cum lovești, în câine, că câinele-i cel mai bun prieten și când cu pâine întreții un om și un câine neuitând nici porcul, nici găina dacă mai pui la socoteală că ești țăran sănătos încăpățânat, în bine pentru că  nu ești boschetar, om al străzii, că doar tot, tu știi, că, în calul de povară care, calul care trage lovești, c-ai încredere, că faci lucru bun, lucru de ispravă și.../în pomul cu poame, cu roade lovești cu lemnul, cu bâta, cu jorda bați și, în care soarele-i cu fotosinteza, în frunză, nu-i așa, că faci și tu ca om, când nu te prostești, faci, dragule om, lucru cu socoteală lucru, cu rost și folos.

- Magdalena nu l-a tradat niciodata sau avut suspiciuni asa cum au avut toti ceilalti 11 la o vreme sau alta. Tot asa si Vica a avut in tine. De asta iti lipseste.

- Nihil sine deo=nimic nu-i fără Dumnezeu. Vica a fost cea care m-a iubit ca o nebună (cine a zis-o?

- Toma Caragiu, jucat de el într-un film excepție).

- Ești un om în putere încă. Om fi gustând și noi, din fructul interzis a discordiei, din mărul întins de Eva lui Adam, un sfânt părinte? Și am pipăit ca Ap.Toma cu buricel degetelor rănile și am orbit pe drumul Damascului?! Totul tot din cauza înoielii și păcatelor, că nu sunt oameni fără păcate, dar nici cu învățăminte de la care să se ia aminte la unele greșeli pentru ca pur și simplu să nu se repete greșala. Revigorează-ți viața, maistre! Încrederea, în mine, în talanții îmulțiți, vine de la tine, Benule. Burdea trecând pe drum, prin fața casei:

-"Ce faci ?"

Miha fiind pe verandă:

-"Selectez gunoiu, de genul...e chestia." Nu-s nostalgic și trist că supărat sunt, că mă dor rău de tot picioarele și cu durere anevoie mă de plasez, deși n-aș face imposibilul dar mă doare imposibil (n-ar fi de generație, ci de etate și de beteșug, de tri supărări, durere și neputință). Tu-ți pasezi viața, îți, onorezi menirea, în dreptul de a fi, omule, bravule făcând bine ca Omul pădurii! Brodezi fain Mere pădurețe (Tu, un om fără modru, cu echilibru, om drept și sfânt pentru diaspora socio-română, în socio-poezie-umană, unii inteleptule te fac lider a lor). Explică-te, cum adică ți filozofia de viață, de esență, de om de realitate și de, viață de calitate, cu simpatie și, cu empatie. Cum nu știu suedezii, cu Nobelul lor și de mine, de tine, de Eminescu, Blaga, Nichita/Ceaușescu, un sfânt al poporului român, drept Dumnezeu/ Ilie Moromete a românilor creștini buni, din Siliștea Gumești/ Desculț, cu Omida lui de pe lunga și îngusta fâșâie a Călmățuilui. Orbitor zice Saul/ Pavel, lui San Petru:

- "Cum ai zis, am fost orb și e sincer după semnul, orbirea, de pe drumul Damascului ca o flacără, în totuși iubirea omenescă a lui Adrian Păunescu, pe pașii zimbrului, în corola nestrivită, a luminii și veșnicia Lucian Blaga/Lucian Gruia și Bazil Gruia, în manifest Adrian Păunescu pentru sănătatea pământului, c-am exista, că existențial național unic-dialecric, cu pașii prorocirii profetului, în negația negației existăm cu tei și plopi înfloriți, cu, în inima festivalui eminescian Samus someșan, Cântarea Rimâniei, în cinstea etnologului din Nireș, Dr.Virgil Medan și eminescian pro profesor de onenie dejană, Emil Lazăr, din Sașa, Ileanda, Sălaj!

- Ai, dreptul de a fi, cu cinste !

- Dumnezeu e generos și luminos admițând, că toți oamenii păcii și, cu obiectivul muncii, iubitori pot fi nemuritori și botezați, în virtutea credo Mere eco pădurețe a credinței și a nobleței, că doar uniți, împreună suntem cu biruiță, în fața răului, adevărată conștiință de români neaoși și frumoși, virtuoși, din rai înviați ca cei botezați!

-"Să-ți ajute Dumnezeu, Miha, fată bună, drept Dumnezeu !"

- HRISTOS A ÎNVIAT! Cu prilejul sărbătorilor pascale vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitari, dorindu-Vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe, când L-au văzut pe Domnul Inviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor. Aflându-ne în aceste momente de sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă de duhul sfințeniei, bunătații, credincioșiei și al dragostei față de semenii noștri. Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat. Fie ca această  zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea  jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi  să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire. Hristos a înviat! Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

- ADEVARAT A INVIAT !

- Paște fericit și luminos! Însuși eroii de la cinema ton care nu se anihilează, în filmoteca vremii capătă farmec și magnific ca, în hora frăției și intregire națională fără frustări, în rug și flacără/BalanțĂ ORI OSÂNDA, cu acel Petre Malache, cu frumoasă ilustrație.

- Asemenea si ție cu intreaga ta familie frate Pavele!

- Într-un mod limpede și tu ești familia mea rupt, din arborele genialogic, cu adene artistic și adecvat sânge din sângele nostru, cu mărturii, că neamul ni patriot, cu, însuși George Coșbuc zice, că viața ne-ar fi o luptă pentru bine. În filmul Tatăl risipitor Toma Caragiu. Florin Zanfirescu, în Țugurlan juca, cu splendoare. în Fllmul Moromeții.

- ULTIMUL ULTIMATUM 3 de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ = Un clip recitare la versurile poetului intitulat: ULTIMUL ULTIMATUM PARTEA A III-A versuri de Adrian Botez / 1-ZODIA CANCERULUI – sau : VREMEA ABSURDULUI (rubaiyat) / A venit vremea ca Hulubii să moară / A venit vremea ca NIMIC să nu moară... / Mă duc la ZID  - e zadarnic : ZIDU-ncă plânge... / Nu mai trec pe la SFÂNT : ABSURDUL îl frânge !

- Ești, cum ești, cum vrei și alduita profesoară Ming, ce mai face, cu sănătatea are probleme, o mai sâcăie? Faci un efort mare, nu că n-ai avea alternative, cu perspective creeative, dar ți'a plăti Dumnezeu și, pentru mere pădurețe și, provita, oțetul, în culor cui, iz cu omenie și mărinimie, și culori... în valori de România extraordinar ca dar din dar care fac diferența la cotă maximă, din inimă de româno marfă miracoloasă, nu-i așa?!

- Bucuria aduce bucurie, de Românie, de Românie dulce.

- Credința mea și a ta e ca cea lui Eminescu și Ilie Moromete, omule și Benule-Phonex! Daria, Caratista mea: darioșcă pui de broască, crema adusă de tine de la Ducofarm-cremă pentru direri puternice mi-o luat durerea ca și cu mâna, cum se zice, Darie, fata mea neprețuită! Unguentul acesta antiinflamator, preparat, făcut în farmacia Ducofarm ne-a fost indicat, lui Daria acuma câțiva ani și iată, cum ne, îmi prinde și mie, că-i un lucru bun cum zice și neamțu, din vârful piramizi, din vârful unghiului, că e ce vreți? e lucru just, artist, lucru bun-artist. Puțin ne desparte de sfintele Paști, ne bat la ușă, frate române! Cu bine!

***

Săptămâna viitoare, după Paști mi-ar fi de mers la doamna doctor pshiatru Mihaela Șadru medic psihiatru, din Adalin, Sălaj, din preajma Hida-Almaș, nu exagerat de departe de satu-mi natal Sâmpetru, dar cu situația-mi precară, nu mă simt bine, mă dor picioarele și mă deplasez greoi ca nenea Ursu, inspector la containere te miri pe unde, ăștea cu distrugerea, măcelărirea pădurilor le-au distrus martinilor habitatul și atunci ieșindu-și din fire și ies la manifestație ca greviști, sa-și afle, no, drepturile. Ca atare se va deplasa doamna doctor Sandru Mihaela-Ștefania mândra fată urmașă a lui țanțoșa și țifrașa Vica. În bucuria momentului învierii, să o ai zi de zi, că, în viață simte în ie-te, în sine, în căutarea și cunoașterea binelui, vorba lui Eminescu, paliaciulecacavaleria ta, cum trăiești, tu zi de zi ca om, că tu ești atât de apreciat fii încântat pentru ceea ce ești fericire și iubire provita pentru celalt, un înalt, încântă-mă, c ai făcut ca până acum a minuni, că Cristos a înviat frumos, serios și luminos, a înviat din morți și-i adevărat, că Cristos a înviat din morți, că tu nu ne fentezi, în dreptul cum dreptul de a naște, în culorile de neliniște în valoarea de a fi cu bateriile încărcate, cu energie, omenie și armonie de Românie, băiatu phonex, cu fiatu, cum zice Miha, Ștefania de la Ștefan drept, mare, profund și sfânt de România noastră cu zare verde sfântă mega magna cum laude albastră, că noi trecem ca ziua, în ziua de petrecere Fuego-românul de la Turda și de pretutindeni prieteni dragi pământeni, prieteni, cei mai iubiți de pretutindeni ca pâini proaspete și ferbinți, din Las Fierbinți cu moromeți și responsabilități, sincer sșnătoși încăpătânați, în bine, în desfășurarea vieții cu elexir a tinereții, în/ cu drept a fi!

- Vica avea soarele pe chip.

- Lumea se schimbă prin tine, prin lumina și spirtul tău, o irizație de România, iz și drept de a fi aceea ce ești totul iubirea și dreptul de fi cu națiune și, cu înțelepciune întru fericire, cu înviere, drept fericire și înviere, cu înviere! Ai dat ciocătă, cu ou roșu, benule, flăcăule din Ieser, Puiești, Vaslui?

- De o mie de ori. Si acasa si la scoala si in poala si-n ghiozdane plin de poame migdaline si smochine in dulcine amandine din vechime pana azi.

- Eu am ciocănit, cu Miha, Daria n-a venit, că bărbat se intră-n casă ca de Crăciun, An nou... Cum nu știu suedezii, cu Nobelul lor și de mine, de tine, de Eminescu, Blaga, Nichita/ Ceaușescu, un sfânt al poporului român, drept Dumnezeu/ Ilie Moromete a românilor creștini buni, din Siliștea Gumești/ Desculț, cu Omida lui de pe lunga și îngusta fâșâie a Călmățuilui. Când ai un ban să ții la el, cu dinții, zice Miha, că, în ziua de azi, nu-i de dat bani, că nu-i ușor de făcut banii și, n-ai nici chef acuma, ticule, că nu-i poți aduna banii și de împrumutat ca pe vremuri acei țărani darnici, că nu mai sunt oameni ca pe vremuri, oameni alduiți, mere pădurețe.

**

Iubirea e un semn dumnezăiesc, pitoresc și firesc-bisericesc, românesc, o cămașă a fericirii, cristică iubirea, că unde e iubire, Dumnezeu e, dragule, Phonex dragă! Cristos a înviat și iadul implantat de rusul spurcat Putin, din Ucraina s-a cutremurat, făcând apocaliptic om -ucidere, ponos, în loc de folos, că Putin e un nebun, un prăpăstios năpăstuitor, de oameni omorâtor! cutremurat, făcând apocaliptic om-ucidere, ponos, în loc de folos, că Putin e un nebun, un prăpăstios năpăstuitor, de oameni omorâtor! Din mormântu-ntunecat a lui Urcan Bătrânu, cu Ioan Dan, azi brav creeator a înviat ca prozator, din Câmpia Transilvaniei, cu bucate dodoloțe si, cu tei înfloți în corul abudenței al întinde-te masă cu pace și strângete, înșiră-te margăritar al cuvintelor, cu, în rostul lor, cu rânduială, viață iubire pe verticală viață, iubire si fericire națiunii, dăruindu-ne cu adevăr și viață cu bucurie și omenie de Românie, ca viață și adevăr dăruindu-ne și celor din morminte, că Hristos luminat și minunat a înviat pentru unii și pentru, fericirea la ceilalții, doamne mântuiește, în culorile păcii și de nădejde, în liniște, cu darea cea bună de zână bună, de zare senină, bună, verde-albastră, laudă de zestre, laudator mega cum magna temporis acti. Trit iu, minunat, că și Cristos minunat, adevărat a înviat luminos și, cu folos ca un Tată nost artist și alruist și artist! Hristos a înviat, izbăvește-ne, Hristos, de păcat! Ție ți se cuvine laudă, ție și patriei limba română!

Viața ni rai,

când alături

pe cel drag, îl ai.

Mere, în zona cu fermă pomiculă și vede un cioban și omul văzându-l, îl întreabă, că asta i-a fost voia inimii:

-"Bade ce faci ?"

-"Mă gândesc".

-"Da, oile unde-ți-s ?"

-"La asta mă gândesc și io".

-"Omule, bine faci, bine primești."

-"Când meri din lume iei 4 scânduri late și o straiță plină de păcate!"

Cât îi omul de bătrân

S-ar tăvăli, în iarbă sau, în fân,

c-ar mânca înca măr din sân,

deși se face de poveste, căputință/ vrednicie, și energie și omenie,

nu mai este și el, moșu cu jind, de jind se prăpădește.

Cât omul e om e împodobit ca un pom plin de rod și, omul divin, prin înțelepciune, dragoste și psiune. La Baia-Mare, orașul natal al profesorului Bogdan Herțeg mașinile n-aveau ștergătoare și curios de copilăros întreb:

-"De ce nu-s la mașini ștergătoare ?"

-"Pentru că după ea, după ștergătoare poliția pune chitanța la amendă și, nu-mi tignea, convenea, zău!"

-"Noi la oșăni sunt numa bancuri scurte".

-"Noi nu bem mult, noi bem tot." Ne-o fi, neamule, ne-o fi cu folos neamului nos ca să știe cine-am fost ca artiști ceea ce suntem totuș iubirea, flacăra, că noi spunem Hristos a înviat pentru veșnicie, cum zice Pr. Cristian Pomovaci cânțăreț, rapsod popular. Ești demn, vrednic, un om cinsti și, de prietini iubit, Homo Sapiens ! Altora nu le place femeia nici cum umblă prin casă, că-s niște zăpăciți, cu suflete zbuciumate ca al astralului evreu Ștefan Zwaig. După istovituri și, chinuri, cu dureri groznice, liturghie a mersului chinui cu junghiuri și dureri fară limite, mă chinui crunt, cu speranță să scap de calvarul durerii imflamate acute de crudă realitate, cum probabil, tu ai avut după accidentul suferit de tine, fără ca nici calmant care să-mi calmeze durerea aiasta care nu-mi permite locomotor deplasarea asta cu crâșnirea din dinți, a naibii durere, suferințe.

- FERGHETE - MERE PADURETE 86 (NECENZURAT/NECORECTAT

- Care ar fi tratamentul pront pentru a-mi trista durerea și mișcarea, deplasarea mea anevoioasă?

- Mersul pe jos obligatoriu.

- Chiar așa cum să îmi aflu tratamentul, că nu doar inima și, Vica, îmi dictează, gargara cu pioneză, că timpul nerăbdător mă devorează. Care mi tratamentul medical ca să nu mai fiu mototol și anevoios locomotor, ca să n-am dureri intense, infernale și ca să fiu, Ben, fericit ca fericiții, ca cei, ca botezații, cu bunătate, omule?

- Mersul pe jos fortat. Juma de ora dimineata si juma sara. Iti intaresti imunitatea, iti circula sangele si vindeca. Altcum te atrofiezi, inchilozezi si adormi.

- Cum, cu ce-mi tratez durerea și neputința deplasării?

- Trebuie sa intri in relatie buna cu ea, sa convetuiti. Stai dimineata in soare si roagate subconstientului tau sa rezolva problemele trupului, sa-l imputernicesti, sa-i amintesti ca mai aveti de facut multe lucruri frumoase impreuna. Daca se poate ca un nou nascut.

*

- În mânile tale, Iisuse, îmi încredințez viața și prin înviere, încrederea, cu adevăr și dragoste, de poveste, cu Mere pădurețe, cu frumusețe, cu tandețe, cu și cu noblețe, cu viața cu eficiență. Să rezolvi misterul bravurii, noi trebuie să fim, Ben, cei mai buni prieteni cu talanții îmulțiți înăscuți și nativ făcând, în tot ca blând și păstor profund față, cu adevărată conștiință și știință nativ creeativ, perspectiv, față bravi.

După 17 ani de căsnicie lui Cristian Horvat, băiatul ăla bun și harnic a lui Laurențiu, bărbatul lui Miha, om cu vorbe bune, dulci, i se urcase la cap după ce harnic și, cu spor, lucrând și pe la Direcția Radio-Cluj aproape de Casa agronomului, pe Fagului, după ce-mi izolase, în interior, în casă, dând de una Aurelia Marcu, aventurieră care-i stricase relația cu Miha, lui i se urcase la cap și pentru precupeata aiasta de pe Calea Turzii el după 17 ani de căsnicie o părăsise pe Mihaela Ștefania, căsătorit, în regulă și având o fiică citovă, frumoasă roșcovană, de o frumusrțe rară, Andreea -Roxana Horvat cu aptitudini de meneger și licențiată, o fată agera. Miha (Mihaela-Ștefaia Celemen) n-ar fi meritat să fie părăsită de bărbatul ei Cristian Horvat, om bun, dar prostit de supla Marcu Aurelia, o țâțosă, că după așa ceva el jinduia, tânjea, de multe ori fiind cu ochii după cumnată-sa Daria admirând-mai, mai s-o dioache, Miha fiind o siluită, trasă ca prin inel ca mamă-sa Vica, Păstaie și Buhița, cum și lui Miha, îi plăcea să se auto ciufulească, poreclească=supranumească, nume care e mai cunoscut mai la toată lumea decât numele și prenumele oficial, din acte. Ești cumva fata lui domnul covrig feștitorul din Panticeu, drăguță? Hristos a înviat? Am întrebat curios ca fapt divers, că era un om simpatic și comunicativ dumnealui, mutat pare-se, în Israel, în țara mântuirii și făgăduinții. Dumnezeu să vă dea sănătate, în luminat și ordonat, disciplinat, că minunate-s filmele artistice: Dacii, Columna, Burebista..., minunate filme, cu istorie cu problemele binelui, a primenirii și, învierii, că sângele neamului, nu se face apă, nici apă sfințită, agheasmă, chiar dacă e leac și dăinuie veșnic și peste veac leac potriveală, în taină a învierii păcii, muncii și iubirii, cu aflarea a noi înșine, cu ce se cuvine, în stare de bine, găsind omul, pâine de o conștiință. Hristos a înviat, luminos, frumos și, cu devărat, minunat! Dumnezeu, cu bine, în divin să vă alduiască, omenească, în biserică apostolească! Cu bine adevărat și minunat, în luminat, cu luminat, binecuvântat! Să nu ne uite Dumnezeu și să ne călăuzească cu adevăr și viață, cu pace și pască spre o viață bună de Hrisos, Cristos cu luminos, haznă, pentru una și alta și cu folos, în loc de hâdul ponos, cum zice și Marina Voica, în bine fiind loc și pentru bine, că, cu bine ne plouă, afară ne plouă, plouă, cu bine și pe dumneavoastră!

- Sezon Pascal Fericit! Cu drag și stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Voi mă emoționați, dragilor, prin formația voastră, prin ceea ce voi sunteți ceea ce sunteți, în iubirea vieții ca oameni justificați distinsa doamna Melania Rusu ca Titi Emil Danciu, în Aghireș-Fabrici ca Puiu Sotelecan Vasile, dar Puiu și pe la Dej cum bețiv și curvar a fost și Tudorel Celemen ca ca aiasta, nănașa lui Tița Borzului, Suciu din urișor ca Dr. Veterinar din Receea-Cristur, Sarca Nicolae coleg la Liceul Agricol Bistruța ca Pașca și Anca, la Șimleul-Silvaniei care se adaptaseră ca colegi și se consacraseră ca Teofil Vlaicu din Panticeu ca verișoru-su Oros Teofil ambii din Pceu car ca valul ce-i val trece cum porgensi și la Caranfil regizor se remarca, în Filantropica eccetera, în cele două curente, ca în gașca dela Sfintele Paști/Crăciun, în inflația stilistică din Mere pădurețe, în care am cu adevărul meu sunt ca minciuna politicienilor, în care și eu, în conul de penumbră Grigore Zanc, sunt,în cădere liberă, în cădere liberă confiscat de viață și de amintirile care mi-au mai rămas binevoitor, în amintiri, din start, cu standard și la 73 de ani spre mirarea și seducția colegilor, cu care mă întâlneam, reântâlneam după 50 ani, fără a nega experiență și performanță, în a dreptului de a fi, cu înviere radicalizându-ne, eu fenomenal, în genialele Mere pădurețe ca gânditor, cu care mă exprim, în mere corobețe ca filozof, cu preț a evadării, în nemurire, că fără asta cum-am fi cu experența conjucturara în epoca tristă de aur/ de piatră forte reală și rațională cu verticalitate, în realitate croit de ca și Croitoraș Viteazu, un io Mihai Viteazu/Banu Craiovei, dragilor colegi și copii/sfinți a lui Dumnezeu, cu recția empatică și simantică, de duminică, din viață și din cojurați dreptului de a fi ceea ce suntem, în flacăra și totuși iubirea învierii cu un am un singur dor la marginea mării și a păcii ca Mesie a iubirii, după cum îmi cădea aruncate zarurile vieții fără să învăț să mor vreodată. La noi, încetul, încetul, cum încet se face și oțetul, așa precum, cum ne călim și oțelul, ni se aproprie cu pâine și milă, ni se apropie, în iubire cu fericire: ni se apropie funia de par, de Românie profundă și mare. Cât va fi, Ben Nădejde, mega magna cum laude, cât va fi în noi suflare, pentru țară și neam vom dărui, c-avem a fericire și binecuvântare provita România profundă și mare, și provita, cu ființa noastră, o vom face nemuritoare, limba cea română, maternă, din tot de a una, cu îndemână străbună. Sclipește prin ce faci autentic, românește, în culori de liniște a învierii, prieten drag. Dumnezeu fie-ne de bine, spre învierea împlinirilor tuturor dorințelor, cu esență și extraordinar dar din dar de mai, cu rai, plai a păcii și a muncii provita, în urcușu și coborâșu, cu brio a crucii tale, cu bonus Iisus de zile, cu înviere de sus de pe Golgota, cu chin și amin, în iubire și, cu fericire!

Poruncile care le cunoști ca om, în timpul și-n spațiului geografic al României universale, cu specific și unic dor mondial: -"e iubirea de, pentru semenul și aproapele tău; să nu furi, să nu ucizi..."să dorești pace și să nu-ți explotezi aproapele flămânzindu-l și să nu-l batjocorești, chinuiești, trebuind să fii: Cu,’Ai Doamne milă de noi!’, că dragostea cu sila e incredibilă și imposibilă, chiar inutilă și expirată, înafara artei succesului și înafara fericirii și Iubirii; păcii și muncii. Că unde pace nu e, nimic nu e chiar nici Dumnzeu nu e și iubire dragilor nu e. Apropo prințesa Marta Bibescu a scris cărți importante, cu esență, apreciată, chiar de însinguratul și talentatul maistru, cu mod unic de a gândi apare și, cu destinul senin aparte specific și inedit lui Marcel Proust. Timpul are memoria lui‚’laudatoris temporis acti’, cu sntimente, talisman social-uman viu, fără egal, chiar monumental-național, raportat genial ca Eminescu la universal. Iubirea niciodată nu trebuie, Vică să ne moară, că prin iubire ne sfințim nobil și sublim, senin, cum simțim ca români al României profunde, tainice și celebre, prin Mere pădurețe opera omnia de Dacia Felix și Zamolxis limba română maternă și cu îndemână, eternă ca lumina lină-imnice -Ioan Alexandru- a învierii, iubirii și, a fericirii națiunii, înțelepciunii, românimii.

- Trebuie sa ne reintregim!

- Vica a fugit de păcatul avortului, a fugit ca de moarte, cum se spune. Fain o ticluit scritoricește și grozavul, un brav scriitor de pomină, omorât cu afrodisiac ca un gagicar, în romanța pentru mai târziu a vieții ca adevărat narator, cu drept de a fi. Hristos cu adevărat o înviat și, în Ciubăncuța, localitatea unde se scrie Mere Pădurețe, cu biochimie de adevărate, din care pe anul întâi am dat examen pentru absolvirea anului întâi am dat examrn la Anatomia animalelor domestice după primul an scolar, în 2/9/’65 - 2/9/’66 și am absolvit și eu cu inginerul agronom la stațiunea expetimentală Bistrița și nouă la o seamă de colegi, în școla tehnică agricolă ne era dirigint scumpul prof. Borr Iuliu cu materi: Plante de Nutreț care ne preda fiindu-ne și diriginte, cu nestemate, în Pădurea cerbului, cu prof. de zootehnie, Balmoș Cornel, bistrițan care mi se adresa măgulindu-mă cu: -"Mă, frumosule", că-i eram nu știu de ce simpatic. Doar Spânul era mare și tare, năpăstuitor pentru Harap Alb.

- Fie ca această Mare Sărbătoare să ne aducă Pace, Sănătate, Împlinirea dprințelor și unirea tuturor Fraților Români în dragostea patriotică a tot ce este românesc, Cu binecuvântări de la Domnul Iisus, Amin, Melania Rusu Caragioiu

- Voi sunteți cei grozavi care mă impulsionați, în viteza de crozieră asemeni lui Caranfil, că am un mecanism de gândire ca, în trilogia cunoașterii/culturii, o filozofie a filozofării, cu pașii profetului, în corola nestrivită a lumii nestrivite. Sunt ca un birajar care lovește, cu biciul, în patrupedul murg și bidiviu, cu talent de fapt ajungi prin natură de artă ca aleșii neamului, că în sensul aiesta grăbim convingător și cu voință, eficace și conștiință.

Educație înseamnă și a citi Mere pădurețe, o școală de dincolo de școală: iubire cu profunzime, cu pasiune și înțele pciune și iubire la înălțime/pe verticală, colonă nesfârșită-Brâncuș și Eminescu: bunătate și genialitate, că, în fond ce-i libertatea? De-aș fi Harap Alb, un film al copilăriei, de Gopo cel năstrușnic, un film, din copulăria noastră care nu era La stăpâni de Gorki, care nu-i semăna lui Putin. Tu, pe cine ai atins la muzicuță?

- Am luat bataie de la parinti in copilarie pentru nazbatii si ca atare stiu cei durerea. Mie mi-e mila de omul prost si violent asa ca evit bataia. E premiza lui de a invata despre ce-i viata. Nu ma bag. E dreptul lui de a invata sa cante.

- Stai ca pe cuie. Vica:

-"De ce nu rămâi, domnu doctor să mâncați cu noi?" Atmosferă ca-n Ghencea, nu găsești, ne zice Răducanu, Tamangu, portarul, aici fiind ușor să mă plătesc de dor și de dragoste, chiar dacă mi-o venit timpul cum mi s-o zis ca să nu mai fiu așa de băgat, în seamă, în viața Iorga așa cum a fost, în calea lupilor legionari, fasciști, becisnici și sadici și fiare, bestii ca Vladimir Putin rusniacu hâd ca bestia de tăticu Stalin. Făimos, în 9 filme artistice de lung metraj, cu reglaje de conturi. Însă, tu mai știi, cum e, în România?

- In Romania de azi? Nu. Romania mea a ramas in 1979 cand am plecat in lume pribeag si va ramane pentru veci PARADISUL VIETII MELE.

- La actorul Tofan i s-a incendiat, apartamentul, i-a luat foc din neglijență s-a aprins ca tronul lui Gheorghe-Doja, rug aprins. Important e de sărbători să fim apropiați de cei dragi ca cei botezați și respnsabilizați. Hristos a înviat! Glință, zicea, că nu-i frică, deși-i era frică. Rică Răducanu a venit la Cătălin Măruță.

- Clipul de azi 19 Aprilie 2023. Poeți Israelieni de Ben Todica, in romaneste de Adrian Grauenfels. Un clip recitare din cartea autorului Adrian Grauenfels intitulata: Traduceri - Volumul XV - Poeți Israelieni = Igal ben Arie, născut 1946 / Nadav Liniel, născut 1983 /  Alon Alters, născut 1960 /  Natan Zah,1930 / Ioav Haiek, născut 1936 / Lali Michaeli, născută 1964 / Boaz Levy, născut 1980 / Shai Dotan, născut 1969 / Ithak Laor / Tuvia Rivner, 1924 / YEHUDA AMIHAI / Israel Eliraz.

- Mulțumiri primăvăratice! Te îmbrățișez, Dorina

- Vrăjitor de cuvinte , imagini și voce. LA VOCE ! thanks AG

- Prietene Benoni, am ascultat cu mari emoții recitările dumitale din Poeții israelieni, vol. XV, în traducerea lui Adrian Grauenfels, bine cunoscut în România. Poezii de maximă sensibilitate, iar interpretarea a fost excepțională, de infinitezimală adaptare la text. Felicitări din toată inima! O adevărată performanță actoricească, - și un act cultural care merită să fie cunoscut și apreciat de noi toți. Cu mare drag și cu cele mai bune urări, Ion Lazu

- Distinse Suflet, Ion Lazu, Va multumesc din suflet pentru frumoasele cuvinte inspecial de la un specialist de calibrul fratiei voastre! Sunteti un INGER si adevarat frate in Duh distinse si iubite prieten de ACASA. Cu cele mai adanci simtaminte, Ben Todica

- Felicitări, dragă Ben!

- Avem constanță și insistență, în ce facem. Noi nu omitem nimic. Ioane, mai trăiește, Tutele, că bătea toba, dobălea a sfat, Ioane? Probail de mulți muți consăteni nu mai ď de mulți consăteni, numai știu. nimic. Inspirația vine, vine, uman și năzdrăvan, vine șuhan mioritic ca la Mircea Eliade, cu nopți de Sânzâiene, că filozofic era speranță/credință, cunoștiință de România. În Marele singuratic ce adevăr, satisfacție a descoperit Nicolae Moromete a lui ilie Călărașu încăput în mâna unei muieri ca Pavel, în mâna lui Vica zeița din Ciubăncuța-Clujului, un sătuc miculuț, nu mare ca Sâmpetru Soarelui, Almașului sat de lângă Hida, strâmbe/Fizeș, Stupini. Vorbea Moromete aiesta cum i vorba și se purta cum, îi era portul, în Siliștea-Gumești, un frumos a satului era renăscut, cu veșnicia satului, în el pururi născută ca el, Pavel, în eternitatea lui, a lui însuși ca cunoaștere a sinelui ca la Stănescu a necuvintelor verde-albastru numai a nostru, cu Mere pădurețe-drept Dumnezeu, pâine de toat zilele, sănătate mai bună ca toate. Mă săturasem de politică, de acea minciună (care-i? ce-i a pune la colț?

- Romani. Să ne creem altă soartă.

- Invocă și tu povestea și dragostea provita, în divin, senin și abis, om-destin care nu-i ca o cârpă, zdreanță, pară mălăiață. Omul e pilduitor, prin însuși viața sa, prin cea ce e ADNE și, totuși iubirea, prin ce te definești, în fericire și, prin ce te împlinești, Drept Dumnezeu, cu a fi prin metaforic și dialectic, prin existențialul fizic (aici despre ce e vorba ușor, în dor fiindu-ți să zic, în absolut: Mere pădurețe, cu înțelesuri, luptând să îndrepți lumea politic viciată și, cu vicii, înainte de a începe pàinii făcând cu cuțitul semnul crucii asupra pâinii, iar înainte de a ieși din casă cu pălăria scoasă din cap, cu mâna dreaptă semnul crucii grăind, rostind:

-"Doamne ajută!

- Într-un film la cinemaraton se zicea:

-"În zilele de azi cine n-are bani miroasă a prost, cui pe cui scoțându-se." De-a binelea, pentru bine! Cum ies copăcel, în lumină ca să nu obărcăi. Din Buhuși, Moldova, e regizora Elisabeta Bostan care nu sta, în cumpănă. Cu veleități talisman a fost și e Vica. Mie cum îmi scrie universul, că trebuie să fiu, dar mai ales cum mă încarc cu energie scăpând de stres? Cu mine nici durerea n-a coborât milităria din pod, că durerea, în picioare, cu nimic, nu mă încurajează. Care ziceți, că ni-s diligențele de români ca români al Merelor pădurețe, din Oglinda vieții și, care-i morala conform naturii firii române, firescului? Cine nu spune, că Germania a pierdut din start războiul? Nu se vede, că noi suntem ca două picături ca doi porumbei la pene și, la gene. Că nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește, meșteșugește! Cine stă, în calea fericirii noastre, cu dreptul de a fi?

- Lacomia.

- În natură și-om e și inteligență ca natura măsurii să aibă propria măsură a merelor pădurețe, cu drept Dumnezeu, în drept de a fi și, în a învia, în omenia și rațiunea de România (e ceva ocult absolut, de la început Puterea iubirii, e puterea binelui, dreptu de a fi! credința, în drept miraculos, Hristos -și, drept Dumnezeu și, frumos, luminos și, încăpățânat, în bine inteligent, bine-sănătos, că Cristos adevărat a înviat !). Oamenii-cititorii au nevoie din partea, din partea mea au nevoaie de atenție.

Firea firii și natura naturalului, Drept Dumnezeu-pâine de o ființă cu știință și conștiință națională iubire pe verticală, cu școală de dincolo de școală. Domnul Maniu a zis, că noi români, politicieni avem opinii diferite, dar asta nu înseamnă să ne urâm, vrăjmășim, dușmănim. Ioan Antonescu a rămas demn cu datoria și, în datorie cinstit. Totdeauna trebuie să pre-ntâmpini focul, chiar și boala animalelor domestice să le previi îmbolnăvirea, prin vaccinare (Logodănă lungă boală sigură, cu beteșug și cu vicleșug, cu vicleșug: păr cărunt și, cur bolund, dacă nu porți bostan pe umeri, ca Papă-Lapte, trăiești, în van amar, cu jind mirosind a cur...

- Eram și eu, un specinen Homo sapiens, un homo umano-socio, cu stil gen.

- CREATORUL de Ben Todica, text JOSE MANOSALVAS - Un clip despre artistul Jose Manosalvas tradus in limba romana de Adrian Grauenfels intitulat CREATORUL – „Ca artist, mă consider un povestitor și lucrez în principal prin juxtapunerea desenului și a scrisului, adesea sub forma unor cărți de artă. Cercetarea mea artistică este profund influențată de evenimente traumatice din viața mea, iar alegerea de a lucra cu imagini și text îmi permite să transmit profunzimea necesară pentru a explora teme precum moartea și dragostea.”JM

- A mai fost și fata cu chibrituri, poveste care te emoționa puternic. Parcă ai fi de pe altă planetă de pe planeta Merelor pădurețe, om astral, extraterestru.

- Sau Fata din Carpați?

- Da, Benule dragă, iubirea, ca și viața, e mai puternică decât moartea. Frumos spus. Frumos reprodus! Felicitări! Salve! NM.

- wow and wow, thanks, AG

- Viața noastră încă merge înainte, în...  E perceput cu inima, cu ochii și cu sufletul. Toată-i pară și foc și noroc, Vic, Vicuța din Ciubăncuța, fecioara desculța. Am rămas tablou, încremenit, în Mere pădurețe, cu frumusețe, în plin de viață.

-"Nu contează, cu cine vii, ci cu cine pleci, zice cântărețul Enache." De unele hățișuri mai și uităm, le omitem și în suflet avem multe găuri negre, în cosmosul sufletului. Dumnezeu avea imunitatea lui/umanitatea lui. Noi nu o luăm pe arătură, Ben draguțule! Dar apropo noi nici nu ne înecam la mal, cu valul pe val, că pomul dă rod pe mal. Împreună cu Vica am avut o lume plină, divină și, cu gust și, artist. Ce-i și viața asta cu perspectiva ei dacă nu bați câmpii!

- In saracia noastra eram mult mai liberi si plini de sinceritate sufleteasca. Azi concluzionez ca suntem toti ROBII CIVILIZATIEI. Doar cei din jungla sunt ROBII DOMNULUI, Daca DOMNUL E.

- Vlaicu Teofil mulțumesc că m-ai informat, Dumnezeu ți-ajute ! Să ne vedem sănătoși! Mă, a naibii de rău dor mă dor! picioarele și mă deplasez atat de greoi, cu dureri. Încă nu mi-am aflat leacul contra durerii. Doamne ajută! Itu Tatăl, ca tatăl Dumas, tu, om de clasă și, de rasă, dacă, tu ești acela care lucri la televiziune de ce nu prezinți la televiziune ca om de televiziune, că nici eu Pavel Rătundeanu-Ferghete, cunoscut ca veterinar cu 15 cărți publicate (cea mai de seamă, solemnă: opera omnia, Mere pădurețe la 6 volume sub Tipar ca, cartea cărților, ceva manifest scump, Drept Dumnezeu-pâine spirituală de toate zile, pace extrasă, în mâine Liturghie, în spice, colosal, pentru sănătatea monumentală a omenirii și, Mesie a iubirii cu pământul, pace cu bizoni, zimbri pe urnele românului, cu pași de profet, în drept de a fi, cu înviere provita pe Golgota lui Iisus de cuvinte mai presus, lăsând la o parte scandalul radio-șanțului și arătând cartea și ce-i cultură cu sobrietate, istorică realitate/protest artist pro sponsorizare carte că România e redusă și nu are apetit de citit și nu se mai cumpără carte ca pe vremea, cu chemare astrală a străbunilor si dragoste de viață cum am avut. Cum se văd lucrurile din perspectiva ta, (unii mă îmbie să mă lapăd (de ce-s oamenii scârboși/lași, de ce-i atâta agresivitate la mijloc? Ești distinct, infinit apropiat de obiect, cu subiect, că ție nimeni nu-ți dictează concertează, cântă, în strună, că ai, tu, încăpățânarea ta sănătoasă, în limba română cu gust și bun simț. Ai bunăcuvința și voința, viața și adevăr-voința și conștiința, cu prestanța și performanța, în circul de doi bani a politicului Șoșocă senator, în tombă și trala, la-tinerețe fără bătrânețe, bine plătit, dar de comedie. E posibil să calci pe bec, pe bombeuri, cu crampone, trombone și bomboane.

- Tu trebuie neaparat sa te insori. Ca altcum inebunesti sau te apuci de deviatii sexi.

- Te rog fără supărare: Eminescu efectiv, un fără egal sfânt. Sunteți niște Hristoși frumoși, dar din dar, în grai de rai.

- Că limba nu ai ? Să-i reciti poezii, s-o mangai, s-o ciripesti.

- Tu, de ce fericire e să faci rai, din ce ai (Tu ești fericit prin celălalt ca tribunul Avram Iancu pe coclauri cu fluiera încântând Apusenii, Carpații cu izvoare, capre negre, mioare năzdrăvane, cu nopți de Sânzâiene, cu uimire filozofică totală, cu șanse și, păstrăvi, cu icre, în aval/viceversa, prin divin și senin, cu abis. E un film : Dincolo de America, un altfel ca-n Mere pădurețe, un mai mult volum a demenței și a unei socetăți și a înțelepciunii ei și, pasiunii la un pas de moarte, că erau siliți păcălicii, societății puși să ucidă ca-n Idiotul, film indian/ rusesc, cu Stalin/ Putin (cum te simți bine ca să fie bine?) E o tâmpenie/ori voi ce ziceți de piticaniile societății? N-oi fi Io cel mai valoros, de pomină tablou din România ne zice la PROTV, ÎN emisiunea: "Vorbeșbește lumea, Bogdan, complicat, se implică neratat, făcând impresie trăind nelimitat ca Șurubel, trăind artistic Fain-Făinel ca Prâslea cel voinic și vonicel, cu merele de aur și, Nina Casian ca poetă năzdrăvan șuhan netrăind Nică-fără-frică trăind, în frăția hoților dând lovitură de stat, în 21 decembrie1989, cu gluma lăsând-o mai deoparte, cu furia și nebunia frumoșilor care se indentifică prin chip fâră asemănare, fără egal, național și tradițional, cu Dumnezeu cuvântul și preanaltul, regăsindu-se cu fericires în testamentul, cu fericirea în celălaltul, având în cer înaltul și preaânaltul, cum rar, în drept Dumnezeu, îl indentific, în Bartalomeu, în, cu pâinea de o ființă, conștiință, cu, în drept Dumnezeu, că parul părăsește tont capul prost, lui cu viața așa cum a fost și Nicolae Iorga. Ai putere de convingere și ai o tipologie venusian și ca scriitor fantezist-artist și ești convigător cu masele și, ești mare și convigător lider, cu reper având carcter, cu reper, în cer, cu dex Limba română la purtător, cu cornul abundenței, în întinde-te și strânge-te masă ca la Eftimiu, cu Minulescu și Romanțe pentru pentru mai târziu că, cel iubit, de pretutindeni, din diaspora mi prieten etern, cu înșiră-te mărgăritar, cum rar, dar din dar, în sesam deschide-te! Cu ce ne plouă-n gură pe picior de plai și, gură de rai, cu vrai, în înfloritul mai, cu păr bălai și sussai. Oare cum e, în Servar și ce mai face australian, aborigeanca, româncă, o mândrețe de româncă ca un tradițional de românia a cărui poză, drăguță, nu mi-ai arătat-o ca Xonia, o talentată (o aduranță ca trasă, prin inel, fain-făine, cu stil de viață și conștiință, pâine de o ființă, conștiință și eleganță educată, de România cu artă a succesului, o drăguță modestă, prin Sâmpetru și prin Ciubăncuță, cu țara noastră și cu drag și făinoșag și țara mea dodoloță, a cărui munți aur la Roșia montană aur poartă și-n pântecele său, cu ravagii, de țară bogată și, frumoază, firescă și pitoresc, sărbătorească, cu grai de doină să doinescă și de mine și, de mine și, casa mea crăiasă să grăiască, luminos România luminoasă și Hristoasă, să pomenească, că mult aur, în pântecele ei profundă și cu dulceață poartă, cu adevăr, viață și artă poartă mare și măreața fără a fi îngânfată ca-n veci de veci să se amintească/ pomenească, să fie de pomină, de doină și lumină lină, în roada din grădină.

- Am sa-ti raspund in capitolul urmator.

- De asta nu s-a pâns nimeni, că urma alege. Mă fie după cum gândèști, drăguțule! Mă, omule-Benule, mă las de tine vrăjit, ca cel mai iubit dintre pământeni, de a iubi Vica, în relație cu divinitatea ca un superb grup căsătorit, cu acte, oficiale, în regulă, cu iubire la înălțime și, cu profunzime, orizontală ridicată pe verticală. Tu ești franc și sincer și reper creștin, de cer.

- Cu reper de om senin, cu destin ca-n film.

 

PR-F&BT.